Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Consultarea dosarului de urmărire penală
25.02.2014 | George-Dominic POP

Secţiuni: Drept penal, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Una dintre componentele fundamentale ale dreptului la apărare o reprezintă posibilitatea luării la cunoștință de suportul probatoriu al acuzației formulate împotriva subiectului procesual, prin studierea materialului de urmărire penală.

În vechea reglementare a Codului de procedură penală din 1969, acest moment coincidea, de regulă, cu desfășurarea procedurii prezentării materialului de urmărire penală (art. 250-254 C.p.p.), când întreg dosarul devenea accesibil învinuitului sau inculpatului.

Cu titlu de excepție, dosarul cauzei putea fi consultat de apăratorul inculpatului în ipoteza sesizării judecătorului cu o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale (art. 159 alin. 1 C.p.p. din 1969), iar practica judiciară a admis unanim că acest drept poate fi exercitat și cu ocazia soluționării oricăror cereri sau propuneri în materia măsurilor preventive, aflate în competența judecătorului abilitat potrivit legii.

Rațiunea existenței etapei prezentării materialului de urmărire penală, după finalizarea actelor de urmărire penală necesare cauzei, se regăsea în utilitatea aducerii la cunoștința învinuitului sau inculpatului a rezultatelor activității de cercetare penală, pentru verificarea valorii probelor ca urmare a posibilității acordate acuzatului să contribuie la completarea cauzei[1].

În aceste fel era satisfacută și obligația convențională de informare a persoanei acuzate de natura și cauza acuzației formulate (art. 6 par. 3 lit. a din CEDO) prin asigurarea posibilității efective a acestuia și apărătorului de a avea acces la probele administrate de organele judiciare[2].

În consecință, funcția luării la cunoștință de materialul urmăririi penale era duală: protejarea drepturilor acuzatului dar și asigurarea realizării dezideratului aflării adevarului, întrucât numai un acuzat căruia îi este pe deplin familiară acuzația își poate da concursul la lămurirea cauzei.

În regimul actualului Cod de procedură penală, este recunoscut dreptul inculpatului de a consulta dosarul de urmărire penală (art. 83 lit. b N.C.p.p.), posibilitate acordată în egală măsură suspectului (art. 78 N.C.p.p.), și nu în ultimul rând și persoanei vătămate (art. 81 lit. e N.C.p.p.), părții civile (art. 85 N.C.p.p.) și părții responsabile civilmente (art. 87 alin. 1 N.C.p.p.).

Acest drept poate fi exercitat atât personal, cât și prin intermediul avocatului părților sau al subiecților procesuali cărora le este recunoscută aceasta facultate (art. 94 alin. 1 N.C.p.p.).

Ceea ce a fost intenționată ca o garanție a egalității de arme între acuzare și apărare capătă în realitate o consecință vătămătoare și se constituie într-un regres parțial față de vechea reglementare, dacă avem în vedere dispozițiile derogatorii ale art. 94 alin. 4 N.C.p.p.

Astfel, în conformitate cu teza I a art. 94 alin. 1 N.C.p.p., în cursul urmăririi penale, procurorul poate restricționa motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale.

După punerea în mișcare a acțiunii penale, restricționarea acestui drept nu poate depăși 10 zile (art. 94 alin. 4 teza a II-a N.C.p.p.).

Notăm că posibilitatea restrângerii accesului la dosarul de urmărire penală este cunoscută și în legislații continentale de tradiție.

Astfel, în conformitate cu art. 147 din Codul de procedură penală german[3], apărătorul învinuitului are dreptul de a consulta toate actele dosarului și de a cerceta mijloacele materiale de probă, însă în cazurile în care cercetările nu sunt finalizate, i se poate interzice accesul, cu excepția situației în care acuzatul este privat de libertate.

Nota bene, ca o contrabalansare, apărătorul acuzatului are dreptul de a cere sa îi fie comunicate toate actele dosarului la sediul cabinetului său, iar organele judiciare sunt ținute să i le transmită ca atare, mai puțin mijloacele materiale de probă.

Revenind la legislația națională, o serie de constatări se impun în ceea ce privește imprecizia și impredictibilitatea normei enunțate anterior.

În primul rând, după cum rezultă din interpretarea coroborată a celor două teze ale art. 94 alin. 4 N.C.p.p., legiuitorul a înțeles să fixeze o durată maximă a restrângerii dreptului de a consulta dosarul doar în cazul în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Prin urmare, în cursul urmăririi penale desfășurate fără punerea în mișcare a acțiunii penale, suspectului și celorlalti subiecți procesuali, precum și apărătorilor acestora, le poate fi prohibit accesul la dosar pe o durată nedeterminată.

Nu este de ignorat că prin aducerea la cunoștință a acuzației nu se înțelege doar prezentarea formală a încadrării juridice și a unei situații de fapt corespunzătoare în mod eliptic.

Prin aducerea la cunoștință a naturii și cauzei acuzației se înțelege prezentarea detaliată a faptelor acuzării[4].

Ori, o dată cu începerea urmăririi penale in personam, ne aflăm în situația formulării unei acuzații oficiale[5], motiv pentru care distincția de tratament între protecția acordată drepturilor suspectului și cea vizând drepturile inculpatului este artificială și discriminatorie.

În al doilea rând, cu privire la termenul de 10 zile, legiuitorul nu stipulează dacă acesta va curge de la data punerii în mișcare a acțiunii penale sau de la data formulării cererii de consultare a dosarului.

Apreciem că, întrucât consultarea dosarului de urmărire penală reprezintă un drept procesual, numai ulterior exercitării exprese a acestuia printr-o cerere în acest sens, devine de actualitate posibilitatea restricționării sale.

Nu în ultimul rând, justificarea restrângerii acestui drept prin scopul asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale face loc arbitrariului, prin utilizarea unei noțiuni generice, improprie unei norme procesuale de strictă interpretare și aptă să nască abuzul procesual; astfel, ar fi fost mai potrivită enumerarea exhaustivă a cazurilor concrete în care este justificată și legitimă interdicția studierii dosarului (punerea în pericol a vieții sau integrității corporale a victimei, etc.).

Nu trebuie uitat că dispoziția de restricționare a accesului la dosar trebuie să îmbrace o formă motivată, însă obligația de motivare este raportată întotdeauna la ceea ce legea prescrie ca obiect al motivării, respectiv dacă prin consultarea dosarului poate fi prejudiciată, chiar și virtual, buna instrucție a cauzei în prima fază a procesului penal, fără însă a fi detaliat și restrâns scopul care justifică îngrădirea dreptului.

Ori, într-o interpretare largă a acestei din urmă noțiuni, coroborată cu lipsa unui termen pentru care poate fi restrâns dreptul, se naște o situație ipotetică în care procurorul restricționează sine die accesul la dosar suspectului, ulterior pune în mișcare acțiunea penală și refuză pentru 10 zile consultarea dosarului de către inculpat și părți, timp în care epuizează actele de urmărire penală și întocmește actul de sesizare al instanței, cauza trecând în faza camerei preliminarii.

Prin urmare, chiar și numai posibilitatea ca persoana acuzată și părțile procesului penal să nu poată accede la dosar pe toată durata urmăririi penale, face ca norma prevăzută de art. 94 alin. 4 N.C.p.p. să ducă nu la restrângerea exercițiului unui drept, ci chiar la pierderea acestuia, ca urmare a lipsei sale de obiect după terminarea urmăririi penale.


[1] V. Donogoroz, Explicații teoretice ale Codului de procedură penală, Ediția a II-a, Editura Academiei Române, București, 2003, Vol. VI, p. 55
[2] A se vedea în acest sens, mutatis mutandis, cele statuate de Curtea de la Strassbourg în cauza Forum Maritime contra România prin hotărârea din 04.10.2007, disponibilă pe ww.echr.coe.int
[3] Disponibil pe http://www.gesetze-im-internet.de/stpo/
[4] CEDO, Hotărârea din cauza Dallos contra Ungaria din 01.03.2001, disponibilă pe www.echr.coe.int
[5] M. Udroiu, O. Predescu, Protecția europeană a drepturilor omului și procesul penal român, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 541.


George-Dominic POP

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti