ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Interviuri | Interviuri VIDEO
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Gheorghe Muscalu. Despre ”cupola” care îi protejează pe magistrați
07.03.2014 | Alina MATEI


Alina Matei: Mulțumim, domnule vicepreședinte, că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. Vreau să vă întreb cum a fost această perioadă, de la alegerea noii echipe pentru anul 2014 a Consiliului, alături de domnul preşedinte Adrian Bordea?

Gheorghe Muscalu: Vă mulțumesc şi eu pentru invitație. Sunt onorat să vă răspund şi să răspund, până la urmă, cititorilor dumneavoastră şi să încerc să clarific câteva probleme care privesc activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. După cum ştiți, potrivit legii, conducerea Consiliului Superior al Magistraturii se schimbă anual. Ne-am propus, atât eu cât şi domnul președinte Bordea, prin proiectele noastre, să întărim şi să consolidăm rolul Consiliul Superior al Magistraturii în calitate sa constituțională de garant al independenței sistemului judiciar şi în acelaşi timp, foarte important pentru toți magistrații, judecători şi procurori, încercăm să aducem un echilibru în cadrul sistemului judiciar. În primul rând, un echilibru în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru că, ştiți bine, funcționează în cele două secții, de judecători şi procurori, şi de asemenea un echilibru în toată activitatea sistemului judiciar. Consider că, pornind de la aceste noțiuni fundamentale şi având în vedere rolul definitoriu al justiției în statul de drept şi având în vedere perioada dificilă pe care o parcurgem, Consiliul Superior al Magistraturii are un rol foarte important. Acum, răspunzând direct întrebării dumneavoastră, apreciez foarte mult activitatea profesională a domnului președinte Bordea, la fel cum, de altfel, apreciez foarte mult activitatea tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, pentru că alături de experiența pe care aceştia o au, totul se grefează pe un bagaj puternic de cunostințe profesionale, întrucât altfel nu ar fi fost aleşi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Apreciez experiența domnului preşedinte şi prin prisma faptului că de mulți ani de zile este judecător al Înaltei Curți de Casație şi Justiție, că a condus diverse colective prin funcțiile pe care le-a deținut, cea de preşedinte de instanță, de preşedinte de secție la Înalta Curte de Casație şi Justiției. Sunt convins că împreună, prin obiectivele fixate, obiective pe care vă mărturisesc că ni le-am stabilit independent, dar care s-au dovedit a fi în concordanță, vom reuşi, pe parcursul anului 2014 şi în următorii ani cât vom activa în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, să întărim aceasta instituție şi să transmitem mesajul nostru de încredere în sistemul judiciar către magistrați şi către societatea civilă.

Alina Matei: Ați participat de curând la bilanțurile unor unități de parchet din țară. Pe lângă aspectele statistice, de altfel foarte importante, prezența oficialităților, discursuri mai mult sau mai puțin aplicate, vreau să vă întreb cât de eficiente sunt aceste bilanțuri? Parcă problemele sunt mereu aceleaşi pentru procurori.

Gheorghe Muscalu: Da, am participat la mai multe adunări generale ale procurorilor din țară, şi la nivelul parchetelor de pe lângă Tribunale sau Curți de Apel, adunări generale în care au fost discutate şi analizate rezultatele obținute în anul 2013. Evident că la astfel de activități care au de multe ori o tentă festivistă sunt invitați şi participă reprezentanți ai altor autorități care, într-un fel sau altul concură la realizarea activității şi desavârşirea muncii procurorilor. Aici mă refer la instituții din zona polițienească şi din alte zone cu care procurorii colaborează sau care participă la înfăptuirea actelor de justiție şi anume instanțele de judecată. Eu vă mărturisesc că aceste activități de bilanț nu reprezintă o simplă analiză a datelor statistice, atât cantitativ cât şi calitativ. Aceste activități, la nivelul Ministerului Public, la nivelul parchetelor, prin expertiza transmisă, prin ceea ce se prezintă în acele analize, reprezintă un schimb important de opinii şi idei, în primul rând juridice, o serie de modalități concrete de rezolvare a problemelor. Trebuie să înțelegem cu toții că nu este o perioadă uşoară în sistemul judiciar şi asta pentru că există constrângeri financiare, iar resursele umane ale sistemului judiciar nu sunt dimensionate tocmai corespunzător. Având în vedere şi impactul intrării în vigoare a celor două noi coduri, un schimb eficient de argumente, opinii, precum şi întelegerea unor mecanisme utilizate în anumite parchete pot constitui bune practici pentru alte instituții, ducând treptat la rezolvarea multor probleme. Aş dori să nu se înțeleagă faptul că aceste activități de analiză a datelor de bilanț s-au transformat în activități de seminarizare. Ele totuşi reprezintă schimb de bune practici în materia realizării urmăririi penale sau a celorlalte activități specifice muncii procurorilor.

Alina Matei: Cum a fost anul 2013 pentru procurori?

Gheorghe Muscalu: Anul 2013 l-aş caracteriza în raport cu ceea ce se poate constata pe o analiză a ultimilor ani. Un an foarte încărcat, un an în care volumul de dosare de soluționat a crescut foarte mult, un an în care volumul dosarelor soluționate, de asemenea, a crescut şi, ceea ce e foarte important si am constatat la majoritatea unităților unde am fost, a scăzut numărul dosarelor rămase în stoc la sfârşitul anului. De asemenea, am remarcat o fermitate a procurorilor în finalizarea urmăririi penale, iar aici aş dori să subliniez creşterea numărului de trimiteri în judecată, de rechizitorii şi, implicit, a inculpaților trimişi în judecată. Totuşi nu cred că ar trebui să analizăm anul 2013 numai prin prisma acestor date statistice deoarece el a fost un an important şi din alt punct de vedere. Acea preconizată revizuire a Constituției, ale cărei etape se realizează şi în această perioadă, într-un fel sau altul a adus o nelinişte firească în randul procurorilor, în cadrul Ministerului Public, pentru că se cunoaşte că în procedura de revizuire au fost vehiculate de mai multe ori idei în sensul că locul procurorului ar trebui să fie în altă parte decât este acum şi anume în cadrul autorității judecătoreşti. De aceea, într-un fel sau altul, vă pot spune că la începutul anului 2013, până în iunie, sistemul a fost puțin bulversat, iar acest lucru a rezultat foarte clar din întrebările care mi s-au adresat permanent pe parcusul anului 2013, respectiv dacă procurorii mai rămân sau nu magistrați. Un sentiment de îngrijorare, o panică generală creată la nivelul procurorilor, panică ce s-a concretizat în primul rând la nivelul auditorilor de justiție sau la cel al procurorilor stagiari care au susținut examenul de capacitate. Aşadar, aceştia se îndreptau către zona justiției optând mai mult pentru funcții de judecător şi mai puțin pentru cele de procuror şi se remarcă o creştere a numărului de cereri, adresate Consiliului Superior al Magistraturii, de către procurori, pentru a deveni judecători în conformitate cu dispozițiile legii. Pentru lămurirea acestei probleme, atât eu cât şi colegii mei procurori şi judecători din cadrul secției, am transmis un mesaj foarte clar şi anume că rezultatul activității de revizuire nu a pus în discuție această problemă şi este posibil ca noi să fi interpretat cu uşurință anumite zvonuri, însă în mod clar nu puteam să rămânem impasibili şi să ne detaşăm de această problemă. În concluzie, eu cred că a fost un an chiar foarte bun si probabil că, dacă veți analiza în timp rezultatele obținute de Ministerul Public în ansamblu, de Direcția Naționala Anticorupție sau de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism veți constata că trendul este, aş putea să spun descrescător pentru indicatorii calitativi şi aici mă refer la achitări, restituiri, infirmări şi redeschideri.

Alina Matei: Cum poate fi consolidat, din perspectiva dumneavoastră, statutul procurorului? Care ar fi contribuția Consiliului din perspectiva de garant al independenței în Justiție? Știu că aveți în proiect un astfel de obiectiv.

Gheorghe Muscalu: Există aici două planuri distincte. În mod normal, legea, aşa cum este acum, ne conferă destule garanții, nouă, procurorilor, de a fi independenți în activitate şi, evident, ne poziționează în cadrul autorității judecătoreşti ca fiind independenți în raport cu celelalte puteri ale statului. În final, fiecare procuror îşi ia atâta independență cât doreşte să aibă, dar eu cred că mecanismele pentru a fi independent există în fapt, adică în activitatea pe care o desfaşoară. Această independență poate fi întărită şi este evident că există loc de mai bine. De aceea sunt convins că legislativul, Ministerul Justiției, se va apleca asupra propunerilor noastre. În primul rând, prin această procedură de revizuire a Constituției, am vrut şi dorim în continuare să eliminăm autoritatea ministrului de Justiție asupra procurorilor pentru că în fond nu cred că poate vreun procuror să afirme că acesta a intervenit în activitatea lui profesională, în raport cu dosarele pe care le are, constituind o noțiune depaşită şi care lasă loc de interpretări. În al doilea rând, rolul Consiliului este de a apăra reputația profesională a judecătorilor şi procurorilor, fiind o componentă care se regăsește în independență. Discutând şi la nivelul inspecției judiciare, am insistat ca, prin reacții prompte, orice cerere de apărare a reputației şi a independenței sistemului judiciar să poată fi rezolvată cu prioritate înaintea altor probleme curente. De asemenea, cred că un procuror independent asigură o garanție mult mai puternică în procesul de judecată față de un judecator care este inamovibil. Cu toate acestea, sunt două puncte în care, cel puțin teoretic, independența judecătorilor dar mai ales a procurorilor este ştirbită sau poate lăsa loc de interpretări. În anul 2012 a fost modificată legea, iar potrivit noilor modificări si noii organizări a inspecției judiciare a fost introdusă acea reglementare prin care ministrul justiției are capacitatea să promoveze acțiune disciplinară asupra judecătorilor şi procurorilor. După părerea mea momentul adoptării a fost o greşeală deoarece, în fapt, ministrul justiției este un membru al Guvernului, poate fi un om politic şi chiar mai mult, face parte dintr-o altă putere, iar atât timp cât avem o inspecție independentă şi autonomă aceasta prerogativă de exercitare a acțiunii disciplinare trebuie să fie la îndemâna inspecției judiciare. O altă problemă vis-a-vis de Ministerul Public este aceea a numirilor din cadrul acestuia, în cazul cărora noi am optat pentru o modalitate cel puțin similară cu cea de la Înalta Curte de Casație şi Justiție. Totuşi, odată cu trecerea timpului, prin modificări legislative, prin discuții şi prin efortul depus la nivelul Secțiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta problemă se va soluționa. De asemenea, referitor la independență, reprezintă un foarte mare câştig modalitatea în care este organizat şi funcționează la acest moment Consiliul Superior al Magistraturii. Un argument în acest sens îl reprezintă cariera magistratului care este total scoasă de sub cupola altei puteri a statului şi este lasată la mâna unui organism colectiv format doar din judecători şi procurori  sau persoane din societatea civilă, conform reglementării componenței plenului. Practic, cariera acestora se derulează prin intrarea în sistem şi, ulterior, promovări, transferuri, detaşări şi inclusiv sancționări. Este un mare avantaj şi de aceea cred că magistrații ar trebui să fie multumiți, percepând Consiliul Superior al Magistraturii ca una din cele mai bune forme de organizare şi de rezolvare a problemelor de administrare a justiției în România.

Alina Matei: Apropo de Consiliu, anul trecut a fost un an de foc. Vreau să vă rog să ne spuneți care sunt relațiile în rândurile membrilor? Care este atmosfera acolo?

Gheorghe Muscalu: Consiliul este un organ colegial. Știți bine că deciziile se iau prin vot, atât cele din secții cât şi cele din plen. Până la urmă, indiferent cine are funcția de preşedinte sau de vicepreşedinte pe parcursul unui an, deține tot un vot. Noi încercăm prin activitatea curentă pe care o realizăm în comisiile de specialitate, pe baza materialelor pe care direcțiile de specialitate ale consiliului le întocmesc şi ni le pun la dispoziție, să realizăm o atmosferă lucrativă, astfel încât ceea ce ajunge la nivelul Plenului sau comisiilor pentru vot să nu mai prezinte probleme. Fiecare dintre membrii consiliului poate vota în raport cu ceea ce consideră de cuviință atât timp cât este în interesul sistemului judiciar şi încercăm, aşa cum menţionam la început, să reinstituim acel echilibru necesar în orice colectiv. Este probabil mai dificil pentru că, până la urmă, membrii Consiliului fac parte dintr-o anumită categorie de oameni foarte bine pregătiţi, cu experienţă, foarte cunoscuţi în mediul juridic şi uneori la fel ca în alte domenii, de exemplu a medicinei, o prevedere legală lasă loc la mai multe opinii. Aşadar, interesul nostru este să încercăm să egalizăm opiniile, să argumentăm cât mai bine soluţiile pe care le luăm astfel încât atunci când se adoptă o hotărâre, aceea să fie transmisă în spaţiul public şi nu comentariile, de cele mai multe ori, adiacente hotărârii respective. Totuşi, consider că s-au mai echilibrat aceste raporturi între membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi pot afirma că acesta lucrează în comisii, în secţii şi în plen potrivit legii şi în raport cu scopul cu care a fost înfiinţat, iar micile disensiuni, dacă ele mai există, cu siguranţă vor avea căi diverse de rezolvare. De altfel, aşa cum spuneaţi şi dvs., 2013 a fost un an dificil din perspectivă exterioară, însă eu mărturisesc că l-am tratat ca un an normal încercând să particip la întreaga activitate a Consiliului şi cred, că dacă fiecare dintre membrii ar fi făcut acelaşi lucru, în mod probabil, tensiunile ar fi fost mult aplanate. Mai mult, înclin să cred şi sunt convins că nu greşesc în privinţa faptului că aceste tensiuni sunt aproape de zona zero şi cel mai sigur vor dispărea, iar atunci, cu siguranţă, că anul viitor o atare întrebare nu se va mai ridica.

Alina Matei: Avem de o lună un nou cod penal şi un nou cod de procedură penală. S-a implicat Consiliul pentru limitarea posibilelor disfuncţionalităţi în aplicarea noilor coduri?

Gheorghe Muscalu: Codul penal şi Codul de procedură penală nu au fost adoptate pentru a le înlocui pe cele vechi, ci ele au venit dintr-o necesitate. Reglementările anterioare care nu mai sunt aplicabile de la 1 februarie, erau vechi și au suferit numeroase modificări substanţiale pe parcursul trecerii timpului în special după anul 1996. Atât Codul penal, cât şi cel de procedură penală au fost modificate prin legi speciale ce vizau nu numai partea materială, cât şi cea procedurală.

În prezent, codurile noi au altă filosofie, şi nu mă raportez neapărat la faptul că sunt mai mult sau mai puţin moderne, deoarece în această zonă a dreptului termenul este relativ raportat la factorii sociali ai fiecărui stat membru al Uniunii Europene, de aceea consider că ele sunt adaptate perioadei pe care o parcurge societatea românească, deoarece, până la urma urmei, aplicarea lor sugerează un răspuns la nevoile societăţii de apărare a unor valori sociale. În contextul apartenenţei la Uniunea Europeană era imperios necesar avem o legislaţie penală şi procedural penală apropiată de cea europeană. Noutatea codurilor este parte atât din viaţa judecătorilor, cât şi a procurorilor, şi, ca atare, este evident că orice lege nouă amplă lasă loc la interpretări. Nu vreau să aduc în discuție efortul CSM de pregătire profesională prin seminarizare realizat în anul 2013 şi la începutul acestui an pentru implementarea codurilor cu sprijinul mecanismului de finanţare elveţian pentru că, per total, au fost incluși aproape toți judecătorii și procurorii din țară în aceste programe, unii participând chiar de două ori. Este bine cunoscut însă că baza punerii în aplicare și lucrul cu aceste coduri o constituie studiul individual. Poate că mulți magistrați s-au plâns de faptul că acestea sunt dificile, dar asta probabil pentru că au sperat că nu vor intra în vigoare și că va mai fi un termen de amânare, însă nu s-a întâmplat așa. Eu vă asigur că nivelul de pregătire al judecătorilor și procurorilor din România este unul superior și că nu există niciun fel de dificultăți în a înțelege mecanismele noilor coduri și în a le aplica. Disfuncționalitățile pot apărea deoarece sunt necorelări, există probleme care creează greutăți în efectuarea urmăririi penale și uneori chiar în zona de judecată. Am făcut sesizări către Ministerul Justiției ca, prin acte normative să se încerce o modificare, deși nu substanțială pentru a nu schimba filozofia noilor coduri, dar pentru a încerca să eliminăm diferențe de interpretare dintre procuror și judecător în soluționarea unui dosar, aceste diferențe putând cauza întârzieri. Propunerile noastre au fost însușite parțial, iar unele chiar au intrat într-o procedură de modificare legislativă. În consecință, codurile vor fi modificate, dar acest lucru nu se poate întâmpla înainte ca aceastea să fie aplicate, întrucât este necesar să se constate mai întâi că există probleme în apararea unei valori sociale sau în modalitatea în care, din punct de vedere procedural, se apără valoarea socială respectivă sau se duce cauza la bun sfârșit. Au fost sesizate de către procurori multe probleme, unele rezolvate de cod, iar altele necesitând intervenție legislativă. Este adevarat că aceste coduri trebuie aplicate în litera și spiritul lor, dar să nu uităm că rolul judecătorului și al procurorului este acela de a interpreta, știindu-se cât este de grea crearea unui cod penal sau de procedură penală care să țintească aspectele concrete ale oricărei situații posibile. Pe baza sistemului judiciar actual, consider că se pot găsi soluții fără impedimente, iar feedback-ul din teritoriu nu a semnalat disfuncționalități nerezolvabile de către magistrați. Nu este exclus totuși ca acestea să mai apară sau să fie sesizate, dar datorită Înaltei Curți de Casație şi Justiție care deține un rol esențial în unificarea jurisprudenței, există o prevedere specială de clarificare a chestiunii prealabile de către această instanță. Totodată, există un colectiv de procurori la nivelul Ministerului Public, desemnat de procurorul general,  ce se ocupă de explicarea problemelor ridicate de procurorii din teritoriu printr-un sistem informatic și anume un e-mail special creat pentru acest lucru. Toate aceste aspecte, coroborate, vor duce la o interpretare cât mai unitară a acestor coduri. Totusi, trebuie să înțelegem că vor exista negreșit interpretări diferite și, după cum le-am explicat și colegilor mei din teritoriu, și codurile care au ieșit din vigoare, la nivelul anului 2012 lăsau loc de interpretări și existau situații în care, după 45 de ani de aplicare, un text era interpretat în diferite modalități. În concluzie, nu putem avea așteptarea ca un cod nou să nu lase loc unor astfel de interpretări, însă este clar că acestea trebuie reduse la minim.

Alina Matei: Sunteţi procuror de 24 de ani, vârstă când un auditor de justiţie devine magistrat. Voiam să vă întreb care a fost cel mai important principiu după care v-aţi ghidat în toată această activitate?

Gheorghe Muscalu: Într-adevăr, am lucrat numai ca procuror de 24 de ani, timp în care am coordonat şi condus diverse structuri în cadrul Ministerului Public. În primul rând pentru a exercita această profesie, meserie trebuie să îţi doreşti şi să o faci cu plăcere, pentru că în caz contrar cu siguranţă nu o să o faci bine sau nu vei ajunge să faci performanță, lucru valabil, de altfel, în orice profesie. Deoarece un magistrat are constrângeri impuse de lege, consider că este esenţial să te supui condiţionalităţilor impuse de aceasta şi să nu ieşi de sub cupolă ei. De-a lungul timpului au existat mulţi magistraţi care au încercat să iasă din acea cupolă, însă dacă rămâi cantonat acolo, profesia îţi oferă nenumărate satisfacţii, îţi asigură un confort datorat şi mediului intelectual în care îţi desfăşori activitatea cu toate că interacţionezi cu infractori, deoarece vis-a-vis de aceştia este un alt tip de lucru, dar, în primul rând, cred că trebuie să fii ghidat de acel principiu ce necesită să fie impus în magistratură, şi anume independenţa pe care trebuie singur să o extragi din lege şi să o implementezi în activitatea de zi cu zi, dăruirea, deoarece fără ea nu vei putea duce la bun sfârşit ceva, înţelegerea de care trebuie să dai dovadă dat fiind faptul că problemele care se ridică în activitatea de procuror nu sunt simple, nicun dosar nu seamănă cu altul, niciodată, chiar daca este vorba de aceeaşi infracţiune, părţile sunt diferite, de altfel, chiar dacă e o cauză similară, este cunoscut că dosarele în fapt au cu totul şi cu totul o altă abordare. Până la urma urmei, este necesară dorinţa de perfecţionare continuă, de renunțare la lucrul individual și de adoptare a muncii în echipă pentru a veni în sprijinul celor care vor accede în interiorul acestui sistem ce se cere totuși previzibil. Ideea centrală pe care un magistrat trebuie să o aibă în vedere în momentul intrării în sistem este aceea a noțiunii de independență, de zonă de lucru intelectuală, de constrângeri, pe care trebuie să le accepte și să nu le ignore, și cred că în acest fel fiecare va reuși să devină un profesionist desăvârșit.

Alina Matei: Şi la final, vă rog, un mesaj pentru magistraţii români.

Gheorghe Muscalu: Magistraţii români trebuie să ai aibă încredere în sistemul judiciar din România, care a evoluat mai cu seamă în ultimii 15 ani extraordinar de mult. De altfel, una dintre primele legi moderne care a apărut în peisajul nostru, al procurorilor, a fost Legea nr. 21/1999 de prevenire şi combatere a infracţiunilor de spălare a banilor. În acea perioadă, foarte puţini procurori ştiau sau cunoşteau ce este spălarea banilor existând doar noţiuni teoretice ca ulterior să fie legiferate şi implicit să apară Legea de combatere a traficului de droguri şi de persoane, criminalitate organizată, prevenirea şi combaterea terorismului. Înt-un final toate acestea au condus spre o modernizare a sistemului atât din punct de vedere legislativ, cât şi instituţional. Aşa cum am menţionat, consider că judecătorii şi procurorii trebuie să aibă încredere în sistem şi să acţioneze în aşa fel încât să aplice cât mai bine legea, deoarece, repet, statul de drept nu poate funcţiona fără un sistem judiciar bine pus la punct şi organizat. La acest moment există toate condițiile pentru acest lucru: un corp de profesioniști judecători și procurori, o legislație modernă, instituții moderne create, colaborări și perspective în colaborarea cu multe autorități ale statelor Uniunii Europene și nu numai. Așadar, rezultatul trebuie să fie cel așteptat de societate. Sunt convins că în justiție este pe un trend crescător, că justiția arată că își poate gestiona singură problemele, fără influențe din afară, că se implică și luptă împotriva formelor grave de criminalitate precum și a celor ocazionale, încercând să fie promptă și să transmită un semnal pozitiv societății.

Alina Matei: Vă mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Gheorghe Muscalu: Şi eu vă mulţumesc.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate