Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre obligația de confidențialitate a avocatului în privința informațiilor luate la cunoștință din dosarul de urmărire penală
10.02.2014 | Florin RADU

1. Potrivit art. 94 al. 5 din noul Cod de procedura penala[1], “In cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinţa cu ocazia consultarii dosarului”. In prealabil, art. 94 al. 1-4 arata, in esenta, ca avocatul are acces la dosar in faza de urmarire penala, cu anumite restrictii, ce tin de buna desfasurare a procesului penal.

2. Textul analizat – al. 5 al art. 95 – poate ridica o reala si serioasa, dar si ingrijoratoare, problema de interpretare.

Apreciem ca sunt doua directiile spre care s-ar putea indrepta modalitatea de interpretare si aplicare a acestui text legal.

Intr-o prima varianta, s-ar pute afirma – in baza unei metode strict literale si restrictive de interpretare – ca avocatul, dupa ce consulta dosarul, efectueaza copii de pe actele din acesta si/sau isi ia anumite notite din acesta, nu ar avea posibilitatea sa divulge informatiile respective nimanui, nici macar clientului sau (parte in acel dosar). Aceasta opinie ar putea avea ca argument faptul ca textul nu distinge intre persoanele fata de care exista obligatia de confidentialitate ori altfel spus, nu arata expres ca se excepteaza de la aceasta obligatie clientul avocatului.

A doua interpretare – conforma, de altfel, cu obligatia generala a avocatului de a pastra secretul profesional[2], s-ar plia pe ideea ca avocatul nu are dreptul sa divulge informatiile si actele din dosarul de urmarire penala, cu exceptia clientului sau.

3. Nu putem sa ne raliem decat celei de-a doua opinii.

O interpretare in sensul ca avocatul nu are dreptul sa divulge clientului sau informatiile din dosarul de urmarire penala ar fi una de-a dreptul absurda si in contra oricarei logici juridice.

Intr-adevar, care ar mai fi scopul accesului avocatului la dosar, daca ulterior acesta nu ar putea discuta cu clientul sau (prin ipoteza, suspect ori inculpat in acel dosar) despre informatiile pe care avocatul le-a aflat din dosar?

Mai mult, o asemenea interdictie ar incalca natura si esenta dreptului la aparare, prevazut dupa cum se cunoaste, in numeroase acte normative, interne si internationale (art. 6 din Conventia EDO, art. 24 din Constiutia Romaniei, art. 10 din noul Cod de procedura penala etc.) si al carui element central este tocmai colaborarea efectiva si nerestrictionata dintre client si avocat[3].

De altfel, si textele din legislatia specifica profesiei de avocat converg in aceeasi directie. Astfel,  art. 7 al. 1 si 2 din Statutul profesiei de avocat stipuleaza ca: “Intr-o societate intemeiata pe valorile democratiei si ale statului de drept, avocatul are un rol esential. Avocatul este indispensabil justitiei şi justitiabililor si are sarcina de a apara drepturile si interesele acestora. El este deopotriva sfatuitorul si aparatorul clientului sau (s.n. – F.R.)”, respectiv ca: “Avocatul are indatorirea de a-si indeplini cu constiinciozitate, onoare si probitate profesionala obligatiile fata de client, in raporturile cu persoanele fizice, cu autoritatile si institutiile publice sau private, cu alte persoane juridice, cu ceilalti avocati, precum si în relatia sa cu publicul in general”.

Si, poate cel mai important, art. 7 al. 3 arata ca “In exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restrictii, presiuni, constrangeri sau intimidari din partea autoritatilor sau institutiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice. Libertatea si independenta avocatului sunt garantate de lege”.

Asadar, este nu doar un drept, dar chiar o obligatie ca avoctul sa comunice clientului sau informatiile luate la cunostinta din dosarul de urmarire penala, pentru realizarea unei aparari reale si efective.

4. Asa stand lucrurile, se naste intrebarea: care a fost scopul instituirii acestui text legal de catre legiuitor?

A dorit acesta sa reia si sa particularizeze principiul secretului profesional al avocatului? Ori, cu adevarat, a intentionat legiuitorul sa interzica avocatului sa comunice clientului sau date si informatii din dosarul de urmarire penala, incalcand astfel numeroase norme legale si constitutionale, conventii internationale si principii ce guverneaza activitatea avocatului?

Fiind consecventi cu opinia exprimata mai sus, singurul raspuns legal, firesc si in logica juridica este ca tot ce s-a dorit a fost sa se reia si sa se reconfirme principiul secretului profesional al avocatului, caruia ii este interzis sa divulge oricarei persoane decat clientul sau, informatiile legate de o anumita cauza.

Un argument in plus il constiutie si acela ca noul Cod de procedura penala nu prevede nicio sanctiune expresa si distincta de sanctiunile disciplinare aplicabile avocatilor, in legatura cu nerespectarea acestui text de lege, ceea ce insemna ca in discutie este vorba exclusiv despre principiul pastrarii secretului profesional, asa cum este el reglementat de la bun inceput in legislatia organizarii profesiei de avocat.

5. Asadar, in ce ne priveste, este evident ca, dupa ce ia la cunostinta informatii dintr-un dosar de urmarire penala, avocatul poate si chiar este obligat sa le impartaseasca clientului sau, dar ii este interzis sa le divulge altor persoane.


[1] Adoptat prin Legea nr. 135/2010, publicat in M. Of., partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014.
[2] Pentru o analiza detaliata a principiului secretului profesional al avocatului, a a se vedea F. Radu, C. Radu, Conditiile in care avocatul poat depune marturie cu privire la fapt care i-au fost incredintat in baza contractului de asistenta juridica, in Dreptul nr. 12/2006.
[3] Pentru detalii privind dreptul avocatului de a studia dosarul in timpul urmaririi penale, a se vedea F. Radu, Dreptul avocatului de a studia dosarul de urmarire penala in noul Cod de procedura penala, publicata in Revista de note si studii juridice.


Florin RADU
Avocat, Consilier Baroul Hunedoara


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Despre obligația de confidențialitate a avocatului în privința informațiilor luate la cunoștință din dosarul de urmărire penală”

  1. Marius GAVRILĂ spune:

    Un text vag, imprecis, alunecos, care permite orice interpretare si deschide calea abuzurilor. In mod evident, textul nu are nimic de-a face cu dreptul la aparare sau cu dreptul la un proces echitabil. Un avocat timorat nu-si poate apara clientul, atata vreme cat tot ce face poate fi interpretat ca fiind infractiune.
    Prima observatie: de ce are doar avocatul obligatia asta? Este un cod de procedura al unei faze/etape a procesului, pentru toata lumea, deci, de ce nu vizeaza toti participantii? De ce suspectul, inculpatul, partea vatamata, partea civila, martorii sau procurorul… nu au aceasta obligatie? Cred ca ei sunt personajele principale si nu avocatul oricaruia dintre ei, mai putin procurorul care nu intra in discutie.
    Apoi, una este „confidentialitatea” si alta este „secretul” datelor si actelor de care avocatul a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
    In primul rand, aceste date ar trebui individualizate, adica procurorul, caci el e “stapanul” dosarului in sensul art. 94 (“consultarea dosarului”), ar trebui sa le/ii puna in vedere ce date sa nu divulge, fata de cine, si sa-si motiveze solutia. Intre “secretul” unor date si “confidentialitatea” lor e o mica/mare diferenta, primele fiind clasificate, celelalte avand la baza o apreciere subiectiva. In mod evident, nu poate fi vorba despre “confidentialitate” fata de client, ci fata de terti.
    Ca o paranteza: E o intreaga discutie despre “secretosenia” asta din dosarele penale. Legislatia este deficitara si se ajunge la interpretari bizare, cum ar fi aceea ca judecatorul (suntem in plina noapte a mintii) sau inculpatul/avocatul lui sa nu aiba acces la date pe care se va pronunta (sau nu) condamnarea, pentru ca nu are certificat ORNIS. Daca vor sa le utilizeze ca si probe, prin lege trebuie sa se permita accesul la ele al celor implicati, cu impunerea unei obligatii de confidentialitate.
    In al doilea rand, ar trebui sa existe si o cale de atac. Poate ca datele erau deja cunoscute sau poate ca nu e necesara impunerea obligatiei si parchetul incearca impiedicarea exercitarii apararii pe un anumit segment, folosind aceasta presiune de natura penala asupra avocatului. Nu generalizez, dar e posibil. Este foarte usor si la indemana, sa iti impiedici adversarul sa-si faca probe, sub aceasta presiune penala. Deasemenea, in calea de atac (care sper sa fie in instanta si nu la parchet) s-ar putea aduce in discutie in ce masura aceste date erau deja cunoscute sau au fost cunoscute cu ocazia studierii dosarului.
    La fel ca dvs., cred ca obligatia nu vizeaza clientul, ci tertii. Altfel nu am putea vorbi despre o “aparare reala si efectiva”. Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 51, „activitatea avocatului se realizeaza prin… asistenta si reprezentare juridica in fata… organelor de urmarire penala…”. Asistenta si reprezentare juridica = este „alaturi de el” sau „in locul lui” dpv juridic. Avocatul nu poate sa aiba secrete fata de clientul sau, in ceea ce priveste situatia acestuia. Nu putem vorbi de dreptul la un proces echitabil si de ascunderea de catre avocat fata de parte a unor informatii. Apararea o fac impreuna.
    Cred ca art. 94 este un fel de “cuiul lui Pepelea” al parchetului in NCPP si vrand-nevrand o sa genereze multe situatii si dezbateri de conventionalitate si constitutionalitate privind procesul penal.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.