RRDE nr. 1/2014: Despre fezabilitate şi elefanţi tăcuţi: Legitimitatea Curţii de Justiţie prin ochii instanţelor judecătoreşti naţionale | Michal BOBEK
31 ianuarie 2014 | Daniel-Mihail ȘANDRU
În mod tradiţional a existat o deconectare interesantă în discuţiile privind legitimitatea Curţii de Justiţie a UE („Curtea”). Pe de o parte, elementul de legitimare invocat cel mai frecvent pentru evoluţia jurisprudenţei Curţii de-a lungul anilor a fost şi rămâne instanţele naţionale. Susţinerea lor constantă, acceptarea mandatului lor de dreptul UE şi astfel raportul creat de încredere reciprocă şi cooperare între ele şi Curte se afirmă că alimentează întregul motor juridic de drept al UE. Pe de altă parte, odată ce instanţelor naţionale li s-a permis să furnizeze combustibilul iniţial, rolul lor în expunerea privind legitimarea şi evaluare pare a se fi terminat. Se cunoaşte foarte puţin sau deloc şi, în consecinţă, nu se utilizează pentru examinarea legitimării jurisprudenţei Curţii în privinţa împrejurării dacă instanţele naţionale sunt satisfăcute sau nu cu deciziile Curţii odată ce le trimis, dacă ele le apreciază a avea autoritate şi dacă jurisprudenţa Curţii este urmată în fapt de instanţele naţionale în alte cauze. Care dintre cele două laturi este totuşi în fapt mai importantă pentru legitimarea globală a Curţii în privinţa instanţelor naţionale? Puţinele sclipiri ale luminilor strălucitoare ale rampei ale unei cauze care merge la Luxemburg ori spaţiile ample, neexplorate ale (ne)aplicării cotidiene normale ale dreptului UE de către instanţele naţionale?
Această contribuţie porneşte într-o expediţie către cea din urmă latură, întunecată, neexplorată. Ea examinează în sens critic legitimitatea Curţii şi a jurisprudenţei sale în raport cu nevoile şi aşteptările instanţelor naţionale şi cu exercitarea rezonabilă a funcţiei judecătoreşti naţionale. Aceste aşteptări sunt prezentate şi discutate prin noţiunea-umbrelă de legitimitate funcţională: în ochii instanţelor naţionale, este oare fezabilă contribuţia judecătorească a Curţii? Oferă ea îndrumare realistă şi rezonabilă în chestiuni de dreptul UE pentru exercitarea funcţiei judecătoreşti normale de la nivel naţional? În acest context, sunt examinate pe rând trei aspecte ale contribuţiei judecătoreşti ale Curţii: hotărârea individuală a Curţii şi motivarea sa; jurisprudenţa Curţii în sens mai larg, receptarea sa de către instanţele naţionale şi respectarea ei; şi, în sfârşit, instituţia Curţii de Justiţie ca atare.
*** Articolul, purtând titlul “Of Feasibility and Silent Elephants: The Legitimacy of the Court of Justice through the Eyes of National Courts”, a fost publicat în volumul Maurice Adams, Henri de Waele, Johan Meeusen şi Gert Straetmans (ed.), Judging Europe’s Judges. The Legitimacy of the Case Law of the European Court of Justice, Hart Publishing, Oxford şi Portland, Oregon, 2013, p. 197-234 şi se republică în traducerea lui Mihai Banu cu acordul autorului său, precum si al editurii, cărora colegiul de redacţie al R.R.D.E. le mulţumeşte.
Prof. univ. dr. Mihai ȘANDRU
Redactor şef RRDE
Personal vad mai aplicat aspectul de legitimitate a Curţii de Justiţie a UE (CJUE).
Cordonul ombilical juridic il reprezinta TRATATUL de Aderare si CARTA DFUE asumate si semnate de fiecare Stat.
Fisura o reprezinta lipsa deplorabila a „Constitutiei Europene” care ar fi pus capat acestor PRELUNGITE discutii stereotipe si inutile.
Atat timp cat avem Coduri Civile/penale (inclusiv de procedura) NEUNITARE LA NIVEL COMUNITAR, atat timp cat – de asemenea – avem reglementari fiscale NEUNITARE LA NIVEL COMUNITAR, cu interpretari care de care mai halucinante, atat timp cat avem un sistem Financiar- Bancar, abia in ultimele momente intrat sub o cooronare unitara dar inca firava (EBA), dar in special atat timp cat avem un sistem de Justitie Europena inconsistent si haotic, fara o AUTORITATE DE SUPRAVEGHERE si fara norme clare si dure Anticoruptie in justitie, Comunitatea Europena nu va fi decat o „adunare de stat la taclale”.
Puterea de curatare a sistemului de justitie din Statele Membre -ca parte a Justitiei Europene, ca si obligativitatea abordarii unitare a unei jurisprudente CURATE/ NEALTERATEW de coruptie, de catre judecatorii nationali – sub prevederea legala a sanctionarii severe, prin excluderea din profesie- va fi singura care va generea o legitimitate -eo ipso – a CJUE.
Nu inadmisibilitatile si rapunsurile oscilante (a la CEDO), vor crea vizibiitatea pozitiva si legitimitatea CJUE, ci implicarea si profesionalismul pus in slujba Cetatenilor Uniunii vor crea temelia legitimitatii.
Statele Uniunii sunt de fapt Cetatenii, iar Intreprindrile Uniunii sunt TOT Cetatenii Uniunii.
Pana acum CEDO judeca doar Agentii Statului (tot mai partinitor in ultima perioada) iar CJUE DOAR cereri (indirecte) in baza legislatiei comunitare.
Ce ne facem insa atunci cand avem sentinte a;e ICCJ generate prin coruptie si trafic de influenta politico-administrativa, care tot mai des incalca Conventia EDO dar si Solutiile pronuntate de CJUE, ori le evita DE a le provoca prin procedura trimiterilor preliminare – tocmai pentru asi putea trafica nestingherit influenta la comanda politico-administrativa ori in interes propriu.
Din perspectiva Raportului CE (2014) si a Raportului MCV-RO (2014), ce calitate morala mai are Romania de a ridica probleme legitmitatii CJUE??
Pana la urma vorbim de un minimal bun simt juridic (sau mai degraba judiciar) in Just-RO.
SI ATUNCI MAI PUTEM PUNE IN DISCUTIE LEGITIMITATEA CJUE?
EA TREBUIA GENERATA DE CONSTITUTIA EUROPEANA -ESUATA….din pacte…