Deturnarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată de la scopul pentru care a fost reglementată în NCPC. Incidente din practica judiciară (II)
28 februarie 2014 | Andrei PAP
Din articolul anterior: “(…)scopul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 200 NCPC constă în realizarea unei discipline procesuale, prin evitarea repetatelor amânări ale cauzei în vederea clarificării cadrului procesual şi a obiectului cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte, printr-o astfel de procedură se realizează şi o protecţie a pârâtului, căruia i se va comunica numai o cerere de chemare în judecată completă faţă de care îşi va expune apărările prin întâmpinare”.[1]
Continuare
În rândurile care urmează, continuăm cu prezentarea altor exemple grăitoare din practica judiciară recentă, cu referire la modul ocult în care anumite instanţe de judecată se folosesc de procedura de regularizare pentru a anula acţiunile introductive de instanţă, urmărind evitarea soluţionării pe fond a cauzelor deduse judecăţii, aşa cum am precizat, în special acelea în care apar ca pârâte instituţii ale statului.
Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. 356/115/2014, reclamantul G.S.R. a solicitat obligarea pârâtului la comunicarea unor informaţii de interes public, la finalul cererii de chemare în judecată subliniind expres că potrivit legii acţiunea sa este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Prin Adresa din data de 6 februarie 2014 emisă de Tribunalul Caraş-Severin[2], reclamantului i se pune în vedere ca în termen de 10 zile, sub sancţiunea anulării cererii, să facă dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 50 lei.
Considerând că nu este nevoit să plătească vreo taxă judiciară de timbru, cu atât mai mult cu cât există o prevedere legală în sensul scutirii de la plata taxei judiciare pentru genul de acţiuni ca cea formulată de el, la data de 11 februarie 2014, reclamantul a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, cerere care a fost admisă prin încheierea din data de 19 februarie 2014.
De asemenea, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. 103/115/2014, reclamantul C.A.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună amendarea conducătorului intituţiei publice pentru refuzul de a pune în executare o hotărâre judecătorească, la finalul cererii de chemare în judecată, subliniind expres că potrivit legii acţiunea sa este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Prin Adresa din data de 20 ianuarie 2014 emisă de Tribunalul Caraş-Severin[3], reclamantului i se pune în vedere ca în termen de 10 zile, sub sancţiunea anulării cererii, să facă dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 50 lei.
Şi acest reclamant, considerând că nu este nevoit să plătească vreo taxă judiciară de timbru, cu atât mai mult cu cât există o prevedere legală în sensul scutirii de la plata taxei judiciare pentru genul de acţiuni ca cea formulată de el, la data de 31 ianuarie 2014, a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, cerere care a fost admisă prin încheierea din data de 21 februarie 2014.
Deşi, potrivit art. 252 alin. (1) din NCPC, instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă ex officio de dreptul în vigoare în România, observăm din exemplele de mai sus cum anumiţi „magistraţi-judecători”, ignoră textele de lege care le sunt puse în faţă chiar de către părţile litigante, ba mai mult, ajung să se substituie legiuitorului şi să stabilească chiar ei taxe judiciare de timbru pentru acţiuni pentru care legea prevede expres că sunt scutite de plata vreunei taxe.
Am înţeles să prezentăm şi aceste două exemple, întrucât, după intrarea în vigoare a NCPC, la nivelul instanţelor de judecată au apărut situaţii atât de ridicole şi descalificante pentru orice profesionist al dreptului, dar în acelaşi timp, dramatice pentru justiţiabilii care se adresează instanţelor de judecată cu speranţa şi convingerea că li se va face dreptate, încât, anumiţi judecători, mizând probabil pe faptul că oricum nu vor fi traşi vreodată la răspundere, îşi permit să deturneze procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată de la scopul pentru care aceasta a fost reglementată în NCPC, doar pentru a proteja şi tolera abuzurile autorităţilor statului, abuzuri ce sunt reclamate pe calea unei acţiuni în justiţie, mergându-se, aşa cum am văzut, până la stabilirea unor taxe judiciare de timbru nereglementate de lege, iar în cazul refuzului reclamanţilor de a plăti taxa judiciară stabilită abuziv de instanţă, se dispune de îndată anularea cererilor de chemare în judecată formulate, lăsându-se la latitudinea părţii interesate dacă înţelege să continue demersul judiciar întreprins şi să reuşească să-l şi finalizeze în ciuda tuturor piedicilor puse exact de persoana chemată să înfăptuiască actul de justiţie.
[1] A se vedea Andrei PAP, Deturnarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată de la scopul pentru care a fost reglementată în NCPC. Incidente din practica judiciară, articol publicat în RNSJ la data de 14 februarie 2014 şi autorul citat acolo. (www.juridice.ro)
[2] Adresa din data de 6 februarie 2014 emisă de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 356/115/2014 – AICI
[3] Adresa din data de 20 ianuarie 2014 emisă de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 103/115/2014 – AICI.
Andrei PAP
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
