ICCJ. Instanţa nu poate adăuga la contractul părţilor
26.02.2014 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul în care printr-un contract având ca obiect lucrări de reparaţii nu a fost stabilit un termen de predare a bunului reparat, orice încercare de a stabili, fie şi de către instanţă, a unui termen, nu se poate face decât cu înfrângerea principiului libertăţii de voinţă a părţilor şi cu încălcarea principiul legalităţii. Potrivit acestui principiu, instanţa este ea însăşi datoare să respecte legea, iar, în speţă, legea este dată de art. 969 C. civ. (art. 1169 NCC), contractul este legea părţilor, iar dacă părţile nu au stabilit un termen, instanţa nu poate adăuga la contractul părţilor. Prin urmare, Înalta Curte a statuat că, dacă nu a fost stabilit un termen contractual, nu se poate aprecia că lucrarea s-a predat cu întârziere şi, în consecinţă, nu pot fi acordate daune-interese pentru acest motiv. (Decizia nr. 373 din 1 februarie 2012 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenţii)
