Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 
7 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. rezoluţia de clasare dispusă de inspectorul judiciar
24.02.2014 | Anda-Laura TĂNASE


În Monitorul Oficial al României nr. 791 din data de 17 decembrie 2013 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 356 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) raportate la cele ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Liviu Herghelegiu într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 47 alin. (5) raportate la cele ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și care are următorul conținut:
”Art. 47
(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:
a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;
c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.
(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).
(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:
a) respingerea contestaţiei;
b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.
(7) Hotărârea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate restrâng, în mod nejustificat, sfera persoanelor care pot ataca rezoluţia de clasare dispusă de inspectorul judiciar. De asemenea, acesta consideră că dispozițiile în cauză contravin dispoziţiilor din Constituție cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, invocă prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, precum și dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine că potrivit art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în cazul în care Inspecţia Judiciară s-a sesizat din oficiu sau a fost sesizată de orice persoană interesată, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, clasarea sesizării, rezoluţia de clasare fiind definitivă.

Curtea observă că cele 3 variante ce legitimează soluţia clasării nu au caracter irefragabil, deoarece în acord cu dispoziţiile art. 47 alin. (2) din aceeaşi lege, persoana interesată putând face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor acolo prevăzute. Practic, aceste exigenţe se circumscriu unor norme de procedură referitoare la responsabilitatea judecătorilor şi procurorilor ca principiu care se alătură principiului constituţional al independenţei judecătorilor. Prin urmare, textele criticate nu fac altceva decât să dea eficienţă rolului legiuitorului de a realiza un echilibru necesar între independenţa şi responsabilitatea judecătorilor prin reglementarea procedurii de urmat în domeniul răspunderii disciplinare.
Prin urmare, reglementarea abaterilor disciplinare, prin includerea în această categorie a exercitării funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, nu poate fi confundată cu reglementarea procedurală de drept comun care are în vedere fapte ce privesc conţinutul hotărârilor judecătoreşti, conţinut care nu poate fi examinat decât prin intermediul căilor de atac, nefiind de acceptat ca acestea să fie realizate în afara activităţii jurisdicţionale.

Aşa fiind, Curtea constată că prin natura şi conţinutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a sesizării sub aspectul inserării datelor cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat-o, a datelor de identificare a autorului şi a semnăturii acestuia ori a existenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare, nu vizează însăşi soluţionarea fondului sesizării, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia. Or, aşa cum a stabilit în repetate rânduri instanţa de contencios european a drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie, în sensul Convenţiei, „drepturi civile” şi, deci, nu intră în câmpul de aplicare al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textului legal criticat raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece textul de lege atacat se aplică în egală măsură tuturor persoanelor la care se referă ipoteza normei prevăzute de acest text.
Referitor la invocarea, în sprijinul criticii de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că acestea consacră, într-adevăr, dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut însă doar în materie penală. Având în vedere că obiectul cauzei care se judecă de către instanţă, în cazul de faţă, nu este de natură penală, Curtea constată că prevederile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 nu au incidenţă în cauză.

Astfel, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 47 alin. (5) raportate la cele ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Anda Laura TĂNASE

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. rezoluţia de clasare dispusă de inspectorul judiciar”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    „Or, aşa cum a stabilit în repetate rânduri instanţa de contencios european a drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie, în sensul Convenţiei, “drepturi civile” şi, deci, nu intră în câmpul de aplicare al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.” – intelege cineva si-mi poate explica si mie? Multumesc anticipat,

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Explicatia e simpla: membrii CCR sint niste juristi mai apropiati de politica – care i-a numit acolo (cacofonia-i intentionata) – decit de magistratura sau chiar de justitie, adica de judecatori adevarati, care nu prea le inghit excesele, derapajele, superficialitatea decelata in multe decizii eminamente politice si, mai ales, tendintele autoritariste. Iar cind vine vorba de raspunderea judecatorilor, indiferent ca sint magistrati sau CCR-isti, exista o coniventa totala intre cele 3 puteri, in sensul de a nu aplica legislatia, care oricum este prost (dar intentionat) formulata, astfel incit niciun judecator, procuror, membru CCR etc. sa nu raspunda material in-veci-pururi-amin! De altfel, v-am pus la dispozitie raspunsurile CSM si MF in aceasta problema „delicata” si grosolan nerezolvata…

      Ma mir inca o data cum puteti fi atit de categorica in privinta sustinerii monopolului CCR asupra interpretarii Constitutiei, cu atit mai mult cu cit tocmai dvs. ati remarcat o alta eroare colosala de interpretare a pp egalitatii/nediscriminarii, in comparatie cu CC din Portugalia: https://www.juridice.ro/200664/carta-ue-demnitatea-si-dreptul-de-proprietate-apartinand-angajatilor-din-sectorul-public-romania-si-portugalia-update.html !

      De fapt, chiar si decizia CCR nr. 873/2010, prin care s-a pretins ca e neconstitutionala taierea PENSIILOR magistratilor, a preluat si pervertit motivarea unor decizii ale CC din Lituania si Letonia, care stabilisera ca e neconstitutionala taierea SALARIILOR magistratilor. In schimb, prin decizia nr. 872/2010, CCR a pretins ca e constitutionala taierea salariilor magistratilor…

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Stimate domnule HRIB,

      Eu cand sustin monopolul interpretarii Constitutiei, il sustin pentru ca intr-un stat de drept nu poti sa ai egalitatea in fata Constitutiei, daca ai o Curte Constitutionala si instante de drept comun, care interpretează Constitutia într-un mod necoordonat.

      Dacă vrem ca instantele de drept comun sa interpreteze si ele Constitutia si atat timp cat avem si o CC, trebuie sa dam posibilitatea unei actiuni directe ulterioare la CCR pentru o eventuala corectare a interpretării Constitutiei de catre judecatorul de drept comun. Asta daca vrem sa respectam principiul egalitatii in fata legii. Si articolul 6 CEDO.

      Altfel, judecatorul sa interpreteze legea iar CCR, Constitutia.

  2. Mihai COSTACHE spune:

    Si cum ne protejeaza art. 6 CEDO fata de deciziile definitive in prima si ultima instanta ale CCR?

    Sau nu conteaza ptr. ca CCR nu face parte din sistemul judiciar si atunci interpreteaza cum doreste Constitutia ptr ca oricum nu o controleaza nimeni?

    Unde este dreptul la un proces echitabil si cum ma protejeaza CEDO cind decizile CCR sunt date in prima si ultima instanta de „judecatori” nu indeplinesc nici o conditie aplicabila celorlalti judecatori din sistemul judiciar? In special cu privire la numirea lor si la lipsa inamovibilitatii…

    De aceea sustin ca CCR trebuie desfiintata iar interpretarea Constitutiei trebuie sa fie atribuita ICCJ.

  3. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    @domnul avocat Costache,

    Nu! Cu cat sunt mai multi, coordonati insa, cu atat mai bine pentru justitiabil.
    Oricum, Carta DFUE cam „desfiinteaza” Constitutia in materia drepturilor fundamentale iar ICCJ poate interpreta, coordonata fiind de CJUE, Carta. Cum a interpretat-o? Pai contra justitiabilului si in favoarea statului ( a se vedea nenumaratele cauze din contencios administrativ in care ICCJ spunea ca se incalca un drept CEDO acordat statului (formulat de mine pe scurt – pentru detalii, a se vedea articolul scris de mine pentru JURIDICE.ro ref la exceptia de nelegalitate).

    Dupa ce voi vedea ce treaba buna face ICCJ – apropo, Romania e condamnata la CEDO tocmai pentru ca ICCJ nu prea face o treaba buna, voi putea afirma ca vreau ca ICCJ sa preia si interpretarea CCR.

  4. Ioan PITICAR spune:

    Felicitari pentru Doamna Mihaela.
    Lecturand, motivarea de tip „astronautic” a CCR – una din multele cu care ne-a obisnuit – EXACT asupra acestui pasaj m-am oprit si eu!
    Ar fi fost elegant din partea magistratilor CCR sa ne clarifice care sunt in opinia dansilor „partea CEA MICA a drepturilor precedurale CARE CONSTITUIE DREPTURI CIVILE”.
    Daca era sesizarea MODERAT s-ar fi chinuit mai mult onorabilii CCR….
    Solutia este cea propusa de Doamna Merkel: O institutie disciplinara trans-frontaliera a judecatorilor Comunitari.
    Acolo verficarile vor fi de tip cross.
    Altfel vom avea la infinit parte de MODERAT.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate