Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul Uniunii Europene
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Dreptul Uniunii Europene, RNSJ, Studii

Considerații referitoare la jurisprudența născută cu privire la aplicarea prevederilor OUG nr. 66/2011 privind corecțiile financiare în cazul unor neregularități petrecute anterior intrării în vigoare a actului normativ

14 martie 2014 | Alexandru DUGNEANU

Nu mai este o noutate pentru nimeni faptul ca problema corectiilor aplicate in materia fondurilor europene este una de mare actualitate, cu mare impact la nivel economic si social. Mai putin cunoscuta (sau in orice caz mai putin dezbatuta doctrinar) este implicatia juridica a chestiunii, ale carei granite, dupa cum vom arata in continuare pe scurt, trece dincolo de esenta problemei si se reflecta in relatia, in planul jurisprudentei, dintre