Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fuziuni & Achiziţii
Profesionişti
POPOVICI NITU STOICA & ASOCIATII
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Interviu Călin-Andrei Zamfirescu. Despre avocatură… trecut, prezent și viitor
06.03.2014 | Alina MATEI

zrp4--075Alina Matei: Vreau să vă spun că sunt foarte onorată că ați acceptat să acordați un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. Mulțumesc. De ce ați ales să urmați cursurile Facultății de Drept a Universității din București?

Călin-Andrei Zamfirescu: În ciuda faptului că aveam în familie mulți avocați, inclusiv pe ambii mei părinți, eram decis să urmez cursurile Facultății de Istorie. Hotărârea de a-mi schimba opțiunea am luat-o imediat după terminarea examenului de bacalaureat, determinat de o discuție purtată cu tatăl meu, căruia și acum îi sunt profund recunoscător pentru calea spre care m-a îndreptat.

Alina Matei: Cum ați defini avocatura înainte de Revoluție? Fără CEDO, coduri noi, regulamente și directive europene, privatizări sau lichidări.

Călin-Andrei Zamfirescu: Sunteți generoasă, limitând, doar la atât, greutățile cu care s-a confruntat profesia de avocat înainte de 1989; cu siguranţă ar mai trebui adăugat: sistemul cooperatist de funcționare, tutela exercitată de către Ministerul Justiției – Direcţia avocaturii, notariatelor şi consilierilor juridici -, drastica limitare a accesului în profesie etc.

În 1976, când am dobândit, prin detașare, calitatea de avocat în Colegiul de Avocați al Municipiului București şi Județului Ilfov, în București existau șase birouri colective de asistenţă juridică ( B.C.A.J.), câte unul pentru fiecare dintre cele 6 sectoare ale capitalei, în cadrul cărora funcţionau un număr total de aproximativ 600 de avocați, iar în România existau puțin peste 2.000 de avocați. Cu puține excepții, profesia era compusă din foarte valoroși avocați ai generațiilor antebelice (Paul Vlahide, Nicolae Ciobanu, Vintilă Gheorghiu, Vasile Camenița) precum și din cei mai buni absolvenți ai generațiilor ultimelor decenii. Aproape toți erau caracterizați de un desăvârșit profesionalism, respect față de valorile morale și lege. Erau adevărați intelectuali, întotdeauna disponibili să te îndrume și ajute în cariera aleasă. Desigur, există și o parte întunecată a profesiei, alimentată de foști milițieni, procurori, judecători sau notari, excluşi din profesiile lor pentru grave abateri sau chiar săvârşirea de infracţiuni, şi trimişi în avocatură.

În concluzie, o profesie quasiomogenă, cu practicieni de mare valoare.

Alina Matei: ZAMFIRESCU RACOŢI & PARTNERS este imaginea muncii în echipă, a viziunii comune și a inovației, potrivit site-ului. Maestre, cred că nu este avocat în această țară care să nu fi auzit de Călin Zamfirescu. De fapt, sunt sigură. Cât de importantă este pentru client notorietatea avocatului/avocaților care îi apără interesele?

Călin-Andrei Zamfirescu: Vă mulțumesc pentru că nu ați abordat modul prin care, astăzi, unii dintre avocați își dobândesc notorietatea; ar fi întristat mult acest interviu.

Cu siguranță, fiecare client este preocupat să fie corect informat cu privire la avocatul la care vrea să apeleze. El va accesa canalele existente, suficient de empirice şi neprofesionist administrate, lacunare, greșite ca și conținut, uneori chiar manipulate cu vădită rea-credință. Iată de ce poate cel mai corect semnal este dat de către lumea juridică și foștii clienți ai avocaților, fie ei notorii, insuficient cunoscuți sau anonimi.

Notorietatea determină atât numărul cât și calitatea clienților precum şi dificultatea cazurilor cu care te confrunţi; marea majoritate a clientelei apeleaza în ultimă instanţă la serviciile tale, determinate, în general, de insuccesele cu care s-au confruntat în antecedență.

Notorietatea conferă respectul confraților, al celorlalţi participanţi ai sistemului judiciar, importanța cazurilor și deopotrivă nivelul de onorarii, dar impune şi susţinuta şi continua pregătire, un total devotament și respectarea standardelor profesionale legale și morale.

Alina Matei: Avocații sunt acum specializați. Cred că, în primul rând, specializarea avocaților este meritul firmelor de avocatură, atât românești, cât și al multinaționalelor, care au dorit să ofere servicii de cea mai bună calitate clienților, deziderat urmărit de toți avocații. Iar pentru ZAMFIRESCU RACOTI & PARTNERS noțiunea de rabat de la calitate nu există. Așadar specializarea avocaților a avut ca rezultat avocați foarte bine pregătiți pe bucăți de drept. Această nișare a avocaților nu a condus la o mobilitate mai mare a lor? Plecări în grup ale avocaților din firme mari, crearea de noi firme, reașezări în piața avocaturi.

Călin-Andrei Zamfirescu: Evoluția profesiei în ultimele decenii a condus, mai întâi, la apariţia avocaților de consultanță, desprinși din rândul avocaţilor litigatori. La rândul lor, atât avocații de consultanță cât și cei de litigii și-au adâncit preocupările spre diverse ramuri ale dreptului, ca efect al creșterii exponențiale a sistemul de drept pozitiv și al specializării și tehnicizării diverselor activități din sfera socială, politică, economică etc. Desigur, legislația pre-aderării și apoi a aderării României la Uniunea Europeană a completat profilul dreptului român, conducând spre aceeași necesitate a specializării: litigii civile și comerciale, conflictele de muncă, protecţia consumatorului, dreptul concurenţei, contenciosul administrativ şi fiscal, diversele ramuri ale dreptului public, etc.

Specializarea este un fenomen firesc de dorit atât de avocaţi cât şi de clienti, fiind necesară îndeplinirea câtorva condiții prealabile. Mai întâi, cristalizarea unui fond aperceptiv juridic general, o bună cunoaștere a sistemului de drept și a principiilor generale ale ramurilor de drept, interferența lor și bineînțeles stăpânirea remediilor oferite de lege pentru repararea sau îndreptarea încălcărilor legii. Mai apoi, specializarea este un lux pe care nu și-l pot permite decât un număr redus de profesioniști: fie cei ce sunt autorități recunoscute în diversele ramuri ale dreptului, fie cei care își pot sau li se poate asigura o clientelă consistentă și suficientă pentru a avea acoperită întreaga activitate. Dintre primii putem aminti pe avocații reputați, cadre universitare, cu o experiență semnificativă susținută de o clientelă consistentă. Din cealaltă categorie putem aminti pe avocații care funcționează în cabinete sau societăți de avocatură care le pot oferi atât calificarea cât şi o suficientă clientelă de nişă.

Dinamica pieței profesionale a serviciilor juridice (în speță avocatura) ne-a obișnuit în ultimul deceniu cu permanente mutații și reașezări, divizări, fuziuni, asocieri, chiar abandonuri. Ele sunt determinate, cred, în mică măsură de specializarea avocaților; determinante par a fi evoluția profesională, tensiunile sau conflictele ce se nasc uneori în interiorul formelor de exercitare a profesiei de avocat, oportunități oferite de clientelă, reprofilări, incompatibilităţi, uneori chiar probleme de ordin familial.

Alina Matei: O să vă rog să ne spuneți cum vedeți dumneavoastră astăzi publicitatea formelor de exercitare a profesiei, statornicită printr-o Decizie a UNBR de la sfârșitul anului trecut.

Călin-Andrei Zamfirescu: În ultimele luni acest subiect a fost puternic mediatizat, uneori cu ostilitate, rareori cu calm și bună-credință, tendinţă în parte firească, reflectând interesul purtat de către avocați cu privire la publicitatea profesională; reacțiile au fost însă supradimensionate și în mare măsură contraproductive.

Publicitatea profesională a format permanent o preocupare majoră a organelor de conducere a profesiei, maniera în care ea a fost reglementată fiind întotdeauna în urma realităţilor cu care se confruntă exercitarea profesiei. E firesc să fie aşa, reglementarea rămânând întotdeauna în urma dinamicii impuse de viaţă, de schimbările economice, de globalizare.

Esenţial în standardele impuse de către reglementările în materie este salvarea şi totodată sprijinirea specificităţii profesiei, maniera în care clientela este informată corect şi complet, fără echivoc, modul în care relaţia avocat-client este fidel ocrotită, garantarea secretului profesional, confidenţialitatea, evitarea conflictelor de interese sau a concurenţei neloiale. Desigur, textele incidente îşi propun o cât mai mare generalitate şi neutralitate, ceea ce impune, de la caz la caz, o interpretare echilibrată şi evitarea exceselor de orice formă. O limitare a interpretării poate crea aceleaşi efecte nedorite, fie că ea îşi doreşte o lărgire sau o diminuare a câmpului de reglementare. Pentru evitarea unor greşeli, în principal este necesară o foarte bună cunoaştere a fenomenelor cu care se confruntă cei ce exercită profesia de avocat, fenomene şi realităţi care diferă în funcţie de exercitarea în forme individuale sau asociative, în faţa instanţelor sau în lumea consultanţei, cu clientelă română sau străină, tratând corporaţii sau persoane fizice, activând în dreptul public sau privat, în sfera dreptului afacerilor ,etc.

Întotdeauna, reglementarea trebuie analizată cu calm, plecând de la premiza certă a bunei intenţii pe care organele profesiei o manifestă, de la dorinţa acestora de a feri profesia de fenomenul avocaturii clandestine sau de alte pericole sau excese. Odată atins acest deziderat general, orice altă distorsiune, în cazul în care ea se poate manifesta, este remediabilă.

Alina Matei: Cei mai mulți avocați nu-și fac publicitate prin apariția de articole în ziare, platform on-line, la TV sau radio, prin indicarea cifrei anuale a încasărilor. Toate acestea erau făcute de firmele de avocatură cu bugete destinate promovării. Cu toții știm că acest soi de publicitate nu este aducătoare de clienți. Avocații sunt confuzi, derutați și nu mai știu la ce se reduce promovarea…

Călin-Andrei Zamfirescu: Analizând diversele legislaţii europene precum şi evoluţia liberei circulaţii a serviciilor, constatăm enorme discrepanţe în reglementarea profesiei de avocat, nu întotdeauna exprimate în regulile privind publicitatea. De pildă, în cadrul CCBE (Asociaţia barourilor, Uniunilor de avocaţi şi Societăţilor de drept din Uniunea Europeană) vom întâlni reglementări cu adevărat incompatibile. În cursul săptămânii trecute, la Viena, în cadrul celei mai importante reuniuni mondiale a avocaţilor, se dezbătea dorinţa unor state europene de a permite implantarea în alte state europene a societăţilor de avocaţi deţinute de către non-avocaţi. Conceptul este de neimaginat în România şi în majoritatea statelor Uniunii Europene dar este consacrat în mai multe legislaţii europene.

Întâlnim texte de protecţie, interdicţii de a publicita clientela deopotrivă cu permisiunea de a întocmi topuri ale firmelor de avocaţi în raport de cele mai diverse criterii, precum cifra de afaceri, profitul pe asociat, numărul de avocaţi sau valoarea celei mai mari afaceri judiciare pe parcursul unui an, şi aceste discrepanţe se manifestă în legislaţia aceleiaşi ţări.

Întâlnim şi o ofensivă a consumatorului (client) ce a condus la limitarea competenţei de autoreglementare a profesiei deopotrivă cu suprimarea tribunalelor disciplinare din interiorul profesiei. Este un semnal din ce în ce mai clar că, acolo unde profesia nu ţine seama de consumatorul serviciului juridic, piaţa va interveni în sprijinul acestuia, limitând sau circumstanţiind atribuţiile şi autoritatea profesiei.

Uniunea Naţională a Barourilor din România şi-a făcut întotdeauna datoria faţă de profesie, pentru protejarea avocaţilor şi evitarea manifestării oricăror încălcări a regulilor deontologice. Prin adoptarea Codului Deontologic al Avocatului European – încă înainte de momentul integrării noastre europene- legislaţia românească dovedeşte un avansat spirit european în reglementarea profesiei de avocat.

Alina Matei: JURIDCE.ro a împlinit anul trecut 10 ani de când zi de zi, deși pentru o bună parte din colaboratorii JURIDICE.ro ar fi corect noapte de noapte, se adresează comunității juridice din România, evidențiind lucrurile bune, conform Politicii JURIDICE.ro. Un mesaj, vă rog, pentru utilizatorii JURIDICE.ro.

Călin-Andrei Zamfirescu: Un site care se adresează lumii juridice este, şi pentru avocaţi, o bună oportunitate de acreditare, atât la nivelul profesiei cât şi al practicianului. Se constituie într-un adevărat forum de idei, de informaţii, o bună ocazie de formare şi susţinere a opiniilor profesionale, de dezbatere a celor mai acute preocupări.

Mulţumindu-vă pentru găzduirea oferită, vă urez să vă păstraţi echilibrul şi buna orientare de până acum şi să vă înmulţiţi pe zi ce trece cititorii.


Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.