Constituționalitatea taxelor de timbru în domeniul contravențional
11 martie 2014 | Constantin SAMFIRA
In Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013 a fost publicata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Actul normativ in discutie (art. 19) stabileste ca “plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, precum si calea de atac impotriva hotararii pronuntate se taxeaza cu 20 lei”.
Problema ce se doreste a fi lamurita este aceea a conformitatii acestui text de lege cu prevederile Constitutiei si cele ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Ca un prim aspect in legatura cu care trebuie analizata neconformitatea, trebuie amintit ca dispozitiile art. 6 (2) din CEDO stabilesc ca “Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita”.
Caracteristic domeniului contraventional este inversarea de facto a rolurilor procesuale, agentul constatator intocmind un act ce se bucura de o prezumtie de legalitate, iar persoana acuzata de savarsirea unei contraventii este cea care trebuie sa efectueze demersuri in vederea anularii procesului verbal de constatare a contraventiei.
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a fost constanta in a afirma ca potrivit teoriei si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovatiei in materia contraventiilor nu are in vedere faza extrajudiciara a sanctiunii administrative, ci faza judiciara a acesteia (ex. Decizia nr. 621/2007).
Astfel, o persoana in privinta careia a fost emis un act adminsitrativ de sanctionare este obligata sa achite o taxa de acces la justitie tocmai pentru ca o instanta de judecata (in virtutea rolului sau activ) sa stabileasca vinovatia/nevinovatia sa in privinta savarsirii faptelor de care este acuzata.
Este demn insa de retinut ca, in cauza Öztürk contra Germaniei (Hotararea din 21 februarie 1984), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca obligarea unei persoane acuzate de savarsirea unei contraventii la plata cheltuielilor cu interpretul pe timpul procesului incalca prevederile art. 6 din Conventie.
Curtea nu a analizat (prin prisma art. 6 din Conventie) obligarea reclamantului la plata costurilor cu interpretul anterior/in timpul analizarii cazului sau de catre o instanta de judecata, ci obligarea sa ulterioara la suportarea acestor cheltuieli. Cu atat mai mult, insa, rationamentele Curtii trebuie interpretate in sensul interzicerii impunerii unei taxe de timbru in materie contraventionala.
In plan intern, pentru a mentine prezumtia de veridicitate a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, Curtea Constitutionala a construit un intreg esafodaj de argumente, bazat pe reglementarea legala a rolului activ al instantei de judecata si lipsa unor taxe de timbru.
”Nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil, intrucat contravenientul nu este impiedicat sa se adreseze instantei de judecata pentru exercitarea unui control asupra legalitatii si temeiniciei procesului-verbal de contraventie, avand posibilitatea de a propune probe in aparare si de a exercita cai de atac impotriva solutiei pronuntate. Mai mult, in temeiul art. 35 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiei se solutioneaza cu precadere, iar potrivit art. 36 din aceeasi ordonanta plangerile si cererile incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru.” (Decizia nr. 750/2008).
S-ar putea argumenta ca textele indicate nu sunt neconstitutionale/neconforme cu reglementarile comunitare, intrucat exista posibilitatea recuperarii cheltuielilor de judecata (inclusiv taxele de timbru) ori posibilitatea restituirii taxelor de timbru.
In ceea ce priveste restituirea taxelor de timbru aferente unor litigii in materia contraventiilor, singura situatie in care ar fi posibila, intr-o interpretare mai larga, ar fi aceea a situatiei in care fapta nu mai este considerata contraventie de legea intrata in vigoare dupa data aplicarii sanctiunii. Cu toate acestea, este discutabil daca respectiva situatie se incadreaza in dispozitiile art. 44, alin. 1, lit. c din O.U.G. nr. 80/2013 care stabileste restituirea taxei de timbru in cazul in care “cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca urmare a unor dispozitii legale”.
In ceea ce priveste recuperarea taxelor de timbru ca parte a cheltuielilor de judecata, dispozitiile art. 453 din Noul Cod de Procedura Civila (privind suportarea cheltuielilor de judecata) nu pot fi separate de notiunea de culpa procesuala a partii care pierde procesul.
Ori, in domeniul contraventional, anularea procesului verbal nu implica in mod necesar culpa agentului constatator in aplicarea sanctiunii contraventionale. Dispozitiile art. 11, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevad ca este inlaturat caracterul contraventional al faptei in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita.
Potrivit aceluiasi articol 11 din OG nr. 2/2001, cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de judecata.
Cel putin in aceste situatii, admiterea plangerii contraventionale nu va implica, in niciun fel, culpa procesuala a autoritatii ce a aplicat sanctiunea, consecinta fiind aceea a imposibilitatii recuperarii taxelor de timbru.
Constantin SAMFIRA
Consilier juridic
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
