Obiecţie de neconstituţionalitate admisă ref. la Legea de aprobare a OUG privind desfiinţarea posturilor vacante din administraţie
3 martie 2014 | JURIDICE.ro
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 136 din data de 25 februarie 2014 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 55/2014 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.
Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată de un număr de 61 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal şi al Partidului Poporului – Dan Diaconescu.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii privind aprobarea OUG nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor. OUG nr. 77/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 29 iunie 2013 şi are ca obiect principal de reglementare măsuri de reducere a posturilor de execuţie/conducere vacante şi/sau ocupate din administraţia publică locală şi centrală, procedura de ocupare a posturilor vacante, precum şi configurarea structurii funcţionale a autorităţilor şi instituţiilor publice (birou/serviciu/direcţie/direcţie generală).
În susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate, în mod exclusiv, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, care se referă la constituţionalitatea extrinsecă a actului normativ.
Curtea Constituţională arată că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că viciul de neconstituţionalitate a unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective. Legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.
În conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”.
În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că „sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic (instituţiile cuprinse în titlul III din Constituţie, precum şi autorităţile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale)”.
În acest sens, Curtea a considerat că sunt instituţii fundamentale ale statului, spre exemplu, Curtea de Conturi, Preşedintele României, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice, Ministerul Public, consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene, Curtea Constituţională.
De asemenea, Curtea, în jurisprudenţa sa, a mai stabilit că „se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale şi că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă afectează, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin”.
Cât priveşte înţelesul sintagmei „afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului”, Curtea, prin jurisprudenţa sa, a statuat că aceasta vizează „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora – structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.”
OUG nr. 77/2013 vizează atât autorităţile administraţiei publice locale, cât şi instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor. Aceste autorităţi sunt prevăzute la art. 116–117 şi art. 120–123 din Constituţie, fiind deci instituţii fundamentale ale statului.
Curtea reţine că măsurile prevăzute prin OUG nr. 77/2013 sunt de natură a afecta regimul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.
Astfel, actul normativ prevede o reducere a numărului total de posturi şi, printr-o normă de trimitere cuprinsă în acelaşi text, interpretul normei află la care dintre autorităţile publice se referă această reducere şi care este nivelul procentual al acestei reduceri.
În al doilea rând, nu se definesc criterii pentru a opera această reducere, ordonatorii principali de credite, în mod discreţionar, putând desfiinţa posturi ocupate, din moment ce actul normativ criticat nu prevede criterii/condiţii în acest sens.
În al treilea rând, o atare reducere este de natură să afecteze capacitatea administrativă şi funcţionarea autorităţilor publice şi prin elementul discreţionar care intervine în luarea deciziei de desfiinţare a anumitor posturi. De asemenea, în mod evident, sunt afectate structura organizatorică şi numărul personalului în funcţie ale acestor instituţii fundamentale ale statului.
Curtea mai constată că prevederile OUG nr. 77/2012 sunt de natură a afecta regimul autorităţilor publice locale cu referire directă la autonomia locală, principiu care guvernează acest regim. În aceste condiţii, autorizarea prealabilă dată de către Guvern este o ingerinţă în desfăşurarea activităţii autorităţilor publice locale, acestea neputând dispune ocuparea posturilor vacante prin concurs/examen chiar dacă se încadrează în plafonul aprobat al cheltuielilor de personal.
Având în vedere neconstituţionalitatea extrinsecă astfel reţinută, aceasta afectează actul normativ în ansamblul său, viciul de neconstituţionalitate extrinsec neputând fi acoperit prin lege.
Pentru acest motiv, Legea privind aprobarea OUG nr. 77/2013 este neconstituţională în ansamblul său.
Pentru considerentele arătate, Curtea Constituţională admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că dispoziţiile Legii privind aprobarea OUG nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor sunt neconstituţionale faţă de criticile formulate, raportate la art. 115 alin. (6) din Constituţie.
