ICCJ. Soluţionarea recursului pe o excepţie. Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare
21 ianuarie 2014 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că din analiza dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. Civ. (art. 503 alin. 1 pct. 3 NCPC), cu privire la contestaţia în anulare, rezultă că acestea sunt aplicabile „în ipoteza în care instanţa respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia, şi nu atunci când soluţionează recursul pe o excepţie, chiar dacă aceasta vizează însăşi condiţia motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excede contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege”. Prin urmare, Înalta Curte a statuat că nu se poate ca pe calea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., formulată împotriva unei decizii în care a fost aplicată sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. (art. 486 alin. 1 lit. d) NCPC), să se invoce neanalizarea motivelor de recurs. (Decizia nr. 1525 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect contestaţie în anulare)
ICCJ uita care a fost scopul instituirii contestatiei in anulare. Sa protejeze cumva un drept fundamental ocrotit si de CEDO? Si daca da, sa fie cumva articolul 6? Si daca da, de ce nu doreste ICCJ sa asigure aceasta protectie suplimentara si cu privire la exceptiile invocate? Sau alea nu fac parte dintr-un proces?