BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Calea de atac a revizuirii în noua reglementare procesual civilă

29.01.2014 | Tiberiu PATANCIUS
Abonare newsletter

Definirea revizuirii

Revizuirea reprezinta o cale extraordinara de atac, de retractare (cu exceptia motivului de revizuire, reglementat de art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC) si nesuspensiva de executare (potrivit art. 512 NCPC).

Introdusa prin Codul de procedura civila din 1865, revizuirea constituie o cale de atac de traditie in dreptul nostru, de inspiratie franceza, institutia corespondenta din dreptul francez purtand denumirea de recours en revision.

Revizuirea a fost definita ca fiind acea cale de atac prin intermediul careia “se poate obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive si reluarea judecarii cauzei”.[1]

Revizuirea nu implica realizarea unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecati, intemeiata pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecatii ce a condus la pronuntarea hotararii care face obiectul caii de atac.[2] 

Intr-o alta opinie, “revizuirea se justifica, de regula, prin aceea ca, involuntar, instanta a savarsit o eroare in legatura cu starea de fapt stabilita in hotararea atacata, fie in raport cu materialul existent la data pronuntarii hotararii, fie in raport cu noile imprejurari, aparute ulterior pronuntarii hotararii.”[3]  

Obiectul revizuirii

Revizuirea poarta asupra hotararilor pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul (art. 509, alin. 1 NCPC). Asadar, hotararile pot fi pronuntate in prima instanta, in apel sau chiar si in recurs in fond dupa casare (imprejurare in care este evocat fondul).[4]

S-a retinut ca numai prin coroboarea cu dispozitiile art. 459 NCPC (privind ordinea exercitarii cailor de atac) se poate asigura o corecta interpretare si aplicare a art. 509. Potrivit alin. 1 al art. 459, caile extraordinare de atac nu pot fi exercitate, atata timp cat este deschisa calea de atac a apelului. Acest text a fost interpretat in sensul ca interdictia alegerii intre apel si caile extraordinare de atac nu opereaza numai pana la expirarea termenului de apel. Per a contrario, partea interesata ar putea astepta expirarea termenului pentru formularea apelului, pentru a putea uzita de calea extraordinara de atac.[5] 

Prin exceptie, art. 509, alin. (2) NCPC enumera in mod limitativ situatiile in care sunt supuse revizuirii si acele hotarari care nu evoca fondul:
– in ipoteza in care un judecator a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina, de natura sa influenteze solutia pronuntata in cauza (art. 509, alin. 1, pct. 3 NCPC – in cazul condamnarii martorului, a expertului sau a declararii inscrisului ca fals, prevederile art. 509, alin. 2 NCPC nu isi gasesc aplicare);
– cand un judecator a fost sanctionat disciplinar definitiv, pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, ceea ce a influentat solutia pronuntata in cauza (art. 509, alin. 1, pct. 4 NCPC);
– cand statul, alte persoane juridice de drept public, minorii si cei pusi sub interdictie judecatoreasca sau cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc ori au fost aparati cu viclenie de catre cei desemnati sa ii apere (art. 509, alin. 1, pct. 7 NCPC);
– in situatia existentei unor hotarari definitive potrivnice, date de instante fie de acelasi grad, fie diferite, care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari (art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC);
– partea a fost impiedicata a se prezenta la judecata dar si sa instiinteze instanta despre respectiva imprejurare, din motive ce sunt mai presus de vointa sa (art. 510, alin. 1, pct. 9 NCPC);
– Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat faptul ca o hotarare judecatoreasca a determinat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale, consecintele acestei incalcari continuand sa se produca.

Impartasim opinia potrivit careia “actuala redactare a textului nu lasa loc de interpretare asupra faptului ca, in afara de cazurile prevazute de alin. 2 al art. 509, antamarea fondului cauzei prin hotararea a carei revizuire se cere este o conditie de admisibilitate”.[6]  

Motivele de revizuire

Motivele cererii de revizuire sunt limitativ enumerate in cuprinsul art. 509, alin. 1, pct. 1-11 NCPC, astfel:
1. atunci cand instanta de judecata s-a pronuntat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut;

S-a argumentat ca instanta de judecata este tinuta, in virtutea principiului disponibilitatii, sa se pronunte exclusiv asupra celor solicitate de parti iar incalcarea acestei obligatii, fie printr-o pronuntare extra petita, fie plus petita, este de natura sa prejudicieze partile. De asemenea, s-a retinut ca nu poate constitui motiv de revizuire respingerea unor capete de cerere.[7]

2. cand obiectul pricinii nu se afla in fiinta;

3. un judecator, martor sau expert, ce au luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul ori in urma judecatii, cand aceste imprejurari au influentat solutia pronuntata in cauza;

Comparativ cu reglementarea C.proc.civ. 1865, principala modificare a acestui motiv de revizuire o reprezinta introducerea unei conditii exprese, respectiv aceea ca fie condamnarea penala definitiva, fie declararea unui inscris ca fiind fals, trebuie sa fi fost apte sa influenteze solutia pronuntata in cauza.

4. daca un judecator a fost sanctionat disciplinar definitiv privind exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, daca aceste imprejurari au condus la influentarea solutiei pronuntate;

Se remarca introducerea cerintei suplimentare, ca faptele imputate judecatorului sa fi influentat solutia pronuntata in cauza, asadar revizuentul are sarcina de a proba inclusiv acest raport de cauzalitate.

5. dupa pronuntarea hotararii au fost descoperite inscrisuri doveditoare, retinute de partea adversa ori care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor;
Practica judiciara a relevat faptul ca nu pot fi considerate „inscrisuri doveditoare”, in acceptiunea art. 509, alin. 1, pct. 5 NCPC, nici inscrisurile intocmite ori emise ulterior pronuntarii hotararii a carei revizuire se cere si nici cele despre ale caror existenta si continut partile aveau cunostinta in timpul judecatii.[8]

6. s-a anulat, casat ori schimbat hotararea unei instante, pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se solicita;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii si cei pusi sub interdictie judecatoreasca ori cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere;
8. Exista hotarari definitive potrivnice, pronuntate de instante de acelasi grad ori de grade diferite, care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarari;

Daca in art. 322, pct. 7 C.proc.civ. 1865 nu era prevazuta in mod expres conditia incalcarii autoritatii de lucru judecat a primei hotarari, prin textul actual este confirmata interpretarea jurisprudentiala, potrivit careia revizuirea are menirea de a sanctiona incalcarea autoritatii de lucru judecat, astfel incat nu poate sa poarte decat asupra celei de-a doua hotarari.

S-a retinut ca nu orice diferenta de argumentare constituie o „contrarietate”, fiind necesara pronuntarea de solutii contrare, in privinta aceleiasi situatii litigioase, in doua dosare judiciare.

Pentru a fi admisibila cererea de revizuire pentru contrarietate, este necesar ca:
– fie sa nu fi fost invocata exceptia autoritatii de lucru judecat in cel de-al doilea proces, sau
– desi exceptia a fost invocata, instanta de judecata sa fi omis a se pronunta asupra acesteia.[9]

9. partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta referitor la aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa;

10. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale, datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale respectivei incalcari continua sa se produca;

11. dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala prevederea ce a facut obiectul respectivei exceptii.

Preluarea acestui motiv de revizuire, asa cum a fost instaurat si in textul anterior, prin efectul Legii nr. 177/2010 se justifica prin aceea ca actul normativ anterior mentionat a ”modificat raportul dintre procesul civil si procedura de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate”, astfel incat invocarea exceptiei de neconstitutionalitate nu mai conduce la suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea celei dintai. Or, in situatia in care exceptia de neconstitutionalitate este admisa, partea poate uzita calea de atac a revizuirii. Chiar daca nu este expres reglementata, apare ca neechivoca necesitatea existentei unei legaturi cauzale intre textul legal, declarat neconstitutional, si hotararea pronuntata (prevederea legala sa fi fost determinanta in adoptarea solutiei din hotarare).[10] 

