« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Procedura de judecată a revizuirii în Noul Cod de procedură penală
20.01.2014 | Ionuț Daniel BANDOL

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, de retractare, poate fi promovată de către părțile din proces, în limitele calității lor procesuale, de către procuror (pentru latura penală) sau de către un membru de familie al condamnatului (numai dacă cererea este în favoarea acestuia, chiar și după decesul său).

Potrivit art. 456 NCPP, instanța competentă să judece cererea de revizuire este cea care a judecat cauza în primă instanță (cu excepția cazului de revizuire constând în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, când competența se va determina potrivit art. 44, întrucât revizuirea este o cale de atac de retractare). Alineatele 2 și 3 ale aceluiași articol arată condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea pentru a fi luată în considerare, iar alin. 4 prevede sancțiunea neîndreptării carențelor cererii, după solicitarea instanței în acest sens, și anume respingerea cererii ca inadmisibilă. Art. 457 reglementează clar și concis termenele în care poate fi introdusă cererea de revizuire, în funcție de motivul de revizuire invocat.

Prima fază a judecării cererii de revizuire este cea a admisibilității în principiu. În această etapă, instanța va verifica dacă cererea îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 459 NCPP, în camera de consiliu, fără citarea părților. În acest sens, președintele fixează termen pentru judecarea admisibilității în principiu și dispune atașarea dosarului cauzei. Din analiza conținutului textului art. 459 alin. (2), rezultă că ”judecarea în principiu a cererii de revizuire are loc în condiții de nepublicitate și necontradictorialitate”.

Examinarea în principiu a cererii de revizuire constituie etapa în care instanța controlează seriozitatea cererii (cu atât mai mult cu cât etapa verificărilor prealabile făcute de procuror, în reglementarea vechiului Cod de procedură penală nu mai este prevăzută și de NCPP), atât din punct de vedere al fondului, cât și al condițiilor de formă, făcând o apreciere proprie asupra motivelor și probelor propuse de revizuent, în scopul de a se convinge că revizuirea trebuie examinată pe fond. În caz contrar, această verificare devine o procedură premergătoare și eliminatorie având ca finalitate înlăturarea de la judecarea pe fond a acelor cereri de revizuire inadmisibile, tardive sau neîntemeiate.

Referitor la instanța competentă să examineze în principiu cererea de revizuire, nu are relevanță dacă hotărârea a rămas definitivă în fața primei instanțe, instanței de apel sau instanței de recurs, competența revenind întotdeauna, cu excepția cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. e NCPP, primei instanțe.

În situația în care soluția pe fond a primei instanțe diferă de cea dată de instanța superioară, prima instanță rămâne competentă chiar dacă a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului, iar instanța ierarhic superioară o soluție de condamnare a aceluiași inculpat, ținând cont că în materie de revizuire competența se stabilește în raport de instanța competentă, conform legii, să judece cauza în prima instanță, iar nu în raport de soluția pronunțată de aceasta.

În cazul modificării normelor de competență ale instanțelor, situație în care s-ar ajunge ca prima instanță care a judecat cauza să nu mai fie competentă să o judece în prima instanță și pe legea nouă, spre exemplu, considerăm că nu se mai poate ajunge la o practica neunitară, astfel cum a fost cazul pe vechiul CPP, întrucât Recursul în interesul legii nr. XXX/09.10.2006 își păstrează aplicabilitatea și în contextul intrării în vigoare a NCPP. Astfel, în cazuri de acest gen, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este cea care a judecat cauza în primă instanță, chiar dacă la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispozițiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competența de a judeca fondul cauzei în primă instanță.

Compunerea completului de judecată se face în funcție de dispozițiile prevăzute în legea de organizare judecătorească, în același mod ca și la judecarea cauzei în primă instantă.

Legat de compunerea completului de judecată, problema apărută pe vechiul Cod de procedură penală s-ar putea să se mențină și după intrarea în vigoare a NCPP, în sensul de a ști dacă judecătorii care au participat la judecarea cauzei pe fond ar putea să participe la judecarea aceleiași cauze în calea de atac a revizuirii. Considerăm că opinia majoritară deja conturată pe vechiul Cod va trebui să subziste și pe NCPP, judecătorii care au pronunțat în primă instanță hotărârea supusă revizuirii nedevenind incompatibili de a participa la judecarea cererii de revizuire întrucât aceasta este o cale extraordinară de atac de retractare, bazată pe fapte și împrejurări asupra cărora instanța nu s-a pronunțat la judecată pe fond.

Noul Cod de procedură penală nu a înscris nici o dispoziție legală cu privire la participarea procurorului în cadrul procedurii admisibilității în principiu a cererii de revizuire, ceea ce înseamnă că acesta nu va participa, soluție care se impune și față de noua reglementare care nu mai prevede rolul procurorului într-o etapă a verificărilor prealabile sesizării instanței și deci, prealabile verificării admisibilității în principiu a cererii. Mai mult, având în vedere că vechiul Cod prevedea expres că procurorul nu participă la judecarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, deși are un rol activ în a verifica pertinența cererii, înainte ca aceasta să ajungă la instanță și deci, s-ar justifica, într-o oarecare măsură, prezența sa la admisibilitatea în principiu pentru a putea da lămuriri instanței cu privire la cele aflate din actele de cercetare pe care le-a întreprins, cu atât mai mult prezența acestuia nu va fi cerută după intrarea în vigoare a NCPP întrucât etapa actelor de cercetare pe care le efectua și cu privire la care ar fi putut oferi explicații nu mai există în noua reglementare.

Pentru a decide asupra admisibilității în principiu a cererii, instanța de judecată examinează mai întâi dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege, adică dacă aceasta corespunde cerințelor prevăzute de art. 456 alin. (2) și (3) NCPP, dacă a fost formulată în termen și de persoana îndreptățită să o folosească, precum și pentru unul din temeiurile prevăzute în art. 453 NCPP, dacă se referă la o hotărâre penală definitivă care a soluționat fondul cauzei, dacă faptele și mijloacele de probă nu au fost deja învederate într-o cerere anterioară de revizuire și care a fost judecată definitiv și dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care permit revizuirea. Se observă, în reglementarea NCPP, că cercetările prealabile făcute de procuror pe CPP cu privire la pertinența cererii, sunt acum transferate instanței, în sensul că aceasta va verifica suveran motivele invocate, așa cum reies din cererea formulată de revizuent, fără a mai exista o cercetare faptică, „de teren”, așa cum făcea procurorul pe vechiul cod de procedură penală. În consecință, în faza admiterii în principiu nu se administrează probe. Însă, în situația în care, din probele propuse de revizuent, se constată ca acestea nu sunt suficiente pentru ca instanța să poată decide asupra admisibilității cererii, aceasta are posibilitatea, acordată de dispozițiile art. 456 alin. 4 NCPP, de a pune în vedere celui ce a făcut cererea să o completeze într-un termen prevăzut de instanță, nerespectarea obligației stabilite de instanță atrăgând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Examinarea în principiu a cererii de revizuire se limitează la temeiul de revizuire invocat, instanța neputând adăuga, reduce sau modifica cererea de revizuire și nici revizuentul nu poate modifica în fața instanței obiectul și temeiul de revizuire, identificarea unor noi fapte sau cazuri de revizuire putând fi valorificate de acesta printr-o nouă cerere de revizuire, concluzie care se impune din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. d NCPP.

Soluțiile pe care le poate lua instanța de judecată în faza examinării în principiu a cererii de revizuire sunt prevăzute în dispozițiile art. 459 alin. 4 și 5 NCPP, unde se arată că instanța poate dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau prin sentință, respingerea acesteia ca inadmisibilă. O a treia soluție posibilă ar fi ca instanța să ia act de retragerea cererii de revizuire, situație în care Recursul în interesul legii nr. XXXIV/06.10.2006 își va păstra aplicabilitatea și în contextul Noului Cod de procedură penală.

În cazul în care cererea de revizuire nu are ca temei unul din cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 NCPP, cererea va putea fi respinsă, în faza admiterii în principiu, doar ca inadmisibilă, așa cum prevede art. 459 alin. (5), nicidecum ca nefondată sau neîntemeiată, fiind tranșată dezbaterea doctrinară care a existat pe vechiul Cod de procedură penală, atât prin modul expres și clar în care sunt prevăzute soluțiile ce pot fi date cererii de revizuire cât și prin procedura necontencioasă și necontradictorie în care se desfășoară judecarea admisibilității în principiu, fără posibilitatea de a administra probe, ceea ce conduce fără dubii la o excludere a posibilității de a se pronunța o soluție pe fondul cauzei.

NCPP prevede obligația continuării procesului chiar și în situația introducerii cererii pentru un condamnat decedat sau care a decedat după introducerea cererii, prin derogare de la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f NCPP. Încheierea de admitere a admisibilității în principiu este definitivă, iar sentința de respingere este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Art. 460 prevede posibilitatea instanței de a suspenda motivat, ulterior sau odată cu admiterea în principiu, executarea hotărârii supuse revizuirii, cu obligarea condamnatului la respectarea unor obligații a căror nesocotire poate duce la revocarea măsurii suspendării și la reluarea executării pedepsei.

A doua fază a procedurii revizuirii, respectiv rejudecarea cauzei pe fond este reglementată de art. 461 și urm. NCPP. Spre deosebire de faza admiterii în principiu, care este o judecată de ordin procesual privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se stabili dacă cele sesizate pot fi supuse unui control judecătoresc în fața instanței competente să le analizeze pe fond, faza rejudecării cauzei supusă revizuirii este o reluare a judecății în raport și de noile elemente de probă invocate în cererea de revizuire și are ca obiectiv fie înlăturarea erorii judiciare, atunci când aceasta este reală, fie reconfirmarea lucrului judecat, în cazul când noile elemente de informație nu au putut modifica constatările judecății anterioare.

Rejudecarea se face după regulile privind judecata în primă instanță, putându-se administra din nou probele din cursul primei judecăți. Noutatea adusă de NCPP apare în alin. 3 al art. 461, care prevede că atunci când instanța constată că nu poate fi stabilită situația de fapt în mod nemijlocit sau că aceasta s-ar face cu mare întârziere, va dispune efectuarea cercetărilor necesare de către procuror, într-un interval maxim de 3 luni. Așadar, etapa cercetărilor efectuate de procuror nu dispare complet, însă își pierde caracterul prealabil sesizării instanței și devine din obligatoriu, pe vechiul cod, facultativ pe NCPP, putându-se desfășura doar la solicitarea instanței, când aceasta singură nu poate stabili nemijlocit starea de fapt.

În cursul rejudecării, instanța poate extinde cauza și cu privire la alte părți, fără a le agrava însă situația și poate lua măsuri pentru restabilirea situației anterioare. Soluțiile pe care le poate pronunța instanța în rejudecare sunt anularea hotărârii, când revizuirea este întemeiată, sau respingerea cererii de revizuire când aceasta este neîntemeiată și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat și reluarea executării pedepsei, dacă aceasta fusese suspendată. Aceste soluții sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă sau neîntemeiată se va impune cu autoritate de lucru judecat în privința unei noi cereri de revizuire bazată pe aceleași motive – art. 464 NCPP. Având însă în vedere că respingerea cererii ca inadmisibilă se poate face și pentru neîndeplinirea condițiilor de la art. 456 alin. (2) și (3) NCPP sau pentru neîndreptarea cererii, după solicitarea instanței în acest sens, conform alin. 4 al art. 456 NCPP, considerăm că sancțiunea imposibilității de a formula o nouă cerere pentru aceleași motive este prea drastică, atâta timp cât există posibilitatea ca revizuentul să nu fi completat cererea cu copiile de pe înscrisurile necesare sau să nu le fi certificat ca fiind conforme cu originalul. În timp ce sancțiunea respingerii cererii sale ca inadmisibilă pentru neîndreptarea acestor lipsuri este justificată întrucât sancționează lipsa de diligență/de interes din partea acestuia, totuși imposibilitatea de a formula din nou cererea, pentru aceleași motive, de data aceasta însă depunând toate actele, apare ca disproporționată față de scopul urmărit, de a evita abuzurile în formularea unor cereri de revizuire vădit neîntemeiate.

Un alt caz de revizuire care poate fi invocat este cel de la art. 465 NCPP, adică al constatării unei încălcări a CEDO printr-o hotărâre definitivă, dacă urmările încălcării continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Diferențele în privința procedurii de judecată a acestui caz de revizuire apar la art. 465 alin. (6) și urm. NCPP. Astfel, spre deosebire de procedura „obișnuită”, în acest caz participarea procurorului este obligatorie, părțile se citează și pot pune concluzii dacă sunt prezente la judecată. Lipsește etapa admiterii în principiu a cererii.

Soluțiile posibile se pronunță de către instanță prin decizie și pot fi de respingere în cazul unei cereri tardive, inadmisibile sau nefondate sau de admitere și desființare parțială a hotărârii atacate, sub aspectul dreptului încălcat, dacă cererea de revizuire este fondată. Rejudecarea se face de aceeași instanță care judecă revizuirea, dacă nu este necesară administrarea de probe, sau de către instanța în fața căreia s-a produs încălcarea CEDO, în caz contrar. Hotărârea pronunțată în revizuire este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Ionuț-Daniel BANDOL

 
Secţiuni: Drept penal, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD