De ce sunt anulate cererile de chemare în judecată?
26 februarie 2014 | Laura COSMA, Laura COSMA
Zilele trecute mi-a fost comunicata o incheiere prin care s-a anulat cererea de chemare in judecata formulate de mine. Motivul? Instanta a facut aplicarea art. 200 alin. 3 din NCPC si a anulat cererea de chemare in judecata intrucat reclamanta nu s-a conformat obligatiei de a depune interogatoriul pe care l-a propus spre a fi luat paratei care potrivit legii raspunde in scris. Altfel spus, reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile stabilite in sarcina sa, obligatie care n-are insa de-a face cu modificarea ori completarea cererii de chemare in judecata.
Timp de cateva zile am tot oscilat intre soc, negare si furie. M-am tot intrebat cum a fost posibil sa se intample asa ceva. Si, ca tot avocatul, presupun, am pus mana pe carte (a se citi cod) incercand sa inteleg de ce.
Am citit si rascitit articolele 194 si 200. In interpretarea pe care o dau eu art. 200 din C.p.civ., anularea cererii intervine numai pentru neindeplinirea cerintelor privitoare la cererea de chemare in judecata. Art. 200 alin. 3 se refera in mod expres la obligatiile privind modificarea sau completarea cererii de chemare in judecata, nicidecum la obligatia de depunere a interogatoriului.
M-am gandit ca interogatoriul este un element extrinsec cererii de chemare in judecata, neputandu-se considera ca prin interogatoriu reclamantul ar putea sa isi completeze ori modifice cererea de chemare in judecata.
Amintindu-mi ca in vechiul cod interogatoriul era o proba, mi-am zis sa verific care este situatia in noul cod.
Mi-am extins lectura si la capitolul probe, gandind ca legiuitorul o fi introdus vreun articol care excepteaza anumite probe de la a fi incuviintate de instanta. N-am gasit un astfel de articol. In schimb, a rezultat ca interogatoriul este si potrivit noului cod de procedura o proba. Una dintre probe mai exact caci potrivit noului cod probele s-au inmultit.
Am verificat toate comunicarile primite in etapa de regularizare a cererii cautand o incheiere prin care instanta, dupa ce isi va fi verificat competenta sa incuviinteze probe partilor. N-am gasit. O alta intrebare mi-a rasarit in minte. Daca proba ar fi fost deja incuviintata, care ar fi fost sanctiunea pentru nedepunerea interogatoriului ce urma a fi luat in scris partii potrivnice? Raspunsul pe care mi l-am dat eu mie a fost decaderea.
Art. 255 vorbeste despre admisibilitatea probelor iar art. 258 din C.p.civ. despre incuviintarea lor. Daca am fi depus interogatoriul anterior constituirii legale a completului de judecata si anterior verificarii competentei instantei, parata ar fi trebuit sa raspunda si astfel ar fi fost deja administrata proba cu interogatoriul, desi ea n-a fost inca incuviintata (cu tot ce presupune aceasta incuviintare).
Ori cererea era inca in etapa de regularizare, etapa in care judecatorul comunica interogatoriul fara a verifica concludenta, pertinenta si utilitatea intrebarilor puse la interogatoriu, fara a putea verifica daca aceasta proba este de natura sa duca la solutionarea cauzei, daca e utila, pertinenta si concludenta (cum spuneam, potrivit vechiului cod).
Si m-am mai intrebat care ar fi sanctiunea ce urmeaza a fi aplicata in ipoteza in care paratul nu depune interogatoriul pe care l-a propus prin intampinare spre a fi luat unui reclamant care potrivit legii raspunde in scris? Anularea intampinarii? Bineinteles ca nu. Si atunci, unde este egalitatea partilor?
Aplicarea sanctiunii anularii cererii incalca principiul egalitatii intrucat, in ipoteza nedepunerii de catre parat a interogatoriului solicitat prin intampinare, sanctiunea care va fi aplicata va fi acea a decaderii acestuia din dreptul de a administra aceasta proba, nicidecum nulitatea cererii. Pe de alta parte, in ipoteza in care reclamanta s-ar fi judecat cu un parat care raspunde la interogatoriu in conditiile art. 352, nu ar fi avut obligatia depunerii interogatoriului.
Ajungand in acest punct, am simtit nevoia sa deschid codul de procedura la capitoul II, amintindu-mi ca m-a bucurat cand am vazut principiile fundamentale ale procesului civil consacrate legislativ: dreptul la un proces echitabil – consacrat de art. 6, egalitatea – consacrat de art. 8, contradictorialitatea – consacrata de art. 14, oralitatea – consacrat de art. 15, nemijlocirea – consacrat de art 16.
Lecturarea principiilor mi-a oferit o noua perspectiva asupra problemei. Sanctiunea anularii cererii pentru nedepunerea interogatoriului – proba care nu a fost incuviintata, ea nefiind niciodata supusa dezbaterii orale si contradictorii a partilor, instanta nepronuntandu-se niciodata asupra utilitatii, relevantei si pertinentei acestei probe – este un obstacol in exercitiul liberului acces la justitie.
Am uitat sa spun ca cererea de chemare in judecata este o plangere contraventionala care trebuie formulata intr-un anume termen.
Mi-am zis ca respectarea principiilor consacrate legislativ ar fi trebuit sa primeze, judecatorul avand el insusi indatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el insusi principiile fundamentale ale procesului civil sub sanctiunile prevazute de lege – art. 200 C.p.c.
Intr-un tarziu am acceptat situatia – judecatorul a facut o interpretare a legii exclusiv in litera si nu in spiritul ei cu incalcarea principiilor procesului civil – si m-am mobilizat sa formulez cererea de reexaminare. Care va fi soarta ei? Vom vedea.
Av. Laura COSMA
Asociat SCA Arseni, Cosma si Asociatii
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