Subiectii revizuirii

Similar cu sistemul C.proc.civ. 1865, pot formula cereri de revizuire: partile in proces, procurorul si tertii avand legimitare procesuala (succesorii partilor, creditorii si tertii introdusi in proces).[11]

Potrivit interpretarii textului art. 67, alin. (4) NCPC, si intervenientii accesorii pot fi subiecti activi ai cererii de revizuire, sub conditia ca partea pentru care se intervine sa fi exercitat ea insasi calea de atac, sa nu fi renuntat la aceasta ori cererea respectiva sa nu fi fost anulata, perimata ori respinsa fara a fi cercetata in fond.

Competenta de judecata

Potrivit art. 510, alin. (1) NCPC este competenta cu solutionarea cererii de revizuire instanta care a pronuntat hotararea atacata (regula generala). De la aceasta regula, legiuitorul stabileste doua exceptii:
a) In ipoteza in care motivul pentru care s-a solicitat revizuirea il constituie existenta hotararilor definitive potrivnice, ce incalca autoritatea de lucru judecat a celei dintai pronuntate (art. 509, alin. 1, pct. 8 NCPC), competenta revine instantei mai mare in grad fata de aceea care a dat prima hotarare.
Ca o derogare si de la exceptia anterior enuntata, daca oricare dintre respectivele instante de recurs este Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta din urma va fi investita cu solutionarea cererii de revizuire.
b) Atunci cand sunt invocate motive care atrag competente diferite, nu se produce prorogarea de competenta (art. 510, alin. 3 NCPC).

Termenul de exercitare

Ca si sub imperiul C.proc.civ. 1865, termenul de revizuire difera, in functie de motivele invocate pentru exercitarea caii de atac (art. 511 NCPC):

1) Ca regula, termenul pentru exercitarea revizuirii este de o luna, calculata astfel:
– de la comunicarea hotararii, atunci cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, s-a pronuntat asupra unui lucru ce nu s-a cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut;
– de la cel din urma act de executare, in ipoteza in care obiectul pricinii nu se mai afla in fiinta;
– de la data la care partea a luat la cunostinta privitor la hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau a expertului – pentru o infractiune privitoare la pricina sau despre hotararea prin care a fost declarat fals inscrisul ce a avut un rol determinant in solutionarea cauzei. Legiuitorul instituie, corelativ, si un termen de decadere de un an, socotit de la data ramanerii definitive a hotararii penale, ori de trei ani – in imprejurarea in care partea a luat la cunostinta despre cauzele ce au determinat impozibilitatea constatarii infractiunii printr-o cauza penala;
– din ziua in care partea a fost incunostiintata referitor la hotararea definitiva, de sanctionare disciplinara a judecatorului, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a celei dintai – in situatia in care Solutia pronuntata in cauza a fost influentata de exercitarea functiei cu rea-credinta ori cu grava neglijenta – de catre magistratul ulterior sanctionat;
– de la data la care s-au descoperit inscrisurile – atunci cand aceasta este ulterioara pronuntarii hotararii iar aceasta intarziere a fost determinata fie de reaua-credinta a partii adverse (care le-a retinut), fie de imprejurari ce exced vointei partilor;
– din ziua in care partea a luat la cunostinta de anularea, casarea sau schimbarea hotararii pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se solicita. Si in acest context este impus un termen de decadere, de maxim un an, socotit de la data ramanerii definitive a hotararii de anulare, casare sau schimbare;
– atunci cand statul nu a fost aparat ori a fost aparat cu viclenie de cei desemnati sa il apere, termenul pentru solicitarea revizuirii este calculat de la data la care statul (sau orice persoana de drept public) a fost incunostiintat despre hotarare, insa nu mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a acesteia;
– in cazul in care nu s-a asigurat ori s-a indeplinit cu viclenie apararea minorilor, a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca ori sub curatela, termenul este de sase luni si se calculeaza, dupa caz, de la data la care persoanele interesate au luat cunostinta despre hotarare (insa nu mai tarziu de un an de la dobanidrea capacitatii depline de exercitiu), sau de la momentul inlocuirii tutorelui persoanei puse sub interdictie, de la incetarea curatelei ori inlocuirea curatorului;
– in cazul hotararilor definitive potrivnice, calculul termenului se face de la data ramanerii definitive a ultimei hotarari.

2) Termenul de revizuire de 15 zile isi gaseste aplicare in ipoteza in care partea, printr-o imprejurare mai presus de vointa ei, a fost impiedicata a se prezenta la judecata si a instiinta instanta despre imprejurare iar calculul termenului incepe pe data incetarii impiedicarii;

3) In ipotezele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului constata ca o hotarare judecatoreasca a determinat incalcarea drepturilor sau a libertatilor fundamentale, aceste consecinte continuand a se produce sau in care Curtea Constitutională constatat neconstitutionalitatea unei prevederi, ca rezultat al invocarii unei exceptii in cauza, termenul de solicitare a revizuirii este de trei luni, calculate de la data publicarii hotararii CEDO, respectiv a deciziei CCR in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Nerespectarea termenelor procedurale prescrise de art. 511 NCPC atrage sanctiunea decaderii, potrivit dispozitiilor art. 185, alin. 1 NCPC, cererea de revizuire inregistrata peste termen fiind lovita de nulitate.

Suspendarea executarii hotararii ce face obiectul cererii de revizuire

Dat fiind ca revizuirea nu este suspensiva de executare, art. 512 NCPC statueaza ca masura suspendarii poate fi dispusa de catre instanta investita cu solutionarea caii de atac, sub conditia consemnarii unei cautiuni. Dispozitiile art. 484 NCPC (referitoare la procedura de urmat cu ocazia solutionarii cererilor de suspendare a executarii in stadiul procesual al recursului) se aplica in mod corespunzator.

S-a retinut ca fiind putin probabila intentia legiuitorulului, ca dispozitiile art. 484, alin. 1 NCPC sa fie preluate ad litteram in cazul revizuirii.[12]

Procedura de solutionare a cererii de revizuire

Art. 513, alin. 1 NCPC stipuleaza ca solutionarea cererii privind revizuirea se face in acordanta cu dispozitiile procedurale aplicabile in cauza in care s-a pronuntat hotararea atacata.

Depunerea intampinarii este obligatorie, aceasta trebuind inregistrata/transmisa la dosar cu minim 5 zile anterior intaiului termen de judecata. Intampinarea nu se comunica revizuentului, acesta din urma luand la cunostinta despre continutul inscrisului de la dosarul cauzei.

Se opineaza ca aceasta reglementare, potrivit careia revizuentul are obligatia sa ia la cunostinta de la dosar despre continutul intampinarii, nu trebuie interpretata stricto sensu, deoarece ar conduce astfel la o incalcare a principiului simetriei comunicarii din oficiu a actelor de procedura, ca expresie a egalitatii de tratament – garantie a unui proces echitabil. Prin urmare, se propune remediul de a i se permite revizuentului ca, la cerere, sa obtina o copie a intampinarii.

Referitor la motivarea cererii de revizuire, art. 511, alin. 4 NCPC stabileste ca motivele sunt invocate, sub sanctiunea nulitatii, fie in cuprinsul cererii, fie inauntrul termenului de exercitare al caii de atac. In cazul cererilor in care se invoca mai multe motive, regulile referitoare la motivare se aplica pentru fiecare dintre acestea.

Potrivit alin. 3 al art. 513 NCPC, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se intemeiaza.

S-a argumentat ca, pentru unele dintre motivele de revizuire (dandu-se ca exemple: motivul impiedicarii de a participa la judecata ori de a instiinta instanta despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii ori ipoteza in care partile circumstantiate – minorii, cei pusi sub interdictie judecatoreasca ori curatela, statul – fie nu au fost deloc aparate sau au fost aparate cu viclenie), dezbaterile nu pot fi limitate la admisibilitatea revizuirii, raportat la realitatea ca revizuentul trebuie sa probeze, dupa caz, fie motivele ce au condus la imposibilitatea de a participa la judecata, fie ca lipsa ori ineficacitatea apararii partii a condus la lipsirea acesteia de garantiile unui proces echitabil. Ulterior indeplinirii acestor cerinte, instanta nu poate proceda direct la schimbarea ori modificarea hotararii supuse revizuirii, fara sa analizeze solutia dispusa in cauza, ceea ce presupune nemijlocit ascultarea revizuentului, dandu-i-se posibilitatea sa participe efectiv la judecata, spre a preintampina ca admiterea cererii de revizuire sa imbrace un caracter pur formal.[13]

Se retine faptul ca, in realitate, solutionarea cererii de revizuire presupune doua etape:
a) Judecarea cererii de revizuire (admiterea in principiu), ceea ce presupune strict urmarirea admisibilitatii cererii, respectiv a sustinerilor/considerentelor pe care aceasta se bazeaza si
b) Rejudecarea fondului cauzei (judecarea propriu-zisa).

Cele doua etape pot fi parcurse intr-un singur termen de judecata sau la termene diferite, in functie de particularitatile cauzei (spre exemplificare: daca instanta de judecata dispune refacerea unor probe).[14]

In cazul admiterii cererii de revizuire, instanta va dispune, dupa caz, fie schimbarea in tot sau in parte a hotararii atacate, fie – in cazul hotararilor definitive potrivnice – anularea celei din urma hotarari. In cuprinsul hotararii revizuite, se inscrie mentiunea referitoare la hotararea data in revizuire.

Ca regula, caile de atac ce pot fi exercitate impotriva hotararii pronuntate in revizuire sunt aceleasi ce sunt prevazute de legiuitor pentru hotararea atacata. Atunci cand revizuirea a fost ceruta pentru hotarari potrivnice, calea de atac este recursul. In ipoteza cand revizuirea a fost solutionata de una dintre sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, solutionarea recursului intra in competenta Completului de 5 judecatori (art. 513, alin. 6 NCPC).

Se observa modificarea de reglementare, raportat la dispozitiile art. 326, alin. 2 C. proc. civ. 1865, potrvit careia hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie era irevocabila.


[1] Sebastian Spinei, Reglementarea cailor de atac in dreptul procesual civil, edit. Universul Juridic, 2013, pag. 159;
[2] Florea Magureanu, Drept Procesual Civil, edit. All Beck, 1998, pag. 453;
[3] Prof.Univ.Dr.Ion Deleanu, Tratat de procedura civila, edit. Servo-Sat, 2000, pag.467;
[4] Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept Procesual Civil, Drept Executional Civil, Arbitraj, Drept notarial, Editura National, 2013, pag. 396;
[5] Coord. Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei si altii, Noul Cod de procedura civila, Comentariu pe articole, Vol.I, Edit. Hamangiu, 2013, pag. 979;
[6] Coord. Gabriel Boroi ,Octavia Spineanu-Matei si altii, Op.cit, pag. 978;
[7] Sebastian Spinei, Op.cit, pag. 162-163;
[8] Coord. Garbiel Boroi, Octavia Spineanu-Matei si altii, Op.cit, pag. 982;
[9] Coord. Garbiel Boroi, Octavia Spineanu-Matei si altii, Op.cit, pag. 984-985;
[10] Sebastian Spinei, Op.cit, pag. 167;
[11] Sebastian Spinei, Op.cit, pag. 160;
[12] Sebastian Spinei, Op.cit, Pag. 169-170;
[13] Coord. Garbiel Boroi, Octavia Spineanu-Matei si altii, Op.cit, pag. 995-996;
[14] Sebastian Spinei, op.cit, pag.170; Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Op.cit., pag. 399.


Tiberiu PATANCIUS
Avocat, Baroul Bucuresti

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate