Secţiuni » Jurisprudenţă » CJUE
Jurisprudenţă CJUE (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene)
DezbateriProfesionişti
 1 comentariu

Principiul aplicării imediate a normelor de procedură reflectat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene
10.03.2014 | Mihaela MAZILU-BABEL

Secţiuni: CJUE, Dreptul Uniunii Europene, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

I. Introducere

Aplicarea imediată a normelor de procedură a fost consacrată, ca principiu general la nivelul ordinii juridice autonome a Uniunii Europene, încă din anii ’80:
Astfel, în cauza 212/80 (în continuare, cauza Salumi), avocatul general Rozes a susținut că “în baza unui principiu general acceptat în dreptul intern al statelor membre, normele de procedură se aplică imediat cu privire la toate cauzele pendinte în momentul intrării lor în vigoare, deși ele nu sunt retroactive”[1].

Ulterior, Curtea a confirmat cele mai sus-susținute, statuând în Salumi că ”deși normele de procedură sunt considerate în principiu a se aplica în cadrul tuturor procedurilor pendinte la momentul intrării lor în vigoare, nu același lucru se întâmplă în cazul normelor de fond”[2].

Urmează să redăm (II) trimiterile realizate, pe parcursul decenilor, la ratio-ul dezvoltat în cauza Salumi, ca ulterior să arătăm (III) eventualele excepții, dat fiind faptul că acest principiu nu are o valoare constituțională unională absolută. Scurte concluzii vor fi mai apoi dezvoltate (IV).

II. Invocarea jurisprudenței Salumi are loc adesea. Cu titlu exemplificativ, am selectat următoarele pasaje pertinente:

1. Hotărârea C-399/11 Melloni:
32. Întrucât dispozițiile articolului 4a din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie să fie considerate norme de procedură[3], acestea au vocația de a se aplica procedurii de predare a reclamantului în discuție în litigiul principal, care este încă pendinte. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, normele de procedură sunt considerate în general aplicabile tuturor litigiilor în curs la momentul intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept material, care sunt în mod obișnuit interpretate ca nefiind aplicabile unor situații existente anterior intrării lor în vigoare. (a se vedea în special Hotărârea din 12 noiembrie 1981, Meridionale Industria Salumi și alții, 212/80-217/80, Rec., p. 2735, punctul 9)

Pentru o mai bună înțelegere, redăm și paragrafele relevante din Concluziie avocatului general:
”41. Astfel, reiese din modul de redactare a articolului 8 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2009/299 că aceasta „se aplică recunoașterii și executării deciziilor pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană, de la data [de 28 martie 2011]”. Această dispoziție trebuie înțeleasă în sensul că, începând cu 28 martie 2011, atunci când autoritatea judiciară de executare statuează cu privire la recunoașterea și executarea deciziilor pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă, indiferent dacă aceste decizii sunt anterioare sau posterioare acestei date, trebuie să aplice dispozițiile relevante din Decizia‑cadru 2009/299.
42. O astfel de soluție este coerentă cu jurisprudența constantă a Curții, potrivit căreia normele de procedură sunt în general considerate aplicabile tuturor litigiilor în curs la data intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept material, care sunt în mod obișnuit interpretate ca nefiind aplicabile unor situații existente anterior intrării lor în vigoare.
43. Din moment ce articolul 4a se limitează să prevadă condițiile în care nu ar trebui să fie refuzate recunoașterea și executarea deciziilor pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană, dispozițiile acestui articol 4a trebuie considerate drept norme de procedură.
44. Așadar, articolul 4a din Decizia‑cadru are vocația de a se aplica procedurii de predare în cauză în acțiunea principală, care este în continuare pendinte”.

2. Hotărârea din 28 iunie 2007, Dell’Orto, C‑467/05, Rep., p. I‑5557:
”47. În cursul fazei scrise a procedurii desfășurate în fața Curții, s‑a pus întrebarea dacă deciziacadru poate fi considerată aplicabilă din punct de vedere temporal unui ansamblu de împrejurări care, precum în acțiunea principală, sunt mult anterioare adoptării decizieicadru, la 15 martie 2001, fără a socoti termenul de punere în aplicare a acesteia, care expira la 22 martie 2002 cu privire, printre altele, la articolul 9.
48. În această privință, este necesar să se reamintească faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante, normele de procedură sunt, în general, aplicabile, în privința tuturor litigiilor pendinte, la data intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept substanțial, care sunt în mod obișnuit interpretate ca nefiind aplicabile unor situații existente anterior intrării în vigoare a acestora (a se vedea în special hotărârea din 9 martie 2006, Beemsterboer Coldstore Services, C‑293/04, Rec., p. I‑2263, punctul 21 și jurisprudența citată).
49. Or, chestiunea care se află în centrul acțiunii principale, și anume aceea a competenței jurisdicționale cu privire la pronunțarea unei hotărâri referitoare la restituirea către victimă a bunurilor care au fost sechestrate în cursul procedurii penale, aparține domeniului dreptului procesual, astfel încât niciun obstacol privind aplicarea legii în timp nu împiedică luarea în considerare, în cadrul acestui litigiu, a dispozițiilor pertinente din deciziacadru în vederea unei interpretări conforme cu aceasta a dreptului național aplicabil.

3. Hotărârea Bourquain C-297/07:
”24. Curtea a hotărât în mod constant că „se prezumă în general că normele de procedură se aplică tuturor litigiilor în curs la momentul intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de fond, care de regulă sunt interpretate în sensul că nu au în vedere, în principiu, situații apărute anterior intrării lor în vigoare”.”

4. Concluziile avocatului general doamna Kokott în C-17/10:
”42. Din principiile generale de drept menționate rezultă că, în ceea ce privește efectele în timp ale modificărilor legislative, trebuie să se diferențieze între normele de procedură și normele de drept substanțial. Potrivit unei jurisprudențe constante, se prezumă în general că normele de procedură se aplică tuturor litigiilor pendinte la momentul intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept substanțial, care sunt interpretate de regulă în sensul că nu au în vedere, în principiu, situații existente anterior intrării lor în vigoare”[4].

5. Hotărârea în C-17/10, Marea Cameră:
”47. Potrivit unei jurisprudențe constante, se prezumă în general că normele de procedură se aplică tuturor litigiilor în curs la momentul intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept substanțial, care, de regulă, sunt interpretate în sensul că nu au în vedere, în principiu, situații apărute anterior intrării lor în vigoare”.

6. Hotărârea Varec C-450/06:
”26. În cadrul întrebării adresate Curții de către instanța de trimitere, aceasta din urmă menționează atât Directiva 93/36, cât și Directiva 2004/18. Întrucât aceasta din urmă a înlocuit Directiva 93/36, este necesar să se determine în raport cu care dintre aceste două directive trebuie examinată întrebarea respectivă.
27. Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, se prezumă în general că normele de procedură se aplica tuturor litigiilor în curs la momentul intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de fond, care, de regulă, sunt interpretate în sensul că nu au în vedere, în principiu, situații apărute anterior intrării lor în vigoare (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, Molenbergnatie, C‑201/04, Rec., p. I‑2049, punctul 31 și jurisprudența citată).
28. Acțiunea principală are ca obiect dreptul la protecția informațiilor confidențiale. După cum a arătat avocatul general la punctul 31 din concluzii, un astfel de drept reprezintă în esență un drept material, chiar dacă punerea în aplicare a acestuia poate avea efecte procedurale.
29. Dreptul respectiv s‑a concretizat în momentul în care Diehl și‑a prezentat oferta în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză în acțiunea principală. Întrucât această dată nu a fost precizată în decizia de trimitere, trebuie să se considere că aceasta se situează între 14 decembrie 2001, data cererii de oferte, și 14 ianuarie 2002, data deschiderii ofertelor.
30. În această perioadă, Directiva 2004/18 nu fusese adoptată. Rezultă că, în privința acțiunii principale, trebuie luate în considerare dispozițiile Directivei 93/36”.

Redăm, pentru o mai bună înțelegere a raționamentului Curții, și Concluziile avocatului general:

”Legislaţia aplicabilă
30. Având în vedere jurisprudenţa Curţii, conform căreia normele de procedură se aplică în general tuturor litigiilor pendinte la momentul intrării lor în vigoare, în timp ce normele de fond de obicei nu se aplică, în principiu, situaţiilor existente înainte de intrarea lor în vigoare[5], este necesar să determinăm dacă normele a căror interpretare se urmărește sunt norme de procedură sau norme de fond.
31. Suntem de acord în această privinţă cu punctul de vedere al Comisiei. Dreptul la protecţia informaţiilor cu caracter confidenţial este în esenţă un drept substanțial, deși are ramificaţii procedurale și chiar dacă contextul în care este invocat în faţa Conseil d’État este în mare măsură unul procedural. Acest drept s‑a concretizat pentru prima dată în acţiunea principală atunci când Diehl a depus oferta sa în cadrul procedurii de atribuire în cauză. În discuţie se află acum continuitatea protecţiei acestui drept substanţial continuu.
32. În consecinţă, dreptul comunitar care urmează a fi interpretat este cel în vigoare la data procedurii de atribuire în 2002, mai precis Directiva 89/665 și Directiva 93/36, cu excluderea Directivei 2004/18. Ar mai putea fi adăugat că în orice caz articolul 6 din cea din urmă directivă, deși formulat într‑un mod mai elaborat decât articolul 15 alineatul (2) din Directiva 93/36, conţine în esenţă aceeași prevedere, astfel încât situaţia nu se schimbă după intrarea sa în vigoare.”

7. Concluziile doamnei Kokott în C-115/12 P, nota de subsol nr. 45:
”Având în vedere principiul general conform căruia regulile de procedură noi se aplică tuturor litigiilor pendinte la momentul intrării în vigoare a acestora[6], decizia privind cheltuielile de judecată are ca temei Regulamentul de procedură al Curții de Justiție din 25 septembrie 2012, în vigoare de la 1 noiembrie 2012[7]”.

Acest raționament a fost prezent, anterior, și în concluziile din C-583/11 P sau C-501/11 P.

8. Concluziile domnului Vilallon în C-72/12:
”53. Curtea de Justiție a trebuit să aplice acest principiu în repetate rânduri. Astfel, Curtea a stabilit că normele de procedură se aplică și litigiilor inițiate înainte de intrarea în vigoare a acestora, în timp ce prevederile de fond din dreptul Uniunii se aplică în general numai situațiilor de fapt intervenite după intrarea în vigoare a acestora. Pe de altă parte, o dispoziție nouă se aplică în principiu în ceea ce privește efectele viitoare ale unei situații de fapt”.

9. Concluziile din C-610/10 cu privire la aplicarea normelor de procedură conținute în articolul 230 alin. (2) TFUE:
”30. În această privință, Curtea a precizat în mod clar că, în general, normele de procedură ar trebui să se aplice din momentul în care intră în vigoare”[8].

10. Hotărârea în C-201/09 P:
”75. Astfel, reiese din jurisprudență că (…) se presupune în general că normele de procedură sunt, de regulă, de natură să se aplice la data intrării lor în vigoare”[9].

Anterior, același ratio a fost consacrat în hotărârea C-201/04, hotărârea C-251/00, hotărârea C-61/98 sau hotărârea C-121/90.

11. Hotărârea în T-357/02:
”94. Conform unei jurisprudențe constante, dacă normele de procedură sunt, în general, de natură să se aplice și situațiilor juridice apărute anterior intrării lor în vigoare nu aceasta este și natura normelor de fond”.

12. Hotărârea în T-98/03:
”60. La data ieșirii din vigoare a Tratatului CECO, tranziția între regimul Tratatului CECO și regimul Tratatului CE în domeniul concurenței s‑ar fi realizat în mod automat pe baza principiului succesiunii normelor în timp în cadrul aceleiași ordini juridice. În această privință, Comisia amintește că normele de procedură sunt, în general, de natură să se aplice tuturor litigiilor pendinte la momentul intrării în vigoare a acestora, spre deosebire de normele de fond care sunt în mod obișnuit interpretate ca neavând în vedere situații apărute anterior intrării în vigoare a acestora”.

12. Hotărârea din T-24/07:
”85. În plus, trebuie arătat că aplicarea, în cadrul ordinii juridice comunitare, a normelor Tratatului CE într‑un domeniu reglementat inițial de Tratatul CECO trebuie să aibă loc cu respectarea principiilor care guvernează aplicarea legii în timp. În această privință, rezultă dintro jurisprudență constantă că, deși se presupune în general că normele de procedură se aplică tuturor litigiilor pendinte în momentul în care acestea intră în vigoare, nu se întâmplă același lucru cu normele de drept substanțial. Astfel, în vederea garantării respectării principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, acestea din urmă trebuie interpretate în sensul că nu au în vedere situații existente anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care rezultă în mod clar din formularea, din finalitatea sau din economia acestora că trebuie să le fie atribuit un asemenea efect”[10].

III. Posibile excepții ale principiului:

O primă excepție de la principiul aplicării imediate a normelor de procedură îşi are sursa în faptul că admisibilitatea unei acțiuni în anulare este guvernată de principiul tempus regit actum. În acest sens, redăm următoarele pasaje:

1. Ordonanța Tribunalului în T-532/08, Marea Cameră:
”73. Această apreciere nu este infirmată de teza potrivit căreia articolul 263 TFUE ar face parte dintre normele de procedură cu privire la care jurisprudența a recunoscut că, spre deosebire de normele de fond sau de drept material, sunt aplicabile în privința tuturor litigiilor pendinte în momentul intrării lor în vigoare Astfel, chiar dacă sar considera că aspectele privind competența jurisdicțională țin de domeniul normelor de procedură (a se vedea în acest sens Hotărârea Dell’Orto, citată anterior, punctul 49), trebuie să se constate că, astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctele 70 și 71 de mai sus, în vederea determinării dispozițiilor aplicabile în raport cu care trebuie apreciată admisibilitatea unei acțiuni în anulare introduse împotriva unui act al Uniunii, se impune aplicarea principiului tempus regit actum.
74. Rezultă din acestea că în prezenta acțiune nu este aplicabil articolul 263 al patrulea paragraf TFUE”.

2. Hotărârea T-291/04:
”98. Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că, deși articolul 263 TFUE a intrat în vigoare pe parcursul judecării cauzei, respectiv la 1 decembrie 2009, problema admisibilității cererii de anulare trebuie soluționată exclusiv în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf CE ,fapt necontestat de părți”.

3. Ordonanța în T-18/10:
”32. Trebuie subliniat că regulamentul atacat a fost adoptat în temeiul Tratatului CE (articolul 95 CE), în timp ce acțiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare a Tratatului FUE.
33. Părțile apreciază că admisibilitatea prezentei acțiuni trebuie analizată în lumina articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
34. În această privință, trebuie amintit că, în ceea ce privește aplicabilitatea în timp a normelor care stabilesc condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în anulare introduse de un particular la instanța Uniunii Europene, reiese dintr‑o jurisprudență consacrată că, pe de o parte, potrivit principiului tempus regit actum, admisibilitatea unei acțiuni trebuie apreciată în temeiul normelor în vigoare la data la care a fost introdusă și, pe de altă parte, condițiile pentru admisibilitatea acțiunii trebuie apreciate la momentul introducerii acțiunii, respectiv la momentul depunerii cererii introductive[11].
35. În speță, la momentul introducerii acțiunii, condițiile pentru admisibilitatea acesteia erau reglementate de articolul 263 TFUE. În consecință, având în vedere jurisprudența amintită la punctul precedent, admisibilitatea prezentei acțiuni trebuie apreciată în temeiul acestui articol”.

4. Nota de subsol 49 în Concluziile în C-247/11 P:
”Admisibilitatea recursurilor care au fost formulate înainte de 1 noiembrie 2012, data intrării în vigoare a noului Regulament de procedură al Curții, trebuie apreciată, în conformitate cu adagiul tempus regit actum, în lumina Regulamentului de procedură al Curții de 19 iunie 1991”.

O a doua excepție este dată de faptul că atunci când normele de procedură și normele de fond formează un tot indisolubil, principiul aplicării imediate va rămâne, de regulă, inaplicabil, cu excepția situațiilor în care există norme tranzitorii ce statuează contrariul. (după cum s-a putut observa din cuprinsul redărilor de la punctul I, mai precis în T-24/07 dar și din paragraf. 12 din cauza Salumi[12])

IV. Concluzii:

Considerăm că principiul aplicării imediate a normelor de procedură este un principiu general de drept al Uniunii Europene și prin urmare, se va aplica cu prioritate în toate cauzele pendinte la nivel național, dacă obiectul acestor cauze intră în domeniul de aplicare al dreptului unional.

Prin urmare, deși NCPC și legea de punere în aplicare a acestuia conțin derogări de la regula aplicării imediate a normelor de procedură în procesele pendinte la momentul intrării lor în vigoare (în acest sens, a se vedea și RIL-ul consacrat în Decizia nr.2/2013 publicată în M. Of. nr. 313 din 30 mai 2013), considerăm că astfel de derogări pot intra în coliziune cu principiul aplicării imediate consacrat la nivelul UE, urmând a fi înlăturate de la aplicare.

În fine, subsemnata nu este specializată în domeniul procedurii civile. Ar fi de preferat ca un cercetător specializat în acest domeniu să reliefeze în detaliu consecințele jurisprudenței sus-menţionate asupra derogărilor consacrate la nivel național (cu privire la aceste derogări, a se vedea și Andreea Chiș, Scurte consideraţii privind aplicarea normelor de drept procesual civil în timp, Revista Română de Drept al Afacerilor, nr. 12/2013).


[1] According to a principle generally accepted in the law of the Member States, procedural laws apply immediately to all actions pending at the time of their entry into force, although they are not retroactive.
[2] Hotărârea Curții, paragr. 9 “Although procedural rules are generally held to apply to all proceedings pending at the time when they enter into force, this is not the case with substantive rules”
[3] a se vedea prin analogie Hotărârea din 1 iulie 2004, Tsapalos și Diamantakis, C-361/02 și C-362/02, Rec., p. I-6405, punctul 20, precum și Hotărârea din 12 august 2008, Santesteban Goicoechea, C-296/08 PPU, Rep., p. I-6307, punctul 80.
[4] Hotărârea din 12 noiembrie 1981, Meridionale Industria Salumi și alții (cunoscută sub numele „Salumi”, 212/80-217/80, Rec., p. 2735, punctul 9), Hotărârea din 7 septembrie 1999, De Haan, C‑61/98, Rec., p. I‑5003, punctul 13, și Hotărârea din 14 februarie 2008, Varec, C‑450/06, Rep., p. I‑581, punctul 27.
[5] A se vedea, de exemplu, Hotărârea din 23 februarie 2006, Molenbergnatie, C‑201/04, Rec., p. I‑2049, punctul 31.
[6] potrivit jurisprudenței constante; a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 1981, Meridionale Industria Salumi și alții, 212/80-217/80, Rec., p. 2735, punctul 9.
[7] în acest sens, a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, punctele 91 și 92.
[8] A se vedea Hotărârile din 29 martie 2011, ArcelorMittal Luxembourg/Comisia și Comisia/ArcelorMittal Luxembourg și alții (C‑201/09 P și C‑216/09 P, Rep., p. I‑2239, punctul 75 și jurisprudența citată), și ThyssenKrupp Nirosta/Comisia (C‑352/09 P, Rep., p. I‑2359, punctul 88), și Hotărârea din 14 februarie 2012, Toshiba Corporation și alții (C‑17/10, punctul 47).
[9] a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 noiembrie 1981, Meridionale Industria Salumi și alții, 212/80-217/80, Rec., p. 2735, punctul 9, precum și Hotărârea din 23 februarie 2006, Molenbergnatie, C‑201/04, Rec., p. I‑2049, punctul 31).
[10] Hotărârea Curții din 12 noiembrie 1981, Meridionale Industria Salumi și alții, 212/80-217/80, Rec., p. 2735, punctul 9, și Hotărârea Curții din 10 februarie 1982, Bout, 21/81, Rec., p. 381, punctul 13, Hotărârea Tribunalului din 19 februarie 1998, Eyckeler & Malt/Comisia, T‑42/96, Rec., p. II‑401, punctul 55.
[11] a se vedea Ordonanțele Tribunalului din 7 septembrie 2010, Norilsk Nickel Harjavalta și Umicore/Comisia, T532/08, punctul 70, și Etimine și Etiproducts/Comisia, T‑539/08, Rep., p. II‑4017, punctul 76.
[12] Therefore the provisions of the regulation may not be accorded retroactive effect unless sufficiently clear indications lead to such a conclusion. It is apparent that, far from indicating any retroactive effect, both the wording and the general scheme of the regulation lead to the conclusion that the regulation provides only for the future. (paragr. 12, hotărârea Salumi, disponibilă spre consultare în limba engleză sau franceză la www.curia.eu)


Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti