BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
 
Print Friendly, PDF & Email

Puncte de vedere privind administrarea și expertizarea probelor multimedia

04.03.2014 | Doru Ioan CRISTESCU, Doru Ioan CRISTESCU, Victor Cătălin ENESCU
Abonare newsletter

Precizări introductive

NCPP prevede ca metode speciale de supraveghere, între altele, supravegherea video, audio sau prin fotografiere ori filmare, în condițiile stipulate de prevederile legale[1].

Prevederile NCPP privind înregistrările audio, fotografiile și înregistrările video (imaginile), adică  probele multimedia[2] – analogice sau digitale[3], suscită anumite discuții din perspectiva administrării acestor probe și referitoare la dispunerea și efectuarea constatărilor tehnicoștiințifice și expertizelor, ce se pot efectua cu privire la acestea.

Lanțul (filiera) parcurs/ă de o comunicație sau orice tip de comunicare interceptată și înregistrată, potrivit prevederilor legale, se înfățișează după cum urmează:
1) subiectul supravegherii tehnice (emițătorul comunicației, creatorul și autorul probei)
2) instituția (organul) care deține echipamentul de interceptare și înregistrare (locul și persoana autorizată care realizează supravegherea tehnică), unde și pe care se imprimă inițial comunicația sau orice tip de comunicare (proba digitală originală)
3) subiectul care transferă (transmite) comunicația sau orice tip de comunicare de pe echipamentul de interceptare și înregistrare pe suportul de memorie externă (proba digitală duplicat, clonă sau bit-stream)
4) subiectul care primește comunicația sau orice tip de comunicare transmisă (Subiectul procesual oficial, adică procurorul)
5) subiectul care efectuează copii  ale  suportului de memorie externă (proba digitală copie)
6) proba digitală (duplicat sau copie, după caz) depusă la dosarul cauzei și care este atașată procesului verbal de redare a înregistrării comunicațiilor sau orice tip de comunicare
7) proba digitală copie care urmează dosarul cauzei la instanța de judecată
8) inculpat, respectiv emițătorul comunicației (1)
9) specialist ori expert judiciar.

Proba multimedia inițială, originală digitală se află stocată pe memoria internă a echipamentului cu care a fost captat evenimentul acustic interceptat și apoi înregistrat.

Acest echipament reprezintă, conform prevederilor art. 97 alin. 2 lit. 3 combinat cu art. 197 alin. 1 din NCPP, mijloc material de probă.

Teoretic și practic există posibilități ipotetice de alterări, distorsionări, modificări, înserări de voci computerizat, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, adăugiri, ștersături, pe suportul de memorie externă, de către persoanele care intră în contact cu suportul ce stochează comunicările ori imaginile interceptate și înregistrate.

Vulnerabilitatea esențială și primordială în legătură cu proba digitală este cantonată la echipamentul informatic și de comunicații care captează evenimentele acustice interceptate și înregistrate, constând, în principal, în acuratețea și integritatea cu care se realizează extragerea înregistrării complete și efective, prin operațiunile de accesare/transferare/descărcare/copiere pe primul suport de memorie externă, respectiv acela ce practic trebuie să fie duplicatul probei digitale.

Capitolul I
Aspecte privind administrarea probelor multimedia
& 1. Subiecții care pun în executare mandatul de supraveghere

În noua reglementare sunt indicate ca fiind abilitate să realizeze punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică:
1) procurorul (subiect  oficial judiciar, organ de urmărire penală, magistrat în cadrul Ministerului Public),
2) organul de cercetare penală [subiect oficial cu poziție procesuală proprie, care execută dispozițiile obligatorii ale procurorului, care pot fi organe de cercetare penală ale poliției judiciare, organe de cercetare speciale (organe de cercetare militare, ofițerii poliției de frontieră, căpitanii porturilor)] sau
3) lucrători specializați din cadrul poliției (deci persoane care nu sunt organe de cercetare penală, dar funcționează în cadrul organelor de poliție, cum ar fi specialiști în domeniul utilizării echipamentelor ori aparatelor de interceptare ori înregistrare sau în transcrierea rezultatelor înregistrărilor în formă scrisă) ori
4) alte organe specializate ale statului, [(persoane juridice nenominalizate, altele decât organele de poliție, poziționate în sistemul organelor statului, probabil în zona puterii executive (administrația publică) care, desigur, efectuează prestarea de servicii în discuție, prin proprii angajați – civili sau militari)].

Teoretic, aceste alte organe specializate ale statului în materia interceptării și înregistrărilor, ar putea fi instituții guvernamentale – din subordinea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, Ministerului Justiției ș.a. – ori entități autonome și independente cu subordonare la nivelul Parlamentului României, care să deservească pe orice beneficiar autorizat al unei astfel de operațiuni, legiuitorul oferind o normă în alb, pentru orice situație ce poate fi reglementată în viitor în această materie.

Esențială este împrejurarea că prevederile NCPP nu instituie o exclusivitate în materia punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică doar în favoarea unei anume instituții, cum ar fi, de exemplu S.R.I., desigur atunci când operațiunea tehnică nu este realizată de către organele judiciare nominalizate în textul art. 142 alin. 1 din NCPP, mai puțin ipoteza ultimă[4].

Din punctul de vedere al practicii în materie, atât sub imperiul VCPP, cât și sub imperiul NCPP, probabil în virtutea unor protocoale încheiate între S.R.I. și organele judiciare beneficiare ale rezultatului supravegherii tehnice – unitățile de parchet, D.N.A., D.I.I.C.O.T -, punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (fosta autorizație de interceptare și înregistrare a comunicațiilor) se realizează, aproape în exclusivitate de către S.R.I., prin unitatea sa subordonată – C.N.I.C[5]., ceea ce nu decurge dintr-o prevedere procedural și procesual penală, ci doar din opțiunea adoptată de către organele judiciare beneficiare a respectivei prestări de servicii, precum și din preluarea unor prevederi ale unor hotărâri secrete emise de C.S.A.T., având vocația de a reglementa interceptarea și înregistrarea comunicațiilor în folosul exclusiv și pentru domeniul apărării naționale și securității naționale, care nu pot și nu trebuie să împiedice administrarea probelor multimedia în procesul penal.

În esență, se păstrează prevederile din Codul de procedură penală anterior, dar se alătură organelor acolo menționate, ca fiind abilitate legal să efectueze interceptarea și înregistrarea (alături de procuror sau organul de cercetare penală),  „alte organe specializate ale statului”.

În acest fel s-a creat, o dată în plus, din lipsa de precizie a textului de lege, posibilitatea ca interceptarea și înregistrarea comunicațiilor să se realizeze și de alte organe decât cele judiciare, între altele un serviciu de informații, cum ar fi S.R.I., de pildă, care interferează major în acest fel cu activitatea strict judiciară de administrarea probatoriului într-o cauză penală, deși, potrivit legii, serviciilor de informații le este interzisă orice fel de activitate de cercetare penală[6].

Starea de fapt actuală în ce privește punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică emis de judecătorul de drepturi și libertăți subliniază că, un organ (instituție) al/a administrației publice, din puterea executivă deci – S.R.I., printr-o entitate din subordine și pe care o administrează, respectiv C.N.I.C., interferează cu organelor judiciare și execută activități din sfera puterii judecătorești, știut fiind că în cadrul procesului penal activitatea judiciară este efectuată de organele judiciare, iar pe de altă parte operațiunea de interceptare și înregistrare a comunicațiilor unui subiect procesual principal ori a unei părți a unui proces penal reprezintă o activitate eminamente judiciară, fiind inclusă în ceea ce se numește administrarea probatoriului.

Același organ (instituție) din sfera puterii executive dobândește întâietate și preeminență în ce privește obținerea informațiilor, ce rezultă din activitatea de supraveghere tehnică, a căror beneficiar legitim și în același timp titular este organul judiciar, neexistând un control judiciar în legătură cu ceea ce se întâmplă cu informațiile astfel obținute.

Controlul parlamentar asupra serviciului de informații nu satisface și nu poate înlocui controlul jurisdicțional în ceea ce privește  aspectele în discuție.

Exploatarea și valorificarea informațiilor obținute ca urmare a punerii în executare a unui mandat de supraveghere tehnică în cauze penale – altele decât cele privind infracțiuni contra securității naționale și de terorism – de către S.R.I. devine un apanaj al acestui serviciu, oricând dorește și în orice scop apreciază, fără a se putea fi supuse unui control jurisdicțional sau al societății civile.

Practic, prin activitățile de supraveghere tehnică din cadrul unor procese penale și prin modalitățile de punere în practică a acestora S.R.I. monitorizează  un număr apreciabil de persoane (pe lângă subiectul pentru care s-a autorizat supravegherea și pe interlocutorii acestora), exercitând o supraveghere generală a comunicațiilor acestora atât pentru situații faptice care intră în sfera atribuțiilor instituției (cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991), cât și pentru altele care nu au nicio legătură cu acestea (probleme profesionale, extraprofesionale, de viață privată și intimă).

O astfel de extensiune a competenței materiale și funcționale a S.R.I., în atribuțiile exclusive ale puterii judecătorești și a actului de justiției, în general, excede unei societăți democratice, reprezentând efectiv o ingerință  în valorile democrației consacrate de CEDO.

Opțiunea univocă a autorilor prezentei comunicări se îndreaptă către existența unui organism autonom, independent, cu resurse bugetare proprii, care să deservească în exclusivitate sistemul judiciar, cu regulile și normele consacrate ale acestui sistem, în ceea ce privește punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.

& 2. Inadvertențe în activitatea de interceptare și înregistrare a probelor multimedia

Situații faptice concrete, existente în cauzele penale aflate fie pe rolul instanțelor de judecată, fie în faza de urmărire penală, care sunt de natură să inducă suspiciuni referitoare la autenticitatea înregistrărilor audio-video, ambientale sau de imagini:
1) erori existente în activitatea de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate,
2) durata de timp scursă între momentul când a  avut loc efectiv convorbirea telefonică interceptată și înregistrată și momentul când aceasta apare ca fiind stocată pe suportul de memorie externă,
 3) selectarea unilaterală a anumitor convorbiri telefonice sau imagini, de către organele și lucrătorii reprezentând acuzarea, din ansamblul convorbirilor telefonice și imaginilor interceptate și înregistrate,
4) Inexistența ori nemenționarea existenței  în documentele însoțitoare ale rezultatului înregistrărilor realizate sau neutilizarea  procedurilor operaționale standardizate în legătură cu interceptarea și înregistrarea audio-video, a convorbirilor telefonice sau ambientale, precum și a lanțului de custodie a probelor obținute,
5) Existența ipotetică a  posibilității de modificare/alterare – intenționată sau din neglijență – a acurateței și integrității probelor multimedia
6) Utilizarea unor metode și  mijloace tehnice de interceptare și înregistrare care au un caracter clasificat, ceea ce nu permite examinarea și verificarea acestora de către experții introduși legal în cauzele penale care nu au autorizare sau certificat corespunzător ORNISS. Nereglementarea situației nici de către recenta legislație penală adoptată.

& 3. Materializarea activităților de supraveghere tehnică

A.  Rezultatele utilizării procedeelor probatorii constând în supraveghere  tehnică se materializează, potrivit prevederilor art. 97 din NCPP, în următoarele mijloace:

a) Mijloacele materiale de probă[7], constând în echipamentele informatice și de comunicații destinate operațiunilor de supraveghere tehnică, inclusiv cele folosite pentru interceptări ambientale și înregistrări de imagini, care, în limbajul NCPP, reprezintă suportul original, respectiv suportul digital original precum și suportul/urile de memorie externă (proba digitală duplicat, clonă sau bit-stream și proba digitală copie), ce se obțin conform dispozițiilor din NCPP,
b) Mijloace de probă scrise[8], respectiv cele 2 categorii de procese verbale, întocmite de către procuror sau organul de cercetare penală, prevăzute de art. 143 din NCPP.

B. Subiecții autorizați care pot efectua copii ale suportului de stocare a datelor informatice ce conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică pot fi, în ordinea firească și rațională a efectuării activității de supraveghere:
a) Persoana care realizează activități de supraveghere tehnică, în baza prevederilor NCPP[9].
b) Orice persoană autorizată care transmite și/sau primește date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi,
c) Procurorul
d) Organul de cercetare penală – al poliției judiciare sau speciale – delegat de către procuror.

Subiecții autorizați care efectuează operațiunea de realizarea de copii ale suportului de stocare a datelor informatice ce conţine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică au posibilitatea să verifice integritatea datelor incluse în suportul original şi, după efectuarea copiei, să semneze datele incluse în aceasta, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat şi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-şi astfel responsabilitatea în ceea ce priveşte integritatea datelor.

C. Procesul-verbal menționat de prevederile art. 143 alin. 1 din NCPP[10]

La acest proces-verbal se ataşează, în plic sigilat, o copie a suportului care conţine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică. Suportul sau o copie certificată a acestuia se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia.

După sesizarea instanţei, copia suportului care conţine activităţile de supraveghere tehnică şi copii de pe procesele verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei.

D. Procesul-verbal, menționat de prevederile art. 143 alin. 4 din NCPP

Acesta se întocmește, în exclusivitate, pentru convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate, fiind vorba inclusiv de interceptările ambientale[11],  în care este redat conținutul respectivelor convorbiri, comunicări sau conversații și în care se menţionează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri sau comunicări.

Acest proces-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror.

E. Certificarea pentru autenticitate și verificările întreprinse de către procuror

Activitatea de certificare pentru autenticitate, menționată în prevederile art. 143 alin. 4, teza ultimă din NCPP, care se materializează prin actul (rezoluția) procurorului, aplicată pe fiecare proces verbal în parte, se referă la mai multe aspecte, care vizează atât problemele privind suportul fizic de memorie externă pe care se află stocate convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate, cât și cele privind mențiunile scripticeconsemnate în conținutul procesului verbal respectiv, precum și aspectele de formă și fond, pe care trebuie să le îndeplinească potrivit dispozițiilor legale și este esențialmente necesar de a fi efectuată cu responsabilitate, corectitudine, obiectiv și imparțial.

1. Verificări privind suportul de memorie externă – duplicat sau copie, ce conține rezultatul activității de interceptare și înregistrare a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor, obligatorii și care presupun ascultarea personal de către procuror a semnalelor sonore stocate pe respectivul suport fizic.

Verificarea suportului în discuție este absolut necesară pentru că, pe de o parte, pe acesta sunt stocate convorbirile, comunicările sau conversațiile propriu-zise, iar pe de altă parte, semnalele sonore existente pe suport au fost transcrise pe un suport de hârtie și redate în formă scrisă, cu semne literale și cifrice, ortografice, ortoepice și de punctuație.

Activitățile prealabile certificării pentru autenticitate, referitoare la suportul de memorie externă vizează următoarele aspecte:
a) Existența datelor de identificare a suportului fizic,
b) Existența, dacă este cazul, a semnăturii electronice extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, a persoanei autorizate care a realizat activitatea de supraveghere tehnică,a persoanei autorizate care a transmis datele rezultate din  activitățile de supraveghere tehnică[12], a persoanei autorizate care a primit datele rezultate din   activitățile de supraveghere tehnică, a persoanei autorizate care a realizat copii ale unui suport de stocare a datelor informatice și dacă această persoană a verificat integritatea datelor incluse în suportul original (art. 143 alin. 21  din NCPP).
Dacă persoana care a primit datele rezultate din activitățile de supraveghere tehnică este chiar procurorul, acestuia îi revine personal obligația de a verifica integritatea datelor primite și să certifice această integritate,
c) Pentru a putea selecta din totalitatea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor ori imaginilor interceptate și înregistrate pe acelea care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, se va verifica dacă există corespondență între numărul convorbirilor telefonice, comunicărilor sau conversațiilor purtate de persoana suspectă sau de către inculpat, interceptate și înregistrate, stocate pe suportul de memorie externă, ce constituie duplicatul sau copia probei digitale originale, pe de o parte și numărul acelorași comunicații existente pe listingul convorbirilor telefonice și comunicărilor aceleiași persoane, din aceeaşi perioadă de timp, solicitate și primite de la operatorul de telefonie mobile sau fixă, potrivit prevederilor art. 138 lit. j din NCPP[13] combinat cu art. 152 din NCPP[14], între mențiunile consemnate în procesul-verbal încheiat și imaginile existente pe suportul de memorie externă care le conține sau fotografiile adunate în planșa foto constituită, precum și pe controler,
d) Dacă există corespondență în ceea ce privește durata fiecărei convorbiri(ore, minute, secunde) telefonice în parte efectuate de către conlocutori, așa cum este menționată în procesul-verbal de redare și există fizic pe suportul de memorie externă și durata aceleiași convorbiri telefonice menționată în datele generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, obținute de către organul judiciar la cerere,
e) Care este data și ora când au fost create înregistrările stocate pe suportul de memorie externă, deci a creerii fișierului audio video, ceea ce presupune  analiza datelor interne ale suportului de memorie externă[15],
f) Care este data și ora gravării suportului optic, ceea ce presupune analiza datelor interne ale suportului de memorie externă[16],
g) Care este lanțul de custodie al mijlocului material de probă, ce îl constituie proba multimedia digitală,
h) În ceea ce privește înregistrările ambientale, se va verifica dacă au fost respectate prevederile Procedurii Operaționale Standard (SOPs) existente la nivelul instituției, organizației, organului judiciar (de regulă D.N.A. și D.I.I.C.O.T.)[17].

Verificările susmenționate, în ce privește suportul de memorie externă, sunt absolut necesare de a fi efectuate, întrucât prin certificarea drept autentic a suportului în discuție, ca secvență a certificării pentru autenticitate a procesului verbal de redare, conferă suportului respectiv însușirea de a fi adevărat, veritabil, curat, nefalsificat, îi este confirmată, atestată și validată conformitatea cu adevărul, cu realitatea, veridic, veritabil.

2. Verificarea aspectelor privind mențiunile scriptice, consemnate în conținutul procesului-verbal respectiv, referitoare la conținutul convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate, precum și cele care privesc  imaginile stocate cu prilejul operațiunilor de video-filmare ori fotografiere, presupune și următoarele activități:
a) Verificarea dacă, exceptând convorbirile, comunicările sau conversațiile selectate, din totalul convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate în perioada autorizată de către magistratul competent, mai există sau nu unele care privesc fapta ce formează obiectul cercetării, pentru a putea da eficiență prevederilor art. 5 alin. 2 din NCPP[18],
b) Verificarea dacă, exceptând imaginile selectate, din totalul imaginilor rezultate ca urmare a filmării ori fotografierii, în perioada autorizată de către magistratul competent, mai există sau nu unele care privesc fapta ce formează obiectul cercetării, pentru a putea da eficiență prevederilor art. 5 alin. 2 din NCPP.

3. Verificarea aspectelor de formă și fond, pe care trebuie să le îndeplinească, procesul-verbal de redare, potrivit dispozițiilor legale, adică dacă sunt respectate cuprinsul și forma procesului-verbal, cu îndeplinirea mențiunilor expuse în dispozițiile art. 199 din NCPP, precum și cele ale prevederilor art. 143 alin. 1 și alin. 4 din NCPP.

4. Verificarea sub toate aspectele, privind suportul de memorie externă, a aspectelor privind mențiunile scriptice consemnate în conținutul procesului verbal și a aspectelor de formă și fond, pe care trebuie să le îndeplinească, procesul-verbal de redare, în ce privește interceptările și înregistrările audio-video și ambientale sau în mediul ambiental, atât cele realizate în baza unui mandat de securitate națională, cât și cele efectuate în temeiul unui mandat de supraveghere tehnică, în situațiile în care unul dintre suspecții sau inculpații dintr-o cauză penală a fost monitorizat concomitent și simultan și de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, cât și de către organele judiciare, împrejurare despre care organele judiciare au luat la cunoștință. 

Este situaţia în care, în ce privește unii dintre suspecții sau inculpații cercetați într-un dosar penal, s-au utilizat în același timp și independent una față de alta, monitorizări tehnice atât de către serviciile de informații, pentru existența unor riscuri, vulnerabilități ori amenințări la adresa securității naționale, în baza unui mandat de securitate națională, emis potrivit procedurii instituite de prevederile Legii nr. 51/1991, cât și de către organele judiciare, în temeiul unui mandat de supraveghere tehnică, pentru alte infracțiuni din cele prevăzute de art. 139 alin. 2 din NCPP, decât cele contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale și acte de terorism, iar organele judiciare sunt încunoștințate despre această împrejurare și fac referire la ea, în dosarul de urmărire penală.

Capitolul II
Aspecte privind expertizarea probelor multimedia

& 1. Aspecte generale

Prin prevederile NCPP s-a instituit posibilitatea oricărei persoane autorizate, care realizează copii ale unui suport de stocare a datelor informatice ce conţine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, de a verifica integritatea datelor incluse în suportul original şi, după efectuarea copiei, să semneze datele incluse în aceasta, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat şi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-şi astfel responsabilitatea în ceea ce priveşte integritatea datelor[19].

Concomitent au fost eliminate din textele incidente prevederile exprese referitoare la posibilitatea verificării tehnice a  mijloacelor de probă constând în interceptările și înregistrările audio sau video, în sensul că acestea pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a părților sau din oficiu, care erau stipulate în vechiul cod de procedură penală, în prezent, în NCPP, neexistând nicio mențiune referitoare la modalitățile prin care se poate “verifica integritatea datelor incluse în suportul original”, astfel că devine evident că o asemenea verificare, care este de natură strict tehnică, devine posibilă, în concepția legiuitorului, în mod cert prin mijloacele puse la îndemână de prevederile NCPP, care sunt constatările tehnico-științifice sau expertizele judiciare.

Nemenționarea expresă a posibilității de efectuarea a unei expertize judiciare, pentru verificarea autenticității și realității interceptărilor și înregistrărilor, nu conduce însă la lipsirea părții interesate – de regulă suspectul sau inculpatul – de dreptul de a uzita de cererea de administrare a unei constatări tehnico-științifice sau expertize judiciare tehnice sau criminalistice în domeniul interceptărilor și înregistrărilor audio-video ori de imagini, în general a probelor multimedia[20].

& 2. Efecte ale monopolului privind punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică

Exclusivitatea și/sau monopolul deținut de către S.R.I. în ce privește interceptările și înregistrările comunicațiilor în România pot conduce la următoarele efecte:
a) Probele digitale, în general, și probele multimedia, în special, care profită unui proces penal sunt obținute, în exclusivitate, sub controlul și coordonarea unui serviciu de informații – S.R.I., care, prin dispozițiile legii, nu poate efectua activități de cercetare penală, ori probele digitale și, deci, și cele multimedia se obțin, potrivit legii, în mod legal, numai  într-un cadru procesual și procedural penal, configurat de prevederile legale incidente, orice abatere sau încălcare de la/a acest/or dispoziții fiind susceptibile de a constitui infracțiune.
b) Probele în discuție sunt deținute o perioadă de timp, cuprinsă între momentul interceptării și înregistrării efective, momentul transferării datelor informatice rezultate din operațiunile tehnice de pe echipamentul utilizat de serviciul de informații pe un suport de memorie externă și momentul remiterii suportului  de memorie externă, pe care au fost stocate informațiile respective, toate executate de către lucrătorii aceluiași serviciu de informații, organului judiciar îndrituit legal de a le deține, folosi, exploata, conserva și arhiva, precum și de a dispune de ele potrivit legii, mai lungă sau mai scurtă, de către compartimentele de resort din cadrul S.R.I. care, pot ipotetic, să le valorifice și exploata extraprocesual penal.
c) Între momentul imprimării inițiale a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate, pe echipamentul informatic și de comunicații al  C.N.I.C., din administrarea S.R.I. și momentul transferării pe un suport de memorie externă care se remite organului judiciar beneficiar se pot produce, ipotetic, modificări/alterări/montaje ale conținutului convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate
d) Probele digitale pot fi/sunt depozitate o perioadă de timp, care nu poate fi controlată jurisdicțional, eventual arhivate și, pe cale de consecință, pot fi/sunt utilizate oricând extrajudiciar de către deținător.
e) Nu se cunoaște de către organele judiciare care sunt beneficiarii de drept a acestor probe digitale, precum și de către părțile interesate, aflate într-un proces penal, datorită caracterului clasificat secret de stat al activităților S.R.I., precum și datorită totalei lipse de transparență în legătură cu aspectele învederate supra, dacă există proceduri operaționale standard (SOPs) în legătură cu obținerea probelor digitale (multimedia) și dacă sunt respectate principiile și standardele consacrate privind examinarea științifică a acestor categorii de probe, în cadrul instituției – S.R.I., care are custodia probelor originale digitale și este deținătoarea legală a echipamentelor prin care acestea se obțin.
Situația este valabilă și în cazul interceptării ambientale și a înregistrării de imagini efectuate de către lucrătorii din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., cu echipamentele pe care le au în dotare.
f) Nu se cunoaște de către organele judiciare beneficiare legale ale probelor digitale obținute în baza autorizației emise de magistratul competent  și pusă în executare de către S.R.I. – unitatea de specialitate – dacă sunt respectate regulile criminalistice de recoltare, transferare, manipulare, ambalare, inscripționare a probelor digitale, „lanțul de custodie al probelor (lb. engleză chain of custody), care să conțină detalii despre: data la care a fost efectuată înregistrarea, data și modul de copiere a acesteia pe alte suporturi digitale, echipamentul tehnic și setările acestuia din momentul înregistrării probelor de expertizat”.
Situația este valabilă și în cazul interceptării ambientale și a înregistrării de imagini efectuate de către lucrătorii din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., cu echipamentele pe care le au în dotare.
g) La dispoziția expertului judiciar nu este pusă niciodată – atunci când interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice este realizată de unitatea specializată din S.R.I. – proba digitală originală, adică cea autentică.
h) Imposibilitatea expertului judiciar – tehnic sau criminalist autorizat – de a rezolva toate obiectivele din expertiza dispusă, întrucât nu i se pun la dispoziție, nu i se acceptă accesul și nu poate examina echipamentele cu care au fost realizate operațiunile de  interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice și a celorlalte comunicații.
Echipamentele informatice și de comunicații destinate operațiunilor de supraveghere tehnică dispuse de judecătorul de drepturi și libertăți în cadrul unui proces penal reprezintă elemente ale dezvoltării științei în domeniu și nu instrumente oculte, secretizate și inaccesibile, cu atât mai mult cu cât deservește scopului procesului penal de a se afla adevărul, care nu este apanajul numai a unor instituții, ci al justiției în ansamblu, în care un rol, uneori extrem de important îl dețin experții judiciari.
Caracter secret au operațiunile, activitățile și momentele în care se derulează respectivele activități destinate monitorizării prin supraveghere tehnică, persoanele vizate, dar și acestea până la un anumit  moment dat și nu permanent și nicidecum aparatura utilizată, care este un mijloc tehnico-științific funcțional prin aplicarea unor metode științifice, ce nu pot avea caracter clasificat, atunci când sunt destinate justiției.
Din punct de vedere legislativ s-a făcut o tentativă a unei altfel de reglementari în ceea ce privește organizarea instituțională a interceptării și înregistrării comunicațiilor (în anul 2007), care a rămas în fază de proiect, fiind abandonată la nivelul Senatului României.
i) La toate aspectele evidențiate supra se mai adaugă și imposibilitatea declarată și asumată de experții criminaliști autorizați din cadrul INEC de a efectua expertiza înregistrărilor audio video din cauza lipsei de metodologii sau standarde în materie.

& 3. Obiective posibile pentru constatarea tehnico-științifică privind probele multimedia

Temeiul juridic al dispunerii și efectuării constatărilor tehnico-științifice îl reprezintă prevederile art. 172 alin. 7, art. 1811 din NCPP, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 508/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 9 alin. ultim din Legea nr. 14/1992, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare.

3.1. Specialiștii care pot efectua constatări tehnico-științifice având ca obiective examinarea și verificarea probelor multimedia

3.1.1. Specialiști care funcționează, potrivit legii, în cadrul D.N.A.[21]

Regimul juridic al acestor specialiști și al lucrărilor întocmite se configurează astfel:
– sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, și dețin înalta calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală,
– au calitatea de funcţionar public,
– îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţionala Anticoruptie,
– au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în O.U.G. nr. 43/2002,
– beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de către specialiştii din cadrul D.N.A. constituie mijloc de probă, în condiţiile legii.

Constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele pot fi efectuate şi de alţi specialişti sau experţi din instituţii publice sau private române sau străine, organizate potrivit legii, precum şi de specialişti sau experţi individuali autorizaţi sau recunoscuţi, potrivit legii.

3.1.2.  Specialiști care funcționează, potrivit legii, în cadrul D.I.I.C.O.T.[22]

Regimul juridic al acestor specialiști și al lucrărilor întocmite se configurează astfel:
– sunt numiţi, prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu avizul miniştrilor de resort, și dețin înaltă calificare în domeniul prelucrării şi valorificării informaţiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice sau de specialitate în activitatea de urmărire penală.
–  au calitatea de funcţionar public
– îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
– au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile prevăzute în  Legea nr. 508/2004.
– beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 11 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din dispoziţia scrisă a procurorului de către specialiştii din cadrul D.I.I.C.O.T. constituie mijloc de probă, în condiţiile art. 172 din NCPP.

3.1.3. Specialişti și experți proprii care funcţionează în cadrul I.G.P.R.  Institutul Național de Criminalistică

Potrivit prevederilor Legii nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările și completările ulterioare[23], în cadrul M.A.I. – I.G.P.R. – Institutul Național de Criminalistică, în unitatea centrală, iar în profil teritorial, la nivelul Serviciilor de criminalistică[24], funcționează specialiști și experți criminaliști proprii acreditați, care efectuează constatări și expertize criminalistice.

Institutul Național de Criminalistică face parte din Rețeaua Europeană a Institutelor de Criminalistică – European Network of Forensic Sciene Institute (ENSFI) din anul 2005 și este acreditat conform standardelor europene și internaționale ISO 17025.

Principalele atribuţii ale structurilor de criminalistică sunt cele privind efectuarea cercetării la faţa locului, examinarea probelor în laborator, efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor criminalistice, precum şi cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicativă.

Regimul juridic al specialiștilor și a experților proprii care funcționează în cadrul structurilor Institutului Național de Criminalistică este configurat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, dat fiind împrejurarea că aceștia sunt angajați permanenți ai Poliției Române, respectiv cu titlul de funcționari speciali, aflați într-un grad de subordonare ierarhică, ceea ce creează suspiciuni legitime în ce privește  nealterabilitatea și funcționarea fără lipsă de disfuncționalități a/după principiilor/le de independență, imparțialitate şi obiectivitate, care trebuie să călăuzească și să  însoțească orice lucrare în domeniul constatării tehnico științifice și al expertizei criminalistice, dintr-un proces penal.

Pe site-ul Inspectoratului General al Poliției Române[25] sunt menționate, între alte categorii de constatări și expertize criminalistice, care se efectuează de către specialiștii și experții proprii acreditați, și cele privind expertizele şi constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în laboratorul foto-video[26] și constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în laboratorul de fonoscopie[27].

3.1.4. Specialiști proprii care funcționează în laboratoarele de specialitate proprii ale Serviciului Român de Informații

Potrivit modificărilor aduse prin art. 30 din Legea nr. 255/2013 a art. 9 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea S.R.I., la art. 9 alin. 2 se menționează că Servicul Român de Informații efectuează prin laboratoare de specialitate și specialiști proprii constatări dispuse sau solicitate în condițiile legii.

Regimul juridic al specialiștilor proprii din cadrul S.R.I. este configurat  de prevederile art. 27 din lege, fiind angajați militari sau civili[28], aflați într-un grad de subordonare ierarhică, ceea ce creează suspiciuni legitime în ce privește  nealterabilitatea și funcționarea fără lipsă de disfuncționalități a/după principiilor/le de independență, imparțialitate şi obiectivitate, care trebuie să călăuzească și să însoțească orice lucrare în domeniul constatării tehnico-științifice, destinată unui proces penal.

În sursele deschise consultate nu am regăsit ce anume probleme se pot rezolva prin  constatările tehnico-științifice realizate în cadrul S.R.I.

În condițiile în care specialiștii enumerați anterior, care pot efectua constatări tehnico-științifice, având ca obiective examinarea și verificarea probelor multimedia, își desfășoară activitatea în în instituții, organe ale administrației publice, care sunt organizate potrivit principiului subordonării, unii chiar în mediu militar, iar alții se supun regulilor funcționarului public, considerăm că rezultatele activității lor științifice sunt susceptibile de a suferi ingerințe din partea ierarhicilor, ceea ce creează o puternică stare de dubiu în ce privește independența, imparțialitatea și obiectivitatea concluziilor formulate, astfel că nu pot fi situați dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Remediul  posibil într-o situație în care există bănuieli legitime ori îndoieli rezonabile cu privire la considerentele (demonstrația științifică) și/sau concluziile unui raport de constatare tehnico-științifică constă în dispunerea și efectuarea unei expertize judiciare, în condițiile prevăzute de lege.

Dacă există elemente probate din care rezultă că raportul de constatare tehnico-științifică a fost realizat în condiții de nelegalitate, acesta este susceptibil, ca potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 2 din NCPP să nu poată fi folosit în procesul penal, fiind exclus din probatoriul administrat.

A. Constatare tehnico-științifică privind erori existente în activitatea de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, a cărei obiectiv, în mod cu totul și cu totul orientativ, poate fi: „dacă există corespondență între semnalele sonore existente pe materialul în litigiu  și semnele literale și cifrice consemnate în procesul-verbal întocmit de către procuror sau lucrătorul de poliție judiciară delegat, referitoare la convorbirile telefonice dintre suspecții (inculpații) X.Y.Z., din data de …… .și, în caz afirmativ, să se indice punctual care sunt diferențele”

B. Constatare tehnico-științifică privind durata de timp scursă între momentul când a avut loc efectiv convorbirea telefonică interceptată și înregistrată și momentul când aceasta apare ca fiind stocată pe suportul de memorie externă, a cărei obiectiv, în mod cu totul și cu totul orientativ, poate fi:
“a) Care este data și ora când au fost create înregistrările stocate pe suportul de memorie externă, deci a creerii fișierului audio,
b) Care este  data și ora gravării suportului optic,
c) Precizați punctual neconcordanțele constatate“.

C. Constatare tehnico-științifică pentru stabilirea existenței sau nonexistenței unor neconcordanțe (sau stabilirea corespondenței) dintre datele generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului (Legea nr. 298/2008), obținute de către organul judiciar la cerere sau de către părți și datele existente pe suportul de memorie externă și consemnate în procesul verbal de redare, a cărei obiectiv, în mod cu totul și cu totul orientativ, poate fi:
“a) dacă există corespondență între datele generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor și datele existente pe suportul de memorie externă și consemnate în procesul verbal de redare,
b) enumerați punctual neconcordanțele constatate și detaliați în ce constau“.

&4. Obiective posibile pentru expertiza judiciară, tehnică şi criminalistică, privind probele multimedia rezultate din înregistrări digitale[29] 

4.1.Temeiul legal al dispunerii și efectuării expertizelor criminalistice având ca obiect de expertizare probele multimedia îl constituie prevederile art. 172 și urm. din NCPP și O.G. nr. 2/2000, cu modificările și completările ulterioare.

4.2. Experți judiciari tehnici și criminaliști autorizați

4.2.1. Activitatea de expertiză judiciară tehnică se efectuează în baza prevederilor Ordonanței Guvernului României nr. 2/2000[30], iar specializările în care se efectuează expertize tehnice judiciare sunt nominalizate în Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 199/05.02.2010, modificat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1749/C/19.08.2011.

Practic aceste specializări corespund genurilor posibile de expertiză tehnică judiciară, fiind menționate un număr de 106 specializări iar în privința domeniului interceptărilor și înregistrărilor audio-video, adică a probelor multimedia, sunt de interes specializările menționate la pozițiile 33. Electronica, 35. Electrotehnica, 48. Foto Video, 87. Rețele și sofware de telecomunicații și 89. Telecomunicații.

Regimul juridic al expertizei și experților tehnice/tehnici este configurat de prevederile Ordonanței Guvernului României nr. 2/2000.

Activitatea de expertiză tehnică se poate exercita la alegere de către experţii tehnici, individual sau în societăţi comerciale constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate efectuarea de expertize tehnice[31], iar experţii tehnici se pot constitui în asociaţii profesionale, în condiţiile legii[32].

În scopul coordonării şi îndrumării, din punct de vedere administrativ şi metodologic, precum şi al controlului activităţii de expertiza tehnica judiciară, în cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti funcţionează Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, iar în cadrul tribunalelor funcţionează birouri locale pentru expertize judiciare tehnice şi contabile[33].

În lipsa experţilor tehnici judiciari din specialitatea cerută, expertizele tehnice judiciare pot fi efectuate şi de alţi specialişti care nu au calitatea de expert tehnic judiciar, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. a-f din O.G. nr. 2/2000[34], astfel că organele judiciare pot apela, în condițiile legii, la cadre didactice sau persoane recunoscute cu înaltă specializare în domeniul de interes.

Conform prevederilor H.G.R. nr. 1411/2004, privind aprobarea înfiinţării, pe lângă Serviciul Român de Informaţii, a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, modificată prin H.G.R. nr. 1451/2007[35], expertize tehnice, între care și cele  privind interceptările și înregistrările audio-video, deci probele multimedia, se pot efectua și în cadrul Institutului de Tehnologii Avansate, unitate aflată în subordinea și administrată de S.R.I.

Obiective specifice activității expertale de natură tehnică în domeniul  interceptării și înregistrării comunicațiilor, deci a probelor multimedia nu sunt nominalizate expres, în textul actului normativ ce reglementează activitatea Institutului de Tehnologii Avansate, dar nici nu sunt interzise, ori atât timp cât în obiectul de activitate al institutului sunt cuprinse activități de cercetarea, proiectarea şi realizarea de sisteme şi echipamente pentru înregistrarea, stocarea, transmisia şi protecţia informaţiilor, nimic nu împiedică această instituție să efectueze expertize tehnice judiciare ce au ca obiectiv probele multimedia.

În această manieră, monopolul în ce privește activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, ce interferează major activitatea de urmărire penală a dobândit o extensiune și  în domeniul privind expertizarea tehnică a probelor multimedia, astfel că dacă experților criminaliști autorizați introduși într-o cauză penală nu li se permite examinarea echipamentelor informatice și de comunicații cu care s-au obținut probele multimedia, întrucât sunt secrete de stat, experților care sunt angajații Institutului de Tehnologii Avansate, fie că efectuează expertiza în calitate de persoane fizice, fie că o realizează instituțional, teoretic le este permis accesul și la examinarea acelor echipamente, întrucât fac parte, de fapt și de drept, din cadrul aceleiași instituții – S.R.I. În literatura de specialitate[36] este exemplificată o expertiză judiciară realizată într-un dosar penal[37], finalizată printr-un raport de expertiză[38], în care, părții interesate din cauză, nu i-a fost respectat dreptul de a desemna un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei, conform prevederilor art. 118 alin. 3 din VCPP.

Dar, mai mult, experții care au realizat expertiza tehnică respectivă și-au depășit total competența materială, formulând concluzii referitoare la asemănarea identității dintre două persoane, concluzie care exceda în mod cert competenței material ale unei expertize tehnice, fiind de atributul exclusive al unei expertize criminalistice.

Potrivit prevederilor  art. 13[39] și art. 12 alin. 2[40] și din Legea nr. 14/1992, de organizare și funcționare a S.R.I.-ului, acestei instituții îi sunt interzise desfășurarea de activități de urmărire penală, singura excepție admisă reprezentând-o derularea unor activități punctuale solicitate de organele de urmărire penală, dar numai în cazul cercetării infracțiunilor contra securității naționale prevăzute în codul penal sau în legi speciale.

4.2.2. Experți criminaliști autorizați

Expert criminalist autorizat reprezintă:
1) profesie reglementată, care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităţi sau a unui colegiu universitar), autorizată de Ministerul Justiţiei (anexa 2, pct. A., lit. v  din Legea nr. 200/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 2/2011);
2) ocupaţie, cuprinsă în subgrupa majoră 34 „Alţi specialişti în domeniul juridic, social și cultural ”, grupa minoră 341, grupa de bază 341102 „expert criminalist” ce presupune studii juridice, conform Ordinului comun al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică privind aprobarea Clasificării Ocupaţiilor din România (C.O.R.) nr. 1832/856/2011 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Anexa la Ordinul nr. 132/150/01.02.2013 al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică, publicat în Monitorul Oficial nr. 78/06.02.2013; își desfășoară activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor publice ori private de specialitate, constituite conform dispoziţiilor legale.
3) subiect procesual ocazional, respectiv atunci când este numit, în condițiile legii, într-o cauză penală sau civilă, de către organul judiciar.
4) experți oficiali, în înțelesul prevederilor Codului de Procedură Penală în vigoare, adică acea categorie de experți care își desfășoară activitatea în condițiile, introducerii într-o cauză judiciară și consecutiv numirii de către un organ judiciar.

d) expert criminalist autorizat angajat al unui institut sau laborator public
1) este persoana care desfăşoară profesia sau ocupaţia de expert criminalist autorizat, fiind numită de Ministrul Justiţiei sau directorul INEC, în cadrul INEC sau laboratoarelor din subordinea acestui institut ; poate funcționa, de exemplu, și în sistemul M.A.I. – I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică sau S.R.I. – Institutul de Tehnologie Avansată.
2) este funcționar public, angajat al Ministerului Justiţiei – INEC.
3) este personal de specialitate criminalistică care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor interjudeţene de expertize criminalistice, denumite în continuare INEC și LIEC, organizate potrivit Hotărârii Guvernului nr. 368/1998 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice – I.N.E.C., cu modificările ulterioare, obligat ca, prin întreaga sa activitate, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte normele deontologice ale profesiei şi să participe la formarea profesională continuă.

Definiție
Expertul criminalist autorizat este persoana care efectuează expertize judiciare criminalistice, fie în cadru instituționalizat, fie în cadru privat și sunt cuprinse în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi, constituit la nivel naţional, întocmit pe specialităţi şi actualizat de Ministerul Justiţiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi afişat pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei.

Experți criminaliști autorizați din sistemul  Institutului Național de Expertize Criminalistice (I.N.E.C.)

Potrivit site-ului INEC[41], Institutul Național de Expertize Criminalistice este instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Justiţiei, fiind afiliat, începând cu luna martie 2001, la Reţeaua Europeană a Institutelor de Ştiinţe Legale – European Network of Forensic Science Institutes (ENFSI), iar Laboratorul de Expertize Criminalistice al I.N.E.C. este acreditat pentru satisfacerea cerinţelor standardului de calitate ISO/CEI 17025 /2005.

I.N.E.C. îşi desfăşoară activitatea în baza Hotărârii Guvernului nr. 368 din 3 iulie 1998 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice – INEC, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 458 din 15 aprilie 2009 şi a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 441/C/1999.

Statutul expertului criminalist autorizat, angajat al INEC, adică personalul de specialitate criminalistică, respectiv principiile exercitării profesiei, incompatibilități și interdicții, recrutarea și numirea în funcție, formarea profesională continuă, promovarea în grade profesionale și accesul la funcții de conducere, suspendarea din funcție, eliberarea din funcție, delegarea, detașarea și transferul, drepturile și îndatoririle, răspunderea  personalului de specialitate criminalistică din cadrul I.N.E.C., este stipulat în prevederile Legii nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice modificată prin Legea nr. 156/2011[42].

Conform prevederilor art. 3 din HGR nr. 368/1999 în cadrul INEC și a laboratoarelor interjudețene din subordine se pot efectua, în ceea ce interesează tema prezentei lucrări, următoarele genuri de expertiză criminalistică:
k) expertiza fotografiilor şi a înregistrărilor video;
l) expertiza altor urme, cu excepţia celor care fac obiectul expertizelor medico-legale, între care, din perspectiva temei abordate, poate fi: expertiza vocii si vorbirii; expertiza imaginilor; expertiza aplicațiilor și datelor informatice.

Potrivit site-ului I.N.E.C.[43]: în cadrul Institutului și a Laboratoarelor din subordine se efectuează, din punct de vedere al interesului lucrării de față, expertiza vocii și vorbirii[44], expertiza fotografiilor și a imaginilor video[45].

Legislația care consacră regimul juridic al experților criminaliști autorizați care funcționează instituționalizat, în sistem I.N.E.C. stipulează principiile activității de expertiză și cele care guvernează situația expertului, dar împrejurarea că aceștia își desfășoară activitatea în calitate de funcționari publici și într-un institut subordonat Ministerului Justiției, deci din sfera puterii executive, în care sunt prezente elemente ale subordonării ierarhice, situația lucrărilor efectuate de către aceștia nu este poziționată dincolo de orice îndoială rezonabilă, în ce privește posibilitatea intervenției unor ingerințe în cercetarea lor științifică.

Experți criminaliști autorizați din sistemul privat

Regimul juridic al activității de expertiză criminalistică în sistem privat și al experților criminaliști autorizați din sistemul privat este statuat în O.G. nr. 75/2000, cu modificările și completările ulterioare, iar experții sunt nominalizați, în condițiile legii în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi.

Conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 75/2000, cu modificările ulterioare, în ceea ce interesează tema prezentei lucrări, experții criminaliști autorizați  pot efectua următoarele genuri de expertiză criminalistică:
j) expertiza vocii si vorbirii;
k) expertiza imaginilor;
n) expertiza aplicațiilor și datelor informatice.

Pe site-ul Ministerului Justiției[46] este publicat și actualizat atunci când este necesar, „Tabelul nominal cu experţii criminalişti autorizaţi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind organizarea activităţii de expertiză criminalistică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 488/2002 şi modificată şi completată prin Legea nr. 156/2011”, unde sunt menționate, din punctul de vedere al interesului pentru prezenta lucrare, specializările[47] experților criminaliști autorizați, după cum urmează:
– expertiza vocii şi vorbirii,
– expertiza imaginilor,
– expertiza aplicaţiilor şi datelor informatice,
– expertiza mijloacelor de telecomunicaţii.

Este de remarcat situația că, în Tabelul nominal cu experţii criminalişti autorizaţi, sunt menționate persoane fizice care își desfășoară activitatea în cadrul Poliției Române, împrejurare ce transpare evident din rubrica Instituția /Adresa” a respectivului tabel.

4.3. Prin expertiza judiciară multimedia se vizează stabilirea autenticității înregistrărilor[48] și identificarea vocii și vorbirii interceptate și înregistrate, prin examinarea comparativă cu vocea și vorbirea unui subiect suspect sau bănuit temeinic prezentat expertului[49].

4.4. Examinarea în cadrul unei activități expertale a înregistrărilor audio și video în vederea verificării autenticității presupune:
– Căutarea eventualelor elemente de copiere sau alterarea înregistrării prin analiza integrității fizice a înregistrării,
– Analiza formei de undă și spectrogramelor semnalelor înregistrate,
– Analiza caracteristicilor tehnice ale echipamentelor utilizate la înregistrare și se realizează prin examinarea auditivă și acustică a înregistrării pentru a releva existența sau nonexistența unor elemente de alterare (întreruperi sau discontinuități ale sunetului)[50].

