Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. dispoziţiile art. 952 alin. (2) şi art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă
17.02.2014 | Anda-Laura TĂNASE


În Monitorul Oficial al României nr. 771 din data de 10 decembrie 2013 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 425 din 24 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 952 alin. (2) şi art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mona-Cezarina Marian într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 952 alin. (2) şi art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă și care au următorul conținut:
”Art. 952: Condiţii de înfiinţare
(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.
(2) Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.
(3) Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) şi să depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.
Art. 974: Procedura de înfiinţare
(1) Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor.
(2) În caz de admitere, instanţa va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, dispoziţiile art. 955 aplicându-se în mod corespunzător.
(3) În cazul bunurilor imobile se va proceda şi la înscrierea în cartea funciară potrivit art. 954 alin. (3).
(4) Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Dispoziţiile art. 953 alin. (4) şi cele ale art. 958 se aplică în mod corespunzător”.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind prioritatea reglementărilor internaţionale în materia drepturilor omului faţă de reglementările interne, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor din Constituţie, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 26 (şi nu art. 6 astfel cum, în mod eronat, se reţine de către autorul excepţiei) privind egalitatea în faţa legii din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Curtea, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, precum și dispoziţiile legale criticate, reţine că art. 952 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabileşte condiţiile care trebuie respectate în cazul instituirii sechestrului asigurător. Spre deosebire de alin. (1) al art. 952, care reprezintă regula în materie de sechestru asigurător, alin. (2) derogă de la regula de drept comun, prevăzând dreptul creditorului care nu are creanţa constatată prin înscris de a solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: nu există un titlu executoriu, creanţa este exigibilă, fără a fi, însă, constatată în scris, şi este intentată o acţiune civilă având ca obiect realizarea creanţei.

În vederea instituirii sechestrului asigurător în condiţiile art. 952 alin. (2) din Codul de procedură civilă, creditorul are obligaţia de a plăti o cauţiune în cuantumul expres prevăzut de textul legal, respectiv jumătate din valoarea reclamată. Această obligaţie rezultă din circumstanţele speciale în care se înfiinţează sechestrul, respectiv creanţa nu este constatată printr-un înscris.

Curtea observă că regulile care privesc înfiinţarea sechestrului asigurător au fost păstrate de Codul de procedură civilă în aceeaşi configuraţie ca şi vechea reglementare, respectiv art. 591 din Codul de procedură civilă din 1865.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se observă că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare, pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.
Cele arătate în decizia menţionată sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cauza de faţă.

De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile criticate ar contraveni principiului garantării proprietăţii private, atât timp cât, conform prevederilor art. 1.063 alin. (2) din acelaşi cod, „Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus”.

Astfel, Curtea decide:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 952 alin. (2) şi art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Anda Laura TĂNASE

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate