BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Cluj sesizează CJUE ref. TVA datorată pentru tranzacțiile imobiliare. UPDATE: Trimiterea a fost înregistrată pe rolul Curții. UPDATE: Hotărârea Curții de Justiție

09.07.2015 | Cosmin Flavius COSTAȘ

9 iulie 2015: Hotărârea Curții din 9 iulie 2015:

Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime nu se opun, în împrejurări precum cele din litigiul principal, ca o administrație fiscală națională să decidă, în urma unui control fiscal, să supună anumite operațiuni taxei pe valoarea adăugată și să impună plata unor majorări, cu condiția ca această decizie să se întemeieze pe reguli clare și precise, iar practica acestei administrații să nu fi fost de natură să creeze în percepția unui operator economic prudent și avizat o încredere rezonabilă în neaplicarea acestei taxe unor astfel de operațiuni, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Majorările aplicate în astfel de împrejurări trebuie să respecte principiul proporționalității.

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opune, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, unei reglementări naționale în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate în amonte pentru bunuri și servicii utilizate în cadrul operațiunilor taxate îi este refuzat persoanei impozabile, care trebuie în schimb să achite taxa pe care ar fi trebuit să o perceapă, pentru simplul motiv că nu era înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atunci când a efectuat aceste operațiuni, și aceasta atât timp cât nu este înregistrată în mod legal în scopuri de taxă pe valoarea adăugată și nu a fost depus decontul taxei datorate.

***

1 mai 2014: Trimiterea preliminară a fost înregistrată pe rolul Curții de Justiție: C-183/14, Salomie și Oltean.

***

1 aprilie 2014: Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a publicat încheierea din 28 februarie 2014, prin intermediul căreia a decis să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

***

5 martie 2014: 1. După mai bine de 7 ani de la aderarea la Uniunea Europeană şi de 3 ani de la data formulării primelor cereri de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia taxei pe valoarea adăugată datorate pentru tranzacţiile imobiliare efectuate de persoane fizice în perioada 2004-2009, Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a decis, prin încheierea din 28 februarie 2014, să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarele întrebări preliminare:

Întrebarea nr. 1. O persoană fizică care încheie un contract de asociere cu alte persoane fizice, asociere fără personalitate juridică ce nu a fost declarată şi înregistrată din punct de vedere fiscal, în vederea realizării unui bun viitor (construcţie) asupra unui teren ce face parte din patrimoniul personal al unora dintre cocontractanţi, poate fi considerată, raportat la circumstanţele din litigiul principal, persoană impozabilă în scopuri de TVA în sensul art. 9 alin. 1 din Directiva TVA dacă, iniţial, livrările construcţiilor edificate asupra terenului ce face parte din patrimoniul personal al unora dintre cocontractanţi au fost tratate de autorităţile fiscale din punctul de vedere al regimului fiscal ca fiind vânzări care se înscriu în cadrul administrării patrimoniului privat al acestor persoane?

Întrebarea nr. 2. Dacă, raportat la circumstanţele din litigiu principal, principiul securităţii juridice, principiul protecţiei încrederii legitime, precum şi celelalte principii generale aplicabile în materie de TVA, astfel cum se desprind din Directiva 2006/112, trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naţionale în temeiul căreia autoritatea fiscală, după ce iniţial a perceput de la persoana fizică impozitul asupra veniturilor din transferul proprietăţilor aferente patrimoniul personal, fără o modificare legislativă de substanţă a dreptului primar, pe baza aceloraşi elemente de fapt, după o perioadă de doi ani, îşi reconsideră poziţia şi califică aceleaşi operaţiuni ca fiind activităţi economice supuse TVA, calculând retroactiv accesorii?

Întrebarea nr. 3. Dacă prevederile art. 167, 168 şi 213 din Directiva privind TVA, analizate în lumina principiului neutralităţii fiscale, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în circumstanţele din litigiul principal, autoritatea fiscală să refuze unei persoane impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor şi serviciilor utilizate în scopul operaţiunilor taxabile numai pentru motivul că nu a fost înregistrat fiscal ca plătitor de TVA, la momentul la care i-au fost prestate respectivele servicii?

Întrebarea nr. 4. Dacă, raportat la circumstanţele din litigiul principal, prevederile art. 179 din Directivă pot fi interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care stabileşte în sarcina persoanei impozabile care aplică regimul special de scutire şi care a solicitat cu întârziere înregistrarea în scopuri de TVA obligaţia de plata a taxei pe care ar fi trebuit să o colecteze fără a fi îndrituită să scadă valoarea taxei deductibile pentru fiecare perioadă fiscală, dreptul de deducere urmând a fi exercitat ulterior prin decontul de taxă depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA, cu eventuale consecinţe asupra calculului accesoriilor?

2. În ceea ce ne priveşte, apreciem că întrebările formulate de instanţă, pe baza propunerilor formulate de reclamanţii-recurenţi, au fost bine alese şi pot lămuri, într-o proporţie semnificativă, problemele juridice care se pun în litigiile referitoare la obligaţiile fiscale în materie de TVA ale persoanelor fizice care au realizat tranzacţii imobiliare anterior datei de 1 ianuarie 2010 (data intrării în vigoare a modificărilor legislative semnificative în acest domeniu, în sensul clarificării obligaţiilor persoanelor fizice). Astfel, credem noi, interpretarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene ar putea lămuri următoarele:
– Compatibilitatea unei practici administrative a organelor fiscale, care au calificat retroactiv activităţi economice desfăşurate de persoane fizice (tranzacţii imobiliare) drept „activităţi economice” ce dau naştere unei „persoane impozabile” în sensul art. 9 par. 1 din Directiva 2006/112/CE, în condiţiile în care iniţial aceleaşi organe fiscale au considerat tranzacţiile imobiliare în cauză drept vânzări ce reprezintă acte de administrare ale patrimoniului privat;
– Compatibilitatea stabilirii de obligaţii fiscale accesorii în sarcina contribuabililor, alături de TVA, în cazul în care o asemenea recalificare a tranzacţiilor ar fi compatibilă cu dreptul european;
– Obligativitatea recunoaşterii dreptului de deducere al TVA al persoanelor fizice ale căror tranzacţii imobiliare au fost reevaluate, de la data efectuării achiziţiilor care dau drept de deducere, cu consecinţe directe şi semnificative asupra obligaţiilor fiscale principale şi accesorii ale contribuabililor.

3. În aceste condiţii, apreciem că pentru moment, cel puţin la nivelul instanţelor care soluţionează asemenea cauze în recurs, ar fi utilă suspendarea soluţionării cauzelor, până la data pronunţării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene asupra întrebărilor preliminare transmise de Curtea de Apel Cluj.

avocat Cosmin Flavius COSTAŞ
Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
COSTAŞ, NEGRU & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Curtea de Apel Cluj sesizează CJUE ref. TVA datorată pentru tranzacțiile imobiliare. UPDATE: Trimiterea a fost înregistrată pe rolul Curții. UPDATE: Hotărârea Curții de Justiție”

  1. ANONIM spune:

    Problematica supusa atentiei CJUE de catre CA Cluj este interesanta, totusi se pleaca de la premise gresite atata timp cat caracterul de tranzactie supusa platii de TVA rezulta, in intelesul Codului Fiscal, din caracterul de permanenta al obtinerii de venituri din aceea operatiune de vanzarea, asociere, etc.
    sesizarea CJUE constituie de cele mai multe ori o incalcare a drepturilor justitiabililor in masura in care de la data sesizarii pana la pronuntarea unei hotarari dureaza ani de zile, fiind incalcat dreptul la durata rezonabila aprocesului – situatia este si mai grava in cadrul CEDO;
    in masura in care contribubilul nu obtine venituri cu caracter de permanenta, operatiunea nu este purtatoare de TVA pt. ca nu are caracter economic;
    in cadrul sesizarii s-a pus carul inaintea boilor, caracterul de operatiune taxabila rezulta din cuantumul si rezultatul economic al asocierii;
    de principiu, asocierea unor persoane pt. realizarea unui proiect imobiliar de mai multe apartamente sau o cladire de birouri are caracter economic si trebuie impozitata in sensul Codului Fiscal cu TVA – conteaza scopul urmarit;
    intr-o tara ca a noastra in care latifundiarii isi fac un titlu de glorie publica in a avea o multime de imobile cu functiune economica – PA PERSOANA FIZICA – statul trebuie sa gaseasca resurse pt. plata chetuielilor publice;
    sesizarea CJUE nu se justifica in cauza: CJUE nu are competenta a se pronunta asupra corespondentei legislatiei nationale cu cea europeana ci doar asupra incalcarii legislatiei comunitare; statele membre UE au o marja larga de apreciere in materie de TVA tocmai de aceea exista atatea diferente la nivel comunitar.

  2. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Mândră de noua colaborare dintre Curtea de Apel Cluj și Curtea de Justiție! 🙂

  3. Exceptional. Am pledat pentru reincadrare la zeci de RIF-uri fara sa fiu bagat in seama. Intre impozit pe venit si TVA trebuie sa existe o relatie. Nu poti avea activitate economica fara reincadrare din patrimoniu personal in cel comercial si conform situatiei din CF nu poti deduce TVA in baza fostei norme 3.1 actuala norma 3.7 la art. 127.

    In alta ordine de idei ar mai fi o intrebare preliminara

    Norma metodologică 37 alin (6) ȋn aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, trimite la certificatul de urbanism care este definit de dispoziţiile Legii 350/2001, la calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă destinaţie. Procentul de ocupare al terenului („POT”) din certificatul de urbanism ȋmparte terenul ȋn teren construibil şi teren neconstruibil. Ȋn aplicarea legii, cota de TVA trebuie aplicată pentru terenul EFECTIV CONSTRUIBIL sau CONSTRUIT. Prin luarea ȋn considerare a prevederilor de exigenţă urbanistice, definite prin POT. Pe cale de consecinţă, deciziile de impunere ce nu au ȋn ascendenţă un raţionament fiscal de natură a lua ȋn considerare dispoziţiile din materia urbanismului sunt nelegale. Avocaţii trebuie să formuleze o ȋntrebare preliminară şi cu acest aspect.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership