BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
Print Friendly, PDF & Email

Unele exemple ale practicii judiciare relative raporturilor de împrumut și creditare

22.01.2014 | Dorin CIMIL

Rolul sistemului judecătoresc este incontestabil! Or, reieşind din faptul că fiecare democraţie are fundamentate scopurile consolidării şi protejării puterii poporului şi a fiecărui cetăţean în parte, nu poate fi neglijată importanţa unei justiţii echitabile. Totuşi, se pare că în Republica Moldova, raţiunile echităţii sunt cu desăvârşire uitate în cazul în care actul de justiţie se confruntă cu censul de avere.

Vorbind la un nivel practic e cazul să ne aducem aminte că la data de 15 octombrie 2012, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a publicat pe site-ul său recomandarea nr. 13 „Cu privire la relaţia rezonabilă dintre dobânzile practicate pe piaţa financiară non-bancară şi rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei”. Recomandarea a venit ca efect al adresării Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare către CSJ în vederea „luării de atitudine” pe marginea litigiilor ce au ca obiect nulitatea parţială a dobânzii aflată într-o relaţie nerezonabilă cu rata de bază a BNM (scrisoarea nr. 05-2804 din 25.07.2012).

Sub forma unei proceduri inexplicabile CSJ a publicat recomandarea sus-menţionată, precum şi celelalte 53 de recomandări. Intenţionat am uzat de apelativul „inexplicabil”, reieşind din faptul că în materia uniformizării practicii judiciare art. 16 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789 din 1996, prevede imperativ că doar Plenul Curţii Supreme de Justiţie:
– examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotărâri cu caracter explicativ
– întru asigurarea uniformizării practicii judiciare, emite, la solicitarea instanţelor judecătoreşti, avize consultative în cazul apariţiei problemelor legate de aplicarea legii.

Altfel spus, regimul juridic al unui asemenea act precum recomandarea”nici nu este reglementat de vreun text legislativ. Totuşi, rolul epitetului „inexplicabil” nu se epuizează aici. La fel de derutantă e şi motivaţia recomandării, care stabileşte exemplul de calcul al dobânzii doar pentru un caz particular al unei Asociaţii de Economii şi Împrumut, lăsând în afara analizei societăţile de microfinanţare, care la fel sunt subiecţii pieţii non-bancare. Suplimentar, pretinsa recomandare operează cu noţiuni care nici nu fac obiectul art. 869 C.Civ., ea făcând referire la noţiuni de practică interbancară: LIBOR şi CHIBOR, care nu sunt decât dobânzi practicate între bănci, iar aplicarea dobânzilor interbancare pentru segmentul non-bancar rămâne nedefinit. Or, legea e explicită reglementând că relaţia rezonabilă e apreciabilă în limita a două valori:
1. rata de bază a BNM şi
2. dobânda pe contract, fără a lua în calcul variabile intermediare.

Anume în acest spirit s-a format practica judiciară expusă în Hotărârea cu privire la unele chestiuni referitoare la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei la soluţionarea litigiilor legate de contractele de împrumut nr. 8/24.12.2010. Astfel, aceasta spune franc, prin p. 16, că în baza art. 869 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut, părţile pot prevedea plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei (dobânda contractuală).

Prin rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei se subînţelege acea rată, care este aplicată la principalele operaţiuni de politică monetară pe termen scurt. Caracterul rezonabil se determină reieşind din fiecare caz în parte, inclusiv fiind necesar să se ţină cont de clauzele contractuale, de tipul contractului, de faptul dacă a fost stipulată vreo garanţie a debitorului, de termenul contractului, de condiţiile de creditare ale băncii. Este rezonabilă, de asemenea, acea dobândă, care este mai aproape de mărimea ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a Republicii Moldova.

Dacă părţile au prevăzut plata dobânzilor fără să stipuleze cuantumul lor, în acest caz, potrivit art. 585 Cod civil, împrumutatul este obligat să plătească o dobândă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei.

În limita Hotărârii Explicative comentate trebuie să apreciem că poziţia Curţii Supreme de Justiţie este una întemeiată, deoarece dacă am presupune că aspectul nerezonabil al dobânzii în raport cu rata de bază ar duce la nulitatea de ansamblu al clauzelor cu privire la dobânda la împrumut, atunci ar trebui să recunoaştem că prin efectul legii contractul oneros ar suferi o mutaţie juridică, transformându-se în unul gratuit şi deci producând efecte juridice calitativ diferite.

Argumentul forului judiciar e completat şi de o practică, relativ seacă, dar agreabilă pentru demersul nostru ştiinţific. Astfel, la data de 2 februarie 2011 prin Decizia Curţii de Apel Economice a fost menţinută în vigoare Hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 9 septembrie 2010, prin care a fost constată nulitatea absolută a unei părţi din dobânda contractuală, prevăzută în p. 2.3.1 al contractului de împrumut nr. CND 22/08 din 2008 în partea ce depăşeşte cu 2% rata de refinanţare a BNM pentru perioada de plată a dobânzii restituirea de către pârâtă a sumei de 170.831,04 lei ce rezultă din declararea nulităţii parţiale a clauzei contractuale sus-numite.

Motivarea hotărârii primei instanţe se concretizează în următoarea fabulă: la data de 13 martie 2008 SRL C. & Co şi OMF M. au încheiat contractul de împrumut oneros CND 22/08 prin care prima a contractat suma de 650.000 MDL pe o perioadă de 60 de luni, fiind prevăzută în baza p. 2.3.1 şi 2.3.3 o rată fluctuantă anuală a dobânzii în mărime de 25%. Astfel, drept o primă constatare pentru o asemenea categorie de contracte instanţa de judecată reţine că acestea în partea stabilirii mărimii dobânzii contractuale se supun, prin prisma alin. (1) şi (2) ale art. 869 Cod Civil, obligaţiei de a descrie o relaţie rezonabilă dintre dobânda contractuală şi rata dobânzii de refinanţare a BNM. Or, însăşi instanţa apreciază că analiza conţinutului sintagmei „relaţie rezonabilă” e necesară a fi debutată cu evidenţierea a două valori operabile pe contractul CND 22/08, şi anume:
1. Valoarea ratei dobânzii contractuale – 25%
2. Valoarea ratei dobânzii de refinanţare (de bază) la momentul încheierii contractului – 16% (Hotărârea BNM cu privire la nivelul ratelor dobânzilor, nr. 8 din 2008)

Aşadar, instanţa a considerat că, în strictă corespondenţă cu obiectul acţiunii, sarcina ei e de a aprecia dacă diferenţa de 9% descrisă între respectivele variabile coroborează sau nu între ele sub aspect rezonabil.

O primă referinţă obiectivă despre aprecierea caracterului rezonabil al dobânzii a fost dictată de art. 585 Cod Civil, deja citat. În aceeaşi ordine de idei, reţine instanţa, respectiva normă îşi dezvoltă caracterul său special atât în art. 869 Cod Civil (dobânda la contractul de împrumut), cât şi art. 1237 Cod Civil (dobânda la contractul de credit bancar). Astfel, instanţa de judecată raționalizează corelația respectivelor norme prin prisma alin. (1) al art. 5 Cod Civil – analogia legii. Or, în limita acţiunii intentate, constată judecata că legislatorul nu a definit caracterul rezonabil al dobânzii flotante pe contractul de împrumut, însă în temeiul alin. (3) al art. 1237 Cod Civil această noţiune poate fi caracterizată în funcţie de rata de refinanţare a BNM, rata inflaţiei, evoluţia pieţii financiare, precum şi regulile echităţii contractuale.

Deci, dezvoltând conţinutul tuturor temeiurilor sus-numite de interpretare a sintagmei „relaţie rezonabilă”, instanţa de judecată statuează că prin prisma fluctuaţiilor ratei de refinanţare a BNM e de menţionat că deşi la momentul încheierii CND 22/08 din 13 martie 2008, nivelul acesteia constituia 16%, totuşi pe parcursul executării contractului aceasta se afla într-o continuă descreştere, ajung spre finele anului 2008 la nivelul de 14%, iar la data redactării hotărâri analizate ea constituia – 7%. Astfel, se reţine că atât la momentul încheierii, cât şi parcursul executării contractului fluctuaţiile ratei de refinanţare (de bază) a BNM deţineau potenţialul de a genera şi au generat pentru pârâtă un beneficiu disproporţionat în raport cu cele ale reclamantei. Or, în şedinţa instanţei de judecată reclamanta a demonstrat pe deplin caracterul inechitabil al valorii dobânzii existente pe contract, invocând în acest sens diferenţele dintre valoarea acestora în raport cu sumele calculate în bază ratei de refinanţare şi a 2% peste rata de refinanţare, alegată a fi drept una echitabilă.

O alta cauză civilă demarată după formarea practicii judiciare pe acest segment de raporturi de împrumut pe care am elucidat-o, a avut o altă soartă, ţinând cont de modificarea practicii judiciare prin Recomandarea nr. 13 „Cu privire la relaţia rezonabilă dintre dobânzile practicate pe piaţa financiară non-bancară şi rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei”.

Şi anume, la data de 28 februarie 2008, D.N., în calitate de împrumutată, şi OMF M., în calitate de împrumutător, au încheiat contractul de împrumut ipotecar nr. CSS-A-06.33. Astfel, în temeiul acestuia OMF M. i-a oferit lui D. N. un împrumut în valoare de 300.000 lei pentru procurarea apartamentului nr. 24 din mun. Chişinău, str. Onisifor Ghibu, 7/3. Ultima s-a obligat faţă de împrumutător la rambursarea în termen de 20 ani a sumei împrumutului şi a dobânzii aferente.

În temeiul pct. 2.3.1 din contractul de împrumut ipotecar nr. CSS-A-06.33, a fost stabilită o rată flotantă a dobânzii în mărime de 11% anual, iar prin pct. 2.3.2 din contract OMF M. şi-a rezervat dreptul unilateral de a majora sau micşora nivelul dobânzii contractuale.

Ulterior, la scurgerea abia a 4 luni de la încheierea contractului de împrumut, prin scrisoarea nr. 05/08-1646 din 19 iunie 2008, OMF M. o informa pe D. N. că rata dobânzii contractuale a fost modificată, fiind majorată până la nivelul a 22,3% anual.

Considerând încălcate drepturile sale de consumator, D. N. a depus acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a dobânzii stabilite în baza contractului CSS-A-06.33 din 28.02.2008, modificată prin scrisoarea nr. 05/08-1646 din 19 iunie 2008, în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. Ulterior, a fost concretizată în sensul constatării nulităţii absolute a pct. 1 a acordului adiţional din 1 iulie 2008 la contractul de împrumut ipotecar nr. CSSV-A-06.33 din 28.02.2008, în partea în care acesta stabileşte o dobândă contractuală ce depăşeşte nivelul a 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung pentru perioada respectivă, precum şi încasarea din contul pârâtului a sumelor aferente.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat, că pârâta OMF M. i-a impus plata unei dobânzi de 2 de ori mai mare decât cea stabilită iniţial. Respectiv, achitarea de către reclamantă a plăţilor lunare pentru dobânda la împrumut a devenit extrem de oneroasă, depăşind orice limită de relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. Or, conform art. 869 alin. (1) şi (2) Cod Civil se reglementează că în baza contractului de împrumut părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a BNM, iar înţelegerea prin care se încalcă respectiva dispoziţie este nulă de drept.

Am accentuat că, deşi, art. 585 Cod Civil prevede că prin acordul părţilor contractante e posibilă stabilirea unei dobânzi ce o excede pe cea calculată de BNM, totuşi art. 869 Cod Civil reglementează situaţia când voinţa persoanelor este irelevantă şi nu va produce efecte juridice, or, situaţia aceasta se concretizează anume în contextul particular al unei relaţii nerezonabile dintre rata de refinanţare şi dobânda contractuală. Altfel spus, obiectul acţiunii s-a rezumat la determinarea dacă nivelul dobânzii contractuale de 22,3% este sau nu într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a BNM.

Prin Hotărârea Judecătoriei Centru din 12 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă parţial în sensul constatării nulităţii absolute a pct. 1 a acordului adiţional din 1 iulie 2008 la contractul de împrumut ipotecar nr. CSSV-A-06.33 din 28.02.2008 şi încasarea din contul OMF M. a sumei de 93.729,62 lei.

Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012, Hotărârea a fost menţinută fără modificări, apelul apelantei OMF M. fiind respins ca neîntemeiat.

La data de 1 februarie 2013, OMF M. a declarat recurs invocând interpretarea eronată a legii, cu cerinţa casării Hotărârii Judecătoriei Centru din 12 aprilie 2012 şi a Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012 cu emiterea unei noi Hotărâri prin care să se dispună asupra respingerii acţiunii reclamantei D. N. ca nefondată.

În motivarea recursului OMF M. a menţionat în mod particular faptul că instanţele anterioare la interpretarea art. 869 Cod Civil nu au ţinut cont de prevederile Normelor de prudenţă financiară a asociaţiilor de economii şi împrumut, aprobate prin Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 17/8 din 30 aprilie 2008. În particular recurenta se referă la prevederile pct. 17 care reglementează că rata dobânzii la împrumuturile acordate de către asociaţie trebuie să fie stabilită la un nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobânzile la mijloacele financiare atrase, cheltuielile suportate şi constituirea şi/sau menţinerea rezervei instituţionale la nivelul minim stabilit la art. 33 din Legea nr. 139/21.06.2007.

La fel, OMF M. a invocat faptul că instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de recomandările expuse de Curtea Supremă în Recomandarea nr. 13 din 15.10.2012.

În acest sens, cu titlu de obiecţie apreciem că atât Normele de prudenţă financiară, cât și Recomandarea nr. 13 din 15 octombrie 2012 nu se referă la activitatea organizaţiilor de microfinanţare, statut juridic cu care activează societatea recurentă. Normele invocate, cât şi recomandările numite sunt pertinente statutului juridic al asociaţiilor de economii şi împrumut. Or, regimul juridic al activităţii de microfinanţare este guvernat de Legea cu privire la organizaţiile de microfinanţare, nr. 280 din 2004. Pe când asociaţiile de economii şi împrumut, acţionează conform Legii asociaţiilor de economii şi împrumut, nr. 139 din 2007.

La compararea acestor acte normative e deductibil faptul separării regimurilor juridice de activitate a acestor categorii de societăţi, inclusiv şi sub aspectul regulilor referitoare la dobânda la împrumut. Astfel, art. 3 din Legea nr. 139 din 2007, prevede expres că asociaţia de economii şi împrumut este organizaţia necomercială cu statut juridic special, constituită benevol de persoane fizice şi juridice, asociate pe principii comune, care acceptă de la membrii săi depuneri de economii, le acordă acestora împrumuturi, precum şi alte servicii financiare, în conformitate cu categoria licenţei pe care o deţine.

Viceversa, art. 1 alin. (2) din Legea cu privire la organizaţiile de microfinanţare, nr. 280 din 2004, reglementează imperativ că prevederile acestei legi nu se aplică instituţiilor financiare şi asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor.

Pe cale de consecinţă, e deductibil faptul că o asociaţie de economii şi împrumut este constituită doar de către un grup de minim 50 membri, care efectuează depuneri băneşti pentru propriile interese necomerciale, implicit oferirea de împrumuturi pentru o asemenea persoană juridică nu constituie o afacere, ci o obligaţie asumată în faţa membrului deponent de capital. Respectiv, dobândirea capitalului, cât şi înstrăinarea lui de către o asociaţie de economii şi împrumut are un interval limitat de calitatea de membru al asociaţiei.

Organizaţiile de microfinanţare, dimpotrivă, nu sunt limitate la accesarea depunerilor de la fondatori, având dreptul de a accesa fonduri pentru refinanţare inclusiv din străinătate, cât şi de la contraagenţii locali. Faptul dat condiţionează o liberalizare a costului de capital (dobândă) pentru organizaţiile de microfinanţare, faţă de asociaţiile de economii şi împrumut.

Astfel, întru fundamentarea temeiniciei demersului nostru reiterăm că pentru cazul OMF M. e posibilă şi oportună aplicarea analogiei cu referinţele de calcul al dobânzii fluctuante pe contractele de credit – art. 1237 alin. (3) Cod Civil, concretizate în propriu-zisa rată de refinanţare, rata inflaţiei, evoluţia pieţii financiare, precum şi regulile echităţii comerciale. Astfel, analizând evoluţia pieţii financiare în partea dobânzii BNM aplicate pe contractele de credit pe termen lung, e de constat că, în temeiul Statisticii BNM, la momentul încheierii contractului de împrumut nr. CSS-A-06.33, şi anume 28 februarie 2008, nivelul respectivei dobânzi era de 10,5%.

Reformulând cele expuse menţionăm că la 28 februarie 2008 dobânda pe contractul nr. CSS-A-06.33 excedea doar cu 0,5% mărimea ratei de refinanţare a BNM. Evidenţiem că nivelul de 10,5% a ratei de refinanţare a BNM a fost păstrat până la data de 10 februarie 2009, când a fost redus până la 10%, scăzând continuu pe parcursul a unui an până la 5%.

Or, în cazul celor 22,3% aplicate unilateral de către OMF M. cu titlu de dobândă la executarea contractului de împrumut CSS-A-06.33, e de constatat că respectiva mărime financiară excede cel puţin cu 11,8% şi cel mult cu 17,3% rata de bază a BNM, înregistrată în intervalul 1 iulie 2008 – 20 iulie 2011.

Astfel, reiterăm că prin prisma fluctuaţiilor ratei de refinanţare a BNM se constată faptul că deşi la momentul încheierii contractului de împrumut nr. CSS-A-06.33, nivelul acesteia constituia 10,5%, totuşi pe parcursul executării contractului aceasta se afla într-o continuă descreştere, ajung spre finele anului 2010 la nivelul de 7%. Considerăm că cele expuse condiţionează faptul că atât la momentul încheierii, cât şi pe parcursul executării contractului fluctuaţiile ratei de refinanţare (de bază) a BNM deţineau potenţialul de a genera şi au generat pentru OMF M. un beneficiu disproporţionat.

Sintetizând cele sus-menţionate e de reţinut că situaţia descrisă se include perfect în reglementările alin. (1) şi (2) ale art. 716 Cod Civil, ce statuează că o clauză contractuală, precum cea din pct. 2.3.1, este lipsită de efecte juridice dacă prin neclaritatea ei vine să prejudicieze disproporţionat drepturile şi interesele celeilalte parţi a contractului.

Concluzionând pe marginea celor relatate suntem de părerea că dobânda din contractul de împrumut ipotecar nr. CSS-A-06.33 este nulă în partea în care aceasta nu respectă caracterul rezonabil cu rata de refinanţare a BNM.

Totuşi, prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 mai 2013, recursul OMF M. a fost admis, s-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 12 aprilie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a N. D. împotriva OMF M. cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda de împrumut şi s-a emis o nouă hotărâre prin care: s-a respins ca neîntemeiată acţiunea N. D. împotriva OMF M. cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda de împrumut, s-a încasat din contul Nataliei Donici în beneficiul OMF M. taxa de stat.

În mod particular instanţa de recurs a reţinut că rezonabilă este rata dobânzii calculată conform sumei următoarelor componente: 1) costul creditorului atragerii mijloacelor financiare. 2) profitul creditorului indicat la componenta nr. 1); 3) cheltuielile suportate de creditor şi costurile aferente menţinerii rezervei instituţionale, de aproximativ 4-5%.

În mod particular evidenţiem că în temeiul explicaţiilor oferite de Recomandarea nr. 13 privind relaţia rezonabilă dintre dobânzile practicate pe piaţa financiară non-bancară şi rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, se evidenţiază că la aprecierea ratei rezonabile a dobânzii trebuie reţinută valoarea indicelui CHIBOR (costul creditorului atragerii mijloacelor financiare).

Or, sub nici o formă Decizia CSJ nu evidenţiază valoarea variabilă a indicelui CHIBOR pentru fiecare din perioadele de variaţie a acestuia. Astfel încât să fie justificată aprecierea faptului că o dobândă neschimbată de 22,3% este una rezonabilă. Lipsa aprecierii indicelui CHIBOR lipseşte de altfel şi în cadrul Hotărârii Judecătoriei Centru şi în cadrul Deciziei Curţii de Apel Chişinău.

Pe cale de consecinţă în baza informaţiilor publicate de Banca Naţională a Republicii Moldova trebuie să constatăm o variaţie de proporţii a acestui indice. Astfel, doar în intervalul ianuarie 2009 – martie 2010, se evidenţiază că indicele CHIBOR a coborât de la valoarea de 19% la 6%, însă valoarea dobânzii aplicată pe contractul de împrumut ipotecar nr. CSS-A-06.33 din 208.02.2008 a rămas neschimbată, fapt ce prezumă că OMF M.: şi-a mărit artificial profitul pe marginea variaţiilor disproporţionate ale indicelui CHIBOR, or, cheltuielile suportate de creditor şi costurile aferente menţinerii rezervei instituţionale, de aproximativ 4-5%, reprezintă o constantă care nu poate spori sau diminua valoarea indicelui CHIBOR.

O apreciere a acestui fapt sub nici un aspect nu este redată de către Curtea Supremă de Justiţie în Decizia sa din 22 mai 2013. Altfel spus, prin omiterea studierii şi aprecierii indicelui CHIBOR în fapt Curtea Supremă de Justiţie în Decizia sa din 22 mai 2013 a legalizat un act de îmbogăţire fără justă cauză a OMF M., care realizează economii de întreţinere a refinanţărilor doar din simpla scădere a valorii CHIBOR pe piaţa interbancară.

La fel de dubioasă e practica judecătorească şi în cazul dobânzilor aplicate pentru contractele de credit bancar. De exemplu, la data de 9 februarie 2012, reclamantul F. G. a intentat în instanţa de judecată o acţiune către BC M. privind constatarea nulităţii absolute a dobânzii stabilite în baza contractului de credit nr. 252f(2007) din 27 iunie 2007, în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2% peste rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung.

Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, s-a apreciat în conformitate cu art. 1237 alin. (3) Cod Civil în cazul când contractul prevede dreptul băncii de a modifica în mod unilateral mărimea dobânzii, aceasta se va efectua în funcţie de rata de bază a Băncii Naţionale, de rata inflaţiei şi de evoluţia pieţei, ținându-se cont de regulile echităţii. În corespundere cu art. 1236 alin. (3) Cod Civil faţă de contractul de credit bancar se aplică prevederile referitoare la contractul de împrumut în măsura în care din esenţa contractului de credit bancar nu reiese contrariul. În temeiul art. 869 alin. (1) şi (2) Cod Civil se reglementează că în baza contractului de împrumut (credit) părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, iar înţelegerea prin care se încalcă respectiva dispoziţie este nulă de drept. Reieşind din prevederile sus-menţionate instanţa de apel a respins argumentele apelantei BC M. referitoare la inaplicabilitatea nulităţii dobânzii la împrumuturi faţă de relaţiile de creditare. Astfel, instanţa de apel reţine că în limita în care art. 1237 alin. (3) Cod Civil, obligă banca comercială la stabilirea unei dobânzi care să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata BNM, neprevăzând efectul juridic al încălcării acestei dispoziţii imperative, urmează a fi aplicată sancţiunea de nulitate identificată în art. 869 alin. (2) Cod Civil. Anume la aceasta obligă art. 1236 alin. (3) Cod Civil, prin care reglementările referitoarea la împrumut se aplică subsidiar faţă contractul de credit. Această concluzie derivă atât din conţinutul dispoziţiilor evidenţiate, cât din obiectul analogic al împrumutului şi creditului – punerea la dispoziţia unei persoane a unei sume de bani, cu obligaţia ultimului de a restitui suma primită şi plata dobânzii.

Curtea Supremă de Justiţie, are însă o altă interpretare a raporturilor de creditare în corelaţie cu cele de împrumut. Astfel, prin Decizia din 20 septembrie 2013, forul superior a dispus că creditul bancar şi împrumutul oneros au obiecte diferite, numai din simplul motiv că împrumutul presupune şi accesarea de bunuri fugile… Respectiv, „distincţia” dintre aceste două categorii de contracte, face imposibilă aplicarea faţă de creditul bancar a reglementărilor referitoare la nulitatea dobânzilor nerezonabile… O concluzie originală şi inexplicabilă…

Toate aceste circumstanţe ale unei practici judiciare pestriţe, dar nici pe departe uniforme, ne face să concluzionăm că procedeul normării judiciare a raporturilor de credit şi împrumut suferă de o lipsă acută a principiilor de evaluare. Unul dintre principii la care facem apel desigur că derivă din vechiul adagiu latin: ius est ars boni et aequi, în traducere: dreptul e arta binelui şi echităţii. Or, anume echitatea trebuie să fie firul roşu al raţiunii judecătoreşti, investită cu obligaţia soluţionării corecte a unui litigiu de sorginte financiar. Însă, exemplele practicii judiciare sus-analizate, cu regret, demonstrează că echitatea raporturilor de finanţare bănească, se dezvoltă exclusiv pe baza censului de avere, altminteri e inexplicabilă protecţia deosebită de care beneficiază instituţiile financiare.

Dr. Dorin CIMIL,
conf. univ. Universitatea de Stat din Moldova


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.