4.5. În practica expertală din sistemul I.N.E.C. obiectivele expertizelor judiciare criminalistice multimedia, dispuse de organele judiciare, au fost exprimate prin diferite formulări:

4.5.1. Varianta A.

1. Să se stabilească autenticitatea înregistrărilor audio în litigiu, respectiv răspunsul la următoarele probleme:
a) data și ora când au fost create înregistrările stocate pe suportul de memorie externă pus la dispoziția expertului [data (zz. ll. aa.) și ora creării fișierului potrivit analizei datelor interne ale suportului de memorie externă],
b) data și ora inscripționării suportului de memorie externă pus la dispoziția expertului [ data (zz. ll. aa.) și ora gravării suportului optic conform analizei datelor interne],
c) data și ora la care a avut loc ultima convorbire telefonică sau a fost transmis ultimul mesaj sms, care au fost interceptate, înregistrate și stocate pe suportul de memorie externă pus la dispoziția expertului,
d) existența unor alterări, distorsionări, modificări, înserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, adăugiri, ștergeri și durata aproximativă a pasajelor șterse, stocate pe suportul de memorie externă pus la dispoziția expertului
e) dacă înregistrarea tuturor convorbirilor telefonice stocate pe suportul de memorie externă pus la dispoziția expertului, în format comprimat MP3, WMA ș.a. este la prima generație de compresie digitală audio,
f) dacă înregistrările convorbirilor telefonice stocate pe suportul de memorie externă pus la dispoziția expertului, au fost efectuate simultan cu evenimentele acustice pe care le conțin.

 2. Să se procedeze la îmbunătățirea calității audiției înregistrării audio  în cazul convorbirilor telefonice din data de…, de la orele…
3. Lanțul de custodie al probei digitale în discuție – original și copie.
4. Să se stabilească dacă, în cazul convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate, din data….,  de la orele….,  una dintre voci aparține suspectului (inculpatului)…

4.5.2. Varianta B[51]

1. Să se stabilească dacă suporturile optice pe care sunt imprimate înregistrările sunt originale și dacă înregistrările sunt autentice [data și ora când a fost creat CD-ul – mijloc de probă și ce reprezintă: proba digitală originală, duplicatul probei digitale (sau clona ori bit-strem) sau copia][52],
2. Să se stabilească dacă înregistrările au fost supuse unor manopere de alterare, adăugare, ștergere sau editare.

4.5.3.Varianta C[53].

1. Efectuarea nemijlocită a înregistrărilor de către organul abilitat în intervalul orar/calendaristic permis de autorizație,
2. Depistarea eventualelor intervenții asupra înregistrării,
3. Deosebirea intervenției frauduloase de una accidentală (tehnică sau mecanică),
4. Definirea intervenției ca fiind făcută prin eliminare sau adăugare,
5. Metoda tehnică a intervenției frauduloase,
6. Cuantificarea în secunde a porțiunii asupra căreia s-a intervenit,
7. Cuantificarea în număr de frame-uri (cadre) a porțiunii asupra căreia s-a intervenit,
8. Localizarea conform minutarului înregistrării a porțiunii afectate,
9. Definirea porțiunii afectate fie ca fiind una care distorsionează înregistrarea doar tehnic sau distorsionează percepția asupra comportamentului persoanei înregistrate”.

4.5.5. Varianta D, corespunzătoare pentru „înregistrările digitale în format proprietar[54]
1. Verificarea CRC (Control Redundant Ciclic)[55]
2. Verificarea HASH – codurilor”

4.5.6. Varianta E[56], “pentru expertul tehnic judiciar în cazul înregistrărilor digitale:
1. Să se verifice corespondența dintre codurile HASH furnizate de organe (n.n. autorul face referire la serviciile de informații) și cele ale fișierelor ce-i sunt puse la dispoziție,
2. Să se analizeze autenticitatea înregistrării audio video sub aspectul integrității acesteia, deoarece fișierul audio care o conține poate să fi suferit modificări/editări în cadrul instituției care l-a produs, anterior punerii acestuia la dispoziția instanței, iar funcția HASH în această situație este calculată pe o înregistrare editată, nu pe cea originală”[57].

4.5.7. Varianta F[58],
1. Să se stabilească dacă suporturile optice pe care sunt imprimate înregistrările sunt originale și dacă înregistrările sunt autentice,
2. Să se stabilească dacă  înregistrările au fost supuse unor manopere de alterare, adăugare, ștergere sau editare.

4.6. Sintetizând cele arătate supra, conchidem că obiectivele la care pot răspunde expertizele judiciare tehnicea probelor multimedia rezultate din înregistrări digitale sunt următoarele:
Să se stabilească autenticitatea înregistrărilor audio în litigiu, respectiv răspunsul la următoarele obiective:

1. data și ora când au fost create înregistrările stocate pe suportul de memorie externă[59];
2. data și ora inscripționării suportului de memorie externă[60];
3. data și ora la care a avut loc ultima convorbire telefonică sau a fost transmis ultimul mesaj sms care au fost interceptate, înregistrate și stocate pe suportul de memorie externă;
4. existența unor ștergeri și durata aproximativă a pasajelor șterse, a tuturor informațiilor;
5. dacă înregistrarea în format comprimat MP3, WMA ș.a. este la prima generație de compresie digitală audio;
6. dacă înregistrările convorbirilor telefonice, stocate pe suportul de memorie externă au fost efectuate simultan cu evenimentele acustice pe care le conțin,
7. Recondiționarea suportului digital pe care se află imaginea.

4.7. Expertiza judiciară criminalistică a probelor multimedia, rezultate din înregistrări digitale este în măsură să rezolve problemele enumerate supra, iar în plus față de expertiza judiciară tehnică a probelor multimedia, conchidem că obiectivele la care pot răspunde sunt următoarele:
a) Să se procedeze la îmbunătățirea calității audiției înregistrării audio în cazul convorbirilor telefonice din datele de a, b, c….[61];
b) Dacă au fost operate alterări, distorsionări, modificări, înserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, adăugiri, ștersături;
c) Să se stabilească dacă, în cazul convorbirilor telefonice, interceptate și înregistrate, una dintre voci aparține suspectului sau inculpatului X (adică expertiza vocii și a vorbirii)[62],
d) stabilirea autenticității imaginilor, fotografiilor sau a înregistrărilor video (dacă urmele în litigiu prezentate expertului conțin urme de intervenție tehnică, ți în ce constă modalitatea tehnică prin care s-au produs acestea: prin adăugarea sau ștergerea de persoane ori obiecte, prin recomprimare digitală prin pierderea de calitate sau prin alte procedee tehnice[63],
e) identificarea persoanelor sau obiectelor ori a unor caracteristici ale acestora[64],
f) îmbunătățirea calității imaginilor[65],
g) analiza persoanelor din imagini și a altor detalii[66],
h) stabilirea locației și datei unei imagini[67].

4.8. Constatările tehnico-ştiinţifice sau expertizele judiciare ale înregistrărilor magnetice analogice[68] audio vizează:
– transcrierea convorbirilor înregistrate pe o bandă magnetică;
– filtrarea zgomotelor de fond existente;
– stabilirea autenticităţii casetei sau rolei în litigiu;

iar a celor privind vocea şi vorbirea au ca problematică:
– identificarea persoanelor a căror voce şi vorbire înregistrată constituie materialul în litigiu;
– stabilirea deghizării ori imitării de voce şi vorbire;
– autenticitatea fonogramei în litigiu. 

Obiectivele la care pot răspunde expertizele judiciare a probelor multimedia, în cazul înregistrărilor analogice sunt următoarele:
– filtrarea zgomotelor de fond existente pe banda magnetică prezentată, în vederea desluşirii convorbirilor înregistrate[69];
– transcrierea convorbirilor înregistrate pe fonograma[70] prezentată;
– un set de problematici referitoare la autenticitatea suportului magnetic pe care s-a înregistrat convorbirea şi indicatorul (counter-ul) aparatului:

  • sistemul de înregistrare-redare,
  • dimensiunea rolei folosite la înregistrarea convorbirii şi dacă este aceeaşi rolă cu cea prezentată părţii,
  • viteza standard de rulare a benzii magnetice,
  • numărul de piste magnetice,
  • lăţimea benzii magnetice,
  • poziţia pistelor pe bandă, succesiunea lor şi direcţia de înregistrare,
  • dacă rola prezentată părţii interesate conţine banda magnetică originală pe care s-a realizat înregistrarea convorbirii sau este o copie,
  • dacă pe banda magnetică există întreruperi şi care este cauza acestora, dacă banda magnetică prezintă discontinuitate şi în caz afirmativ, unde anume, şi care este cauza acestor discontinuităţi[71],
  • dacă înregistrarea audio de pe suportul magnetic a fost realizată simultan cu evenimentele acustice conţinute de aceasta, dacă conţine eventuale intervenţii (ştersături, adăugiri, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere) şi dacă a fost realizată cu echipamentul tehnic prezentat de partea care a făcut înregistrarea[72];

– o suită de probleme referitoare la vocea şi vorbirea înregistrată pe fonogramă:

  • dacă vocea şi vorbirea în litigiu aparţin în totalitate uneia şi aceleiaşi persoane;
  • dacă la discuţie au luat parte mai multe persoane şi care este numărul lor,
  • dacă vocea şi vorbirea în litigiu sunt de bărbat sau de femeie,
  • care este lexicul folosit, ce dialect, subdialect sau grai se utilizează,
  •  care este vârsta aproximativă a vorbitorului,
  • dacă vorbitorul este profesionist vocal (cântăreţ, preot etc.);
  • dacă vorbitorul suferă de afecţiuni ale aparatului fonorespirator şi de care anume;
  • dacă banda magnetică în litigiu constituie sau nu un montaj de înregistrări de pe alte benzi;
  • dacă vorbitorul a vorbit liber, a declamat sau a citit de pe un text dinainte alcătuit;
  • ce simplificări, repetări şi corecturi face vorbitorul în vorbire;
  • dacă vorbitorul are defecţiuni în vorbire şi în ce constau acestea;
  • dacă vorbitorul are un mod propriu de a pronunţa cuvintele de provenienţă străină;
  • dacă vocea şi vorbirea au fost deghizate şi ce procedeu s-a folosit în acest scop[73];
  • stările emoţionale prin care a trecut subiectul care interesează dintre conlocutori, gradul de stres al acestuia[74].

– atunci când organul judiciar pune la dispoziţia expertului sau specialistului, pentru comparaţie, modele de voce şi vorbire, se pot rezolva şi următoarele probleme:

  • dacă vocea şi vorbirea în litigiu aparţin persoanei de la care provin modelele de comparaţie,
  • dacă se relevă manopere de deghizare a vocii şi vorbirii[75] şi în ce constau acestea (interpunerea unui obstacol între aparatul fonator şi microfon, obturarea cavităţii nazale, modificarea tonalităţii, vorbirea în şoapte şi altele)
  • dacă se decelează falsificarea vocii şi vorbirii prin imitare[76].

4.9. Expertiza judiciară tehnică a semnăturii electronice extinse

Temeiul juridic al dispunerii și efectuării acestei categorii de expertize îl constituie prevederile art. 172 și urm. din NCPP, ale O.G. nr. 2/2000, cu modificările și completările ulterioare și art. 4, 8 și urm. din Legea nr. 455/2001[77].

Această specialitate  de expertiză tehnică este destinată scopului de a se stabili prin metode științifice problemei realității și autenticității semnăturii electronice extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, a persoanei autorizate care a realizat activitatea de supraveghere tehnică, a persoanei autorizate care a transmis datele rezultate din  activitățile de supraveghere tehnică, a persoanei autorizate care a primit datele rezultate din   activitățile de supraveghere tehnică și/sau a persoanei autorizate care a realizat copii ale unui suport de stocare a datelor informatice și dacă această persoană a verificat integritatea datelor incluse în suportul original.

Obiectivele expertizei vor avea în vedere prevederile art. 4, 9 și urm. din Legea nr. 455/2001.

& 5. Inconveniente privind activitatea expertală a probelor multimedia
a) În mai multe împrejurări, expertul criminalist autorizat din cadrul INEC, introdus în cauze penale la diferite instanțe, a formulat expressis verbisnu există metodologii sau standarde conform cărora să se poată stabili cu certitudine dacă o înregistrare audio-video obținută prin interceptarea comunicațiilor este autentică.
b) În condițiile în care specialiștii care pot efectua constatări tehnico-științifice, având ca obiective examinarea și verificarea  probelor multimedia, își desfășoară activitatea în instituții, organe ale administrației publice, care sunt organizate potrivit principiului subordonării, unii chiar în mediu militar, iar alții se supun regulilor funcționarului public, considerăm că rezultatele activității lor științifice sunt susceptibile de a suferi ingerințe din partea ierarhicilor, ceea ce creează o puternică stare de dubiu în ce privește independența, imparțialitatea și obiectivitatea concluziilor formulate, astfel că nu pot fi situați dincolo de orice îndoială rezonabilă.
c) Aceleași rațiuni și considerente sunt valabile și pentru experții judiciari care funcționează în forme instituționalizate, instituții, organe ș.a.

Relevăm modificarea realizată de NCPP, în ce privește posibilitatea opțiunii pe care o are organul judiciar de a se adresa pentru efectuarea expertizei judiciare, fie experților oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate, fie experților independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii[78], față de prevederile din VCPP[79], care instauraseră monopolul în ceea ce privește expertiza criminalistică, la nivelul laboratoarelor de expertiză criminalistică, care existau doar în sistem I.N.E.C. și I.G.P.R., organele judiciare fiind obligate de textul legii să se adreseze doar acestora, pentru efectuarea unei expertize criminalistice, experții criminaliști autorizați independenți având posibilitatea doar de a participa la efectuarea acestei expertize, în condițiile în care erau admiși de către organul judiciar.

În contextul noilor prevederi legale, pe de o parte este eliminat monopolul formei instituționalizate, la nivelul organelor din sistemul puterii executive, în ce privește efectuarea expertizei judiciare criminalistice, iar pe de altă parte a fost instaurată o adevărată competiție științifică între această formă instituționalizată și experții criminaliști autorizați, care au funcționat și funcționează în mod independent, fără a se afla în raporturi de subordonare, ce constituie un climat favorabil producerii ingerințelor în activitatea expertală.

CONCLUZII

I. Cu privire la subiecții care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică

Exprimăm opțiunea pentru existența unui Sistem de Interceptare și Înregistrare a Comunicațiilor, destinat deservirii organelor judiciare, care să funcționeze ca entitate autonomă și independentă, în sprijinul exclusiv și sub controlul justiției, cu scopul de a  produce probe destinate fie urmăririi penale, fie fazei de  judecată și, în acest context, să fie  exclus de la orice formă de clasificare ca secret de stat ori de serviciu, iar în același timp să poată fi accesat pentru verificări și examinări de natură strict științifică, destinate eliminării oricărei suspiciuni în ce privește obținerea, stocarea și manipularea probelor multimedia, prin efectuarea constatărilor tehnico-științifice și expertizelor judiciare dispuse de către instanțele de judecată.

II. Referitor la administrarea probelor multimedia

Este absolut necesar ca activitatea de certificare pentru autenticitate, menționată în prevederile art. 143 alin. 4, teza ultimă din NCPP, care se materializează prin actul (rezoluția) procurorului,  aplicată pe fiecare proces verbal în parte, se referă la mai multe aspecte, să vizeze atât problemele privind suportul fizic de memorie externă pe care se află stocate convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate, cât și cele privind mențiunile scriptice consemnate în conținutul procesului verbal respectiv, precum și aspectele de formă și fond, pe care trebuie să le îndeplinească potrivit dispozițiilor legale și să se efectueze cu responsabilitate, corectitudine, obiectiv și imparțial.

III. În ce privește activitatea expertală

A. Apreciem că este necesară în continuare existenţa unei forme instituţionalizate de expertiză criminalistică, dar în condițiile în care Institutul Național de Expertize Criminalistice nu s-ar mai afla în structura Ministerului Justiției, ci ar funcționa în mod independent, autonom, cu finanțare de la bugetul de stat și din resurse proprii, fără nicio formă de subordonare față de puterea executivă, în formula unui Institut de Cercetări și Expertize Criminalistice sau, în contextul extensiunii ariei de atribuții în formula de Institut Național de Cercetări Criminologice și Expertize Criminalistice, în structura căruia să funcționeze Departamentul de Expertize Criminalistice, ceea ce presupune preocupări de natură legislativă în materie.

În oricare din formulele menționate supra expertiza criminalistică ar fi asigurată de  Corpul Experților Criminaliști Autorizați din structura instituționalizată, care ar reuni actualii experți criminaliști autorizați din structurile instituționalizate – I.G.P.R. – Institutul Național de Criminalistică și cei din cadrul I.N.E.C., ceea ce presupune fuzionarea I.N.E.C. cu compartimentele care asigură în mod exclusiv expertiza criminalistică din cadrul Institutului Național de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.

Noua formulă instituționalizată ar avea între atribuțiile fundamentale, alături de efectuarea expertizelor judiciare criminalistice, a căror beneficiari sunt organele judiciare, și atribuții  de cercetare științifică și  didactice – de nivelul învățământului superior – în domeniul de specialitate, respectiv criminalistică (științe forensic).

Între obiectivele fundamentale ale unui astfel de institut, printre altele, s –ar putea  înscrie și  următoarele:
– Efectuarea în exclusivitate a expertizei judiciare criminalistice  prin delimitarea clară și univocă de obiectivele expertizei judiciare tehnice,
– S-ar elimina actuala stare de lucruri, conform căreia în aceeași țară funcționează două Institute Naționale – unul de Expertiză Criminalistică și altul de Criminalistică, cu obiecte de activitate uneori similare, care ambele deservesc sau doresc a deservi organele judiciare și care, ambele, funcționează în sistemul puterii executive, în forme de subordonare administrativă, iar experții criminaliști autorizați au calitatea de funcționari publici sau funcționari speciali în cadrul Poliției Române,
– Asigurarea formării profesionale a persoanelor care optează pentru profesia de expert criminalist autorizat din forma instituționalizată,
– Contribuții la formarea auditorilor de justiție, a  magistraților și a avocaților stagiari prin colaborarea cu I.N.M. și cu I.N.P.P.A.

Resursele financiare pentru funcționarea institutului, în oricare dintre formulele susarătate sunt de la bugetul de stat, cheltuielile alocate pentru cercetarea științifică, din fonduri europene atrase sau din orice alte fonduri atrase, în condițiile respectării statutului de organizare și funcționare, precum și din activitatea proprie.

Pe cale de consecință la nivelul Poliției Române ar fi asigurată, pentru urmărirea penală, doar constatarea tehnico-științifică și activitatea de cercetare la fața locului, a câmpului infracțiunii, cu cadrele specializate, după cum și la oricare altă instituție, cum ar fi de pildă, S.R.I., în competența materială și funcțională să rămână doar efectuarea constatării tehnico-științifice.

Experții criminaliști autorizați care își desfășoară activitatea în forma instituționalizată pot desfășura concomitent și activitate de cercetare științifică, dobândind, eventual, conform pregătirii școlare, titlurilor științifice deținute, pregătirii profesionale și standardelor academice titlul de cercetător științific.

În felul sus-arătat, experții criminaliști autorizați, care își desfășoară activitatea într-o formă instituționalizată nu s-ar mai afla în situația unei subordonări ierarhice, determinate de sistemul puterii executive din care fac parte în prezent, fiind scutiți de orice ingerințe posibile teoretic, precum și de suspiciunile desfășurării unei activități care nu este dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar activitatea derulată nu ar fi expusă unor bănuieli, mai mult sau mai puțin legitime.

B.   Pe de altă parte, este necesar ca activitatea de expertiză criminalistică în forma  privată, desfășurată de experții criminaliști autorizați independenți, în condițiile legii, fie în forme colective, fie în modalități individuale, în cadrul laboratoarelor de criminalistică private autorizate, potrivit prevederilor legale, să capete o nouă dimensiune legislativă și funcțională, de la condițiile de  admitere în Corpul Experților Criminaliști Autorizați Independenți, din mediul privat, la competențele științifice ale experților și până la standardele științifice de efectuare și elaborare a lucrărilor efectuate, singura modalitate reală de instaurare a unei  competitivități științifice în materie.

IV. Propuneri de ordin legislativ

Considerăm de stringentă actualitate împrejurarea ca puterea legislativă să reglementeze, prin elaborarea și adoptarea unei legi, regimul juridic al reținerii datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de rețelele publice de comunicații, întrucât Legea nr. 298/2008 care reglementa acest domeniu a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 1258 din 8 octombrie 2009, iar aplicarea  prevederilor art. 138 alin. 1 lit. j din NCPP combinate cu cele ale art. 152 din NCPP, referitoare la obținerea  datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, altele decât conținutul comunicațiilor, și reținute de către aceștia, vor fi îngreunate.

Textul art. 138 alin. 1 lit. j din NCPP, face de altfel trimitere la legea specială care reglementează domeniul.


[1] Art. 138 alin. 1 lit. c din NCPP, combinat cu art. 138 alin. 13, art. 139 – 145 din NCPP.
[2] „Prin care se înțeleg, în general, înregistrări audio, fotografii, înregistrări video, precum și alte probe digitale, ce conțin informații de interes și de expertizat” (a se vedea în acest sens, Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p.183 și urm.; Adrian Cristian Moise, Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 172 – 180).
[3] „Înregistrarea, transmiterea sau stocarea sunetului se poate realiza în două modalități în mod analogic (dispozitivele clasice precum magnetofonul, casetofonul, pick – up – ul sunt mijloace de înregistrare analogice) și în mod digital (computerul, CD – player – ul, MD – ul ș.a. sunt dispozitive de înregistrare digitală a sunetului). Diferența constă în faptul că că înregistrările digitale stochează sunetul sub forma unor șiruri lungi de cifre (0 și 1 șiruri de biți) care apoi sunt interpretate de cititorul dispozitivului de redare și redate ulterior sub forma de sunet.” (Manual Sound Forge – Centru CATA, www. Cata.centre.ubbcluj.ro/index…/73 –manual – sound-forge), accesat la 10.10.2013.Probă digitală = informațiile înregistrate sau transmise în formă binară; probă digitală originală = suportul fizic și / sau date care sunt asociate acestui suport fizic la data prelevării lor; duplicatul unei probe digitale = o reproducere digital cu acuratețe a tuturor datelor de pe un suportfizic (hard, drive, CD, flash memory ș.a.); se utilizează și termenul de clonă sau bit-stream. Menține conținutul și atributele.;copia = reprezintă o reproducere cu acuratețe a informațiilor din date independent de suportul fizic. Menține conținutul, dar atributele pot fi schimbate [conform, A. Marshall, Digital Forensic – Digital Evidence in Criminal investigation,Wiley-Blackwell, 2008, citat de Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p.184 și Ghidul agențiilor guvernamentale, editate de U.S. Departament of Justice – Office of Justice Programs – National Institute of Justice (www.ojp.usdoj.gov/nij), citat de Mihai Viorel Tudoran, în Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p. 140.
[4] Adică „alte organe specializate ale statului”.
[5] Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor a fost înființat printr – o Hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării [Hotărârea nr. 0068 /2002 a C.S.A.T. a conferit dreptul instituțiilor, care sunt autorizate legal de a deține și folosi mijloacele adecvate pentru verificarea, prelucrarea și stocarea informațiilor, în condițiile legii, de a avea acces la traficul integral al comunicărilor prin realizarea de conexiuni tip intranet intre sediile acestora și sediul autorității naționale.Hotărârea în discuție are caracter clasificat și nu a fost publicată, considerent pentru care considerăm că nu poate fi invocată într – un proces penal, conform. (Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 57 și M.V. Tudoran, Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p. 140), funcționează în subordinea și administrarea Serviciului Român de Informații și „operează cu un sistem ce are acoperire națională și asigură, în condițiile legii, preluarea traficului oricărui agent calificat în exploatarea unei rețele sau furnizarea de servicii de telecomunicații autorizate”(Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 57)].În temeiul Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Serviciul Român de Informații și – a arogat atât calitatea de Autoritate Națională în materie de interceptarea comunicațiilor, cât și competența materială exclusivă în ce privește operațiunea tehnică de interceptarea comunicațiilor telefonice.Urmare a Hotărârii C.S.A.T. din 25.03.2008, a fost emisă Decizia nr. 258 din 27.03.2008 a Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii, prin care s – a statuat obligația punerii la dispoziția C.N.I.C. a serverelor de management administrate de furnizorii de telefonie, fixă și mobilă. Hotărârile nr. 0068/2002 și cea din 25 martie 2008 nu au și nu pot avea un caracter obligatoriu față de organele judiciare, din acest punct de vedere forța sa juridică nefiind opozabilă organelor judiciare, care au opțiunea de a recurge și la alți prestatori de servicii care sunt, potrivit legii, „alte organe specializate ale statului”.Starea de fapt existentă în prezent nu este determinată de prevederile legale, ci de monopolul instaurat de S.R.I. în ce privește interceptarea și înregistrarea comunicațiilor asociată cu lipsa de diligență a puterii legislative și a puterii judecătorești de a reglementa situația dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar perpetuarea ei este de natură să perturbe grav atât activitatea judiciară, cu deosebire în procesul penal, cât și activitatea expertală destinată stabilirii și verificării integralității, acurateței și autenticității probelor multimedia.
[6] Conform prevederilor art. 13 din Legea nr. 14/1992, organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
[7] Art. 97 alin. 2 lit. e și art. 197 alin. 1 (adică obiectele care conțin sau poartă o urmă a faptei săvârșite, precum și orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului) din NCPP
[8] Art. 97 alin. 2 lit. e și art. 198 alin. 2 și 199 din NCPP.
[9] Legea nu precizează dacă este vorba de o persoană juridică sau persoană fizică, dar făcând apel la prevederile art. 142 alin. 1 din NCPP, rezultă că poate fi vorba de persoane fizice, adică: procuror sau organul de cercetare penală delegat de către acesta ori lucrătorii specializați din cadrul poliției sau persoane juridice – alte organe specializate ale statului -,
[10] În care, printre alte mențiuni obligatorii, se consemnează „datele de identificare ale suportului care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică, precum și data și ora la care a început activitatea de supraveghere și data și ora la care s – a încheiat”.
[11] Adică activitatea prevăzută în art. 138 alin. 1 lit. c din NCPP, supravegherea video, audio sau prin fotografiere.
[12] Conform opiniilor unui specialist in domeniu, care a facut aceste precizari in exclusivitate pentru Lumeajustitiei.ro: „Semnatura electronica si/sau functiile HASH se aplica unui fisier deja existent pe un calculator si pot fi considerate ca fiind coduri unice atat de verificare a integritatii, cat si de identificare ulterioara a acestuia. Astfel, semnatura sau functia HASH a fisierului original pot fi comparate cu semnatura sau functia HASH a oricarei copii a fisierului original si diferentele dintre semnaturi/HASH vor indica modificari ale integritatii continutului original. In cazul in care fisierul a fost redenumit, prin utilizarea functiilor HASH se poate proceda la cautarea in diferite baze de date a unor fisiere cu aceeasi functie HASH, ceea ce indica un continut identic. In aplicatiile reale in forensic sciences, se evita utilizarea functiilor HASH MD5 si SHA1, se recomanda HASH256 sau 512, si fisierele audio/video sunt insotite de fisiere TXT ce contin valorile functiilor HASH. In Romania, fisierele audio puse la dispozitia instanelor de diferite institutii ale statului ar trebui insotite de codurile unice de identificare HASH256 sau 512, ceea ce ar permite identificarea unor eventuale manipulari audio ce au survenit dupa ce inregistrarile au fost puse la dispozitia instantelor.( a se vedea articolul “Inregistrarile audio din dosarele penale nu pot certifica identitatea voce-persoana, in lipsa semnaturii electronice, si pot fi respinse ca probe de instante!”, de Vineri, 25 martie 2011 16:07, scris de Adina A.STANCU – R.SAVALIUC, la rubrica Dezvaluiri – Anchete”)
[13] “Obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului” .
[14] „Obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, şi reţinute de către aceştia (1) Organele de urmărire penală, cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pot solicita unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice sau unui furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului transmiterea datelor reţinute, în baza legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe, pentru categoriile de infracţiuni prevăzute de legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului. (2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmărire penală de transmitere a datelor, prin încheiere motivată, în camera de consiliu. (3) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care colaborează cu organele de urmărire penală au obligaţia de a păstra secretul operaţiunii efectuate.”
[15] Metadatele fișierului audio video.
[16] Sau arderea (burn) suportului, adică duplicarea discurilor, respectiv procedeul prin care se realizează copii 1 la 1 pe aparate de înregistrat discuri prin ardere cu laser.(ODS – Optical Disc Soutions, www.ods-bs.ro/el/node/64, accesat la 30.09.2013), presupune examinarea metadatelor fișierului audio.
[17] Procedurile Operaționale Standard în domeniul probelor digitale elaborate de Grupul de lucru Scientific Working Group on Digital Evidence, International Organization on Computer Evidence, în manualul „Digital Evidence Standards and Principles”, October, 1999, au în vedere următoarele standarde și criterii: 1.1. Toate organizațiile care realizează investigări asupra probelor digitale vor respecta un document de tip SOPs. Toate aspectele legate de politicile și procedurile referitoare la probele digitale vor fi evidențiate în mod clar în SOPs, document emis de conducerea organizației.1.2. Conducerea organizației va reevalua SOPs anual în scopul asigurării eficienței acestora. 1.3. Procedurile folosite trebuie să fie acceptate pe scară largă în domeniu sau sprijinite de date obținute și înregistrate corect din punct de vedere științific. 1.4. Organizația va deține copii scrise ale procedurilor tehnice.1.5. Organizația va folosi hardware și software corespunzătoare și eficiente pentru îndeplinirea procedurilor de investigare și examinare. 1.6. Toate acțiunile în legătură cu investigarea, depozitarea, examinarea sau transferul probelor digitale trebuie să fie înregistrate în scris și să fie disponibile pentru evaluare și pentru prezentare în instanță.1.7. Orice acțiune care poate să altereze, producă sau să distrugă orice aspect al probelor digitale trebuie să fie realizată doar de persoane calificate. (Apud Adrian Cristian Moise, Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice, Ed. Universul juridic, București, 2011, p. 176 – 177).Informațiile sunt citate de autor și indicate ca fiind disponibile pe site – ul http://www.fbi.gov/hq/lab/fsc/backissu/april2000/swgde.htm#Standars, consultat de autor la 27.05.2010.
[18] Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea credință a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancționează conform dispozițiilor prezentului cod.
[19] Art. 142 alin. 21 din NCPP.
[20] Mijloace de probă tehnice reglementate de prevederile art. 172 – 1811 din NCPP.
[21] Art. 11 din O.U.G. nr.43/2002, cu modificările și completările ulterioare.
[22] Art. 75 din Legea nr. 255/2013, privind modificarea Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.
[23] Art. 26 alin. 1 pct. 15, modificat și completat prin art. 52 din Legea nr. 255 / 2013, poliția foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice în cercetarea locului faptei şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de probă, efectuând constatări şi expertize criminalistice, prin specialişti şi experţi proprii acreditaţi, precum şi rapoarte criminalistice de constatare, rapoarte de interpretare a urmelor sau de evaluare a comportamentului infracţional ori a personalităţii criminale;”
[24] Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române are nivel de direcţie, iar la nivel teritorial există 41 de Servicii Criminalistice în cadrul Inspectoratelor Judeţene de Poliţie.
[25] http://www.igpr.ro, accesat la data de 10.10.2013.
[26] În cadrul acestui laborator specialiștii și experții proprii acreditați, prin constatări și expertize pot rezolva următoarele probleme: stabilirea principalilor parametri ai imaginilor digitale; protejarea identităţii persoanelor care apar în cadrul imaginii; prelucrarea imaginilor în vederea modificării aspectului perceptual al informaţiei vizuale, în limita permisă de rezoluţia înregistrării (îmbunătăţirea calităţii);imprimarea pe suport de hârtie a imaginilor prelucrate;conversia din format analog în format digital;analiza persoanelor, a obiectelor şi a altor detalii în limita permisă de rezoluţia înregistrării;comparaţii de imagini ale obiectelor sau detaliilor în limita permisă de rezoluţia
[27] În cadrul acestui laborator specialiștii proprii acreditați, prin constatări tehnico științifice pot rezolva următoarele probleme: efectuarea de conversii din format analog în format digital şi invers;îmbunătăţirea calităţii unei înregistrări audio în vederea creşterii audibilităţii acesteia prin aplicarea unor filtre care elimină sau reduc unele zgomote ori semnale perturbatoare;transcrierea conţinutului convorbirilor prezente într-o înregistrare audio în limita a maxim 5-10 minute considerate relevante de către organul care a dispus lucrarea;analiza tonurilor DTMF în vederea determinării numărului de telefon apelat (expertiza unui semnal analizat poate să conducă la identificare, compararea şi interpretarea, asemănător semnalelor ca tonurile de apelare telefonice);determinarea zonei dialectale din care provine un vorbitor nativ de limbă română, pe baza analizei vorbirii acestuia (în cazul în care înregistrarea pusă la dispoziţie conţine suficiente elemente regionale de natură lexicală, fonetică şi morfologică);
[28] Personalul Serviciului Roman de Informaţii se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili, care îndeplinesc atribuţii operative şi administrative.
[29] „Înregistrarea digitală este aceea pentru care mărimile fizice caracteristice undei sonore inițiale sunt transformate într – o secvență de cifre care poate fi citită și tradusă de ori de câte ori este nevoie. Ca etapă intermediară, este nevoie de traducerea mărimilor proprii undei într – un semnal electric analogic care, mai departe, să fie digitizat cu ajutorul unui convertor. Spre deosebire de un semnal analogic, care poate fi descris de o funcție continuă în timp, oricât de mic ar fi intervalul considerat, un semnal electric digital presupune variații abrupte în amplitudine (numite tranziții) care se succed periodic.” (biblioteca.regielive.ro> Biblioteca> Referate>Fizica Referat Înregistrare magnetică – Înregistrarea analogică ), accesat la 10.10.2013
[30] Art. 1 din O.G. nr. 2/2000 (2) Este expert tehnic judiciar orice persoană fizică ce dobândeşte această calitate în condiţiile prezentei ordonanţe şi este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, întocmit, pe specialităţi şi pe judeţe, respectiv pe municipiul Bucureşti. Expertul tehnic judiciar este expert oficial şi poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de alte organe cu atribuţii jurisdicţionale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare. Art. 2 Expertiza tehnică efectuată din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, de către expertul sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică judiciară.Art. 3 Expertiza tehnică efectuată la cererea persoanelor fizice sau juridice constituie expertiză tehnică extrajudiciară.
[31] Art. 5 din O.G. 2 /2000.
[32] Art.6 din O.G. 2 /2000.
[33] Art. 4 din O.G. 2 /2000.
[34] Conform prevederilor art. 13 din O.G. nr. 2/2000.
[35] Art. 1 din H.G.R. nr. 1411/2004, modificată prin HGR nr. 1451/2007: (1) Se aprobă înfiinţarea, pe lângă Serviciul Român de Informaţii, denumit în continuare Serviciul, a următoarelor activităţi, finanţate integral din venituri proprii, denumite în continuare activităţi: a) cercetarea, proiectarea şi realizarea de sisteme şi echipamente pentru înregistrarea, stocarea, transmisia şi protecţia informaţiilor, efectuarea de expertize tehnice, consultanţă şi pregătire a specialiştilor, pentru apărare, ordine publică şi securitate naţională, evaluarea şi certificarea sistemelor criptografice şi a aparatelor de criptare a comunicaţiilor, precum şi activităţile de cercetare, proiectare în cadrul unor granturi interne şi externe privind proiecte tehnice din domeniul securităţii naţionale;
[36] Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p.190 – 191.
[37] Dosar nr. 135 /D /P/2009 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Craiova.
[38] Raport de Expertiză nr. 1067339/17.11.2009 al S.R.I. – Institutul de Tehnologii Avansate
[39] Art. 13 din Legea nr. 14/1992 Organele Serviciului Român de informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
[40] Art. 12 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind securitatea națională.
[41] http://www.inec.ro, accesat la 10.10.2013.
[42] Legea privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, prin care se reglementează statutul personalului de specialitate criminalistică şi al personalului care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.
[43] http://www.inec.ro, accesat la data de 10.10.2013.
[44] Obiectivele la care poate răspunde această expertiză sunt următoarele: 1. Verificarea autenticităţii înregistrărilor audio şi audio/video. În cadrul acesteia se verifică de către expert dacă înregistrările de examinat sunt ceea ce se susţine că sunt, respectiv dacă înregistrările conţin eventuale urme de alterare, sunt realizate cu metoda indicată de partea care a produs proba respectivă etc. Examinarea echipamentului tehnic prezentat ca fiind cel cu care s-a realizat înregistrarea originală poate oferi indicii importante cu privire la autenticitatea acesteia. 2. Identificarea persoanelor după voce şi vorbire. Expertiza vocii şi a vorbirii se efectuează numai asupra înregistrărilor originale sau duplicate (copii fidele) ale înregistrărilor originale eliberate şi certificate de autorităţile care le-au realizat, cu condiţia ca duplicatele să fie admise de organul judiciar care a dispus expertiza. Examinarea constă în compararea unei voci din înregistrarea în litigiu cu vocea unei persoane bănuite.Observaţie: Nu reprezintă obiect al expertizei criminalistice a vocii şi vorbirii transcrierea convorbirilor. Transcrierile se pun la dispoziţia expertului de către organele judiciare care au dispus expertiza. 3. Îmbunătăţirea calităţii înregistrărilor. Se efectuează în scopul creşterii inteligibilităţii înregistrărilor prin reducerea sau eliminarea unor tipuri de zgomote.
[45] Obiectivele la care poate răspunde această expertiză sunt următoarele: 1. Stabilirea autenticităţii imaginilor fotografice sau video. Se verifică dacă înregistrarea (imagine foto sau video) de examinat este ceea ce se susţine că este, respectiv dacă conţine eventuale urme de alterare, este efectuată cu metoda indicată de partea care a produs proba respectivă etc. Examinarea echipamentului tehnic prezentat ca fiind cel cu care s-a realizat înregistrarea originală poate oferi indicii importante cu privire la autenticitatea acesteia. 2. Îmbunătăţirea imaginilor fotografice sau video. Se efectuează în vederea creşterii clarităţii imaginilor sau pentru ameliorarea condiţiilor în care se efectuează expertizele de identificare a persoanelor sau obiectelor. 3. Identificarea persoanelor, obiectelor şi a unor caracteristici ale acestora. Analiza constă în compararea persoanelor sau obiectelor din imaginile în litigiu cu fotografii sau imagini video ale persoanelor sau obiectelor de analizat, puse la dispoziţie de organele judiciare sau prelevate de către experţi. 4. Stabilirea locaţiei şi datei unei imagini. Examinarea unei fotografii sau a unei imagini video poate să releve informaţii care permit identificarea locaţiei şi/sau a datei când a fost realizată.
[46] http://www.just.ro, accesat la data de 10.10.2013.
[47] Tabel actualizat şi publicat în Monitorul Oficial al României nr. 2662 din 21 mai 2013, Partea a IV a.
[48] Acest obiectiv poate fi rezolvat atât pe calea unei expertize criminalistice multimedia (art. 172 alin. 4 din NCPP, adică de către experții oficiali din cadrul sistemului INEC), cât și pe calea unei expertize tehnice judiciare IT( art. 172 alin. 4 din NCPP, adică experți independenți autorizați din țară sau din străinătate).
[49] Acest obiectiv poate fi rezolvat în exclusivitate pe calea unei expertize criminalistice multimedia, întrucât procesul de identificare, ce constituie problematica expertizei în discuție, ține de esența expertizei criminalistice și reprezintă elementul prin care această categorie de expertiză se deosebește de expertiza tehnică judiciară IT, care nu are și nu poate avea ca metodă de lucru identificarea criminalistică. Pentru a se putea răspunde la acest obiectiv este absolut necesar să preexiste răspunsul la obiectivul privind autenticitatea înregistrării audio.
[50] A se vedea dosarul nr. 6495/115/2006 al Curții de Apel Brașov Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 6/17.01.2012 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Brașov (nepublicat).
[51] A se vedea Raport de expertiză criminalistică nr. 194/18.11.2011 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, în dosarul nr. 236/45/2007 al Curții de Apel Iași.
[52] Internațional Organization on Computer Evidence, „Video and Audio Systems Principles, Practices and Procedures”, Conferința IOCE 2000, Rosny sous Bois – Franța, 13-15 decembrie 2000; A.Marshall, Digital Forensic – Digital Evidence in Criminal investigation, Wiley-Blackwell, 2008. Pentru detalii privind probele digitale, a se vedea și Adrian Cristian Moise, Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 172 – 180.
[53] M.V. Tudoran, Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p. 381, anexa 8, prezentare a procurorului șef Serviciu Tehnic – D.N.A. cu ocazia Seminarului privind interceptările audio – video, organizat în perioada 28 – 30 noiembrie 2011, in comuna Pitaru, jud. Dâmbovița, Hotel Insieme Grand Resort.
[54] Idem.
[55] „Metodă de protecție internă a echipamentelor tehnice digitale care au softuri proprietar. Este creat automat prin algoritmul CRC – 16 direct în memoria aparatului, în același timp cu crearea fișierului propriu zis care conține înregistrarea respectivă și este specific doar înregistrărilor digitale (CRC – ul este o metodă matematică folosită pentru a verifica integritatea datelor.Codurile ciclice sunt coduri bloc, tehnica CRC fiind folosită pentru a asigura integritatea datelor la transferurile dintr- un mediu de stocare pe altul). Această protecție privind integritatea înregistrării/ fișierului poate fi verificată ulterior indiferent pe ce mediu de stocare se află prin accesarea unei comenzi de verificare aflată pa softul proprietar (Verify CRC).Dacă în timpul transferului din memoria aparatului pe CD/DVD au avut loc alterări, algoritmul va reacționa prin editarea pe ecran a unui mesaj tip Fail, adică greșit. Dacă nu au avut loc alterări pe ecran va apărea un mesaj de tip Pass.O altă metodă de protecție furnizată de softul proprietar este generarea automată a codurilor de tip SHA 256, SHA 1 sau MD5 (reprezentări grafice alfanumerice unice și reprezintă cartea de identitate a înregistrării ca un CNP)”. ( A se vedea, M.V. Tudoran, Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p. 381, anexa 8, prezentaare a procurorului șef serviciu Tehnic – D.N.A. cu ocazia Seminarului privind interceptările audio – video, organizat în perioada 28 – 30 noiembrie 2011, in comuna Pitaru, jud. Dâmbovița, Hotel Insieme Grand Resort.).
[56] Lumea Justiției, 25 martie 2011,” Inregistrarile audio din dosarele penale nu pot certifica identitatea voce-persoana, in lipsa semnaturii electronice, si pot fi respinse ca probe de instante!”, articol scris de Adina A.STANCU – R.SAVALIUC, la rubrica Dezvaluiri – Anchete.
[57] Idem.
[58] Raport de expertiză criminalistică nr. 194/18.11.2011 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, în dosarul nr. 236/45/2007 al Curții de Apel Iași
[59] Data (zz. ll. aa.) și ora creării fișierului potrivit analizei datelor interne ale suportului de memorie externă.
[60] Data (zz. ll. aa.) și ora gravării suportului optic conform analizei datelor interne.
[61] Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p.224.
[62] Pentru ample detalii, a se vedea Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p.207 și urm.
[63] Idem, p. 226 și urm.
[64] http://www.inec.ro, accesat la data de 10.10.2013.
[65] Idem.
[66] Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, idem.
[67] Idem.
[68] „Înregistrarea magnetică este un termen care se referă la procesul de imprimare a unui pachet de date pe un suport magnetizat. În cadrul acestui proces se manipulează mărimi fizice caracteristice materialului pentru a stoca informația și este, de asemenea, o fprmă de memorie non – volatilă(în sensul că se asigură stabilitatea informației pe suport pe un timp nedefinit). Informația este accesată cu ajutorul unor dispozitive numite capuri de citire/scriere care analizează local starea de magnetizare a materialului.Înregistrarea magnetică analogică este aceea pentru care o caracteristică a suportului pe care se înregistrează este determinată să varieze într – o manieră analogă variației presiunii stratului de aer dintre sursă (ex. o soprană) și receptor (ex. microfon). Receptorul traduce variația presiunii aerului (semnalată la intrare de o membrană) într – un semnal electric în care fie tensiunea, fie intensitatea instantanee este proporțională cu (sau este o funcție de) presiunea instantanee a stratului de aer. Semnalul electric obținut determină mai departe variații ale unei proprietăți a suportului, recognoscibilă în viitor de un cap de citire, capabil să reconstruiască, împreună cu dispozitive auxiliare, sumetul original” . (biblioteca.regielive.ro> Biblioteca> Referate>Fizica Referat Înregistrare magnetică – Înregistrarea analogică ), accesat la 10.10.2013.
[69] Convorbirile înregistrate pot să aibă loc în diferite locuri şi medii, mai mult sau mai puţin zgomotoase, ori pe un fundal sonor divers: muzical, alte discuţii, circulaţia autovehiculelor, trenurilor, tramvaielor, metroului, căderi de apă etc. căutate voit de interlocutori sau întâmplător şi prin filtrarea acestora se ajunge la obţinerea pe cât posibil a conversaţiei dintre doi sau mai mulţi conlocuitori. Menţionăm că, în unele situaţii, identificarea de către specialist sau expert a zgomotelor de fond, pot să conducă la stabilirea locaţiei şi momentului unde şi când a avut loc conversaţia (de pildă, clopotele unei anume biserici, trecerea unui metrou de suprafaţă într-un anumit loc în care creează zgomote specifice ş.a.m.d), astfel că organul judiciar, dacă interesele investigaţiei întreprinse reclamă astfel de date, va exploata criminalistic asemenea situaţii.
[70] Banda magnetică de pe rola unui magnetofon, casetă audio, videomagnetofon, casetă audio, videomagnetofon, videocasetofon.
[71] I. Anghelescu, A.J. Nichifor, Examinarea urmelor lăsate pe banda magnetică, în Tratat practic de criminalistică, vol. III, op. cit., p.144-145.
[72] C. Grigoraş, Expertiza înregistrărilor audio, în Dreptul nr. 1/2003, p.163. Autorul indică ultimele trei probleme ca fiind cele rezultate din standardul AE527-1996 emis de Audio Engineering Society, USA, ce trebuie să primească un răspuns afirmativ pentru a se atesta că o înregistrare audio pe suport magnetic este autentică.
[73] I. Anghelescu, Expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.204.
[74] C. Grigoraş, Expertiza criminalistică audio, în Revista de Criminologie, Criminalistică şi Penologie, nr.2/2002, p.143.
[75] Reprezintă modalităţi utilizate de autorii anonimi a unor încunoştiinţări privind plasarea de bombe, dispozitive explozive în diverse locuri, revendicări, manifestări şantajiste etc.
[76] I. Anghelescu, op.cit., p.205.
[77] Art. 8 din Legea nr. 455/2001: (1) În cazul în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnatura, instanta va dispune întotdeauna ca verificarea sa se facă prin expertiza tehnica de specialitate. (2) În acest scop, expertul sau specialistul este dator sa solicite certificate calificate, precum şi orice alte documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului înscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat.
[78] Art. 172 alin. 4 din NCPP.
[79] Art. 119 alin. 2 din VCPP.


Dr. Doru Ioan CRISTESCU
Av. Victor Cătălin ENESCU

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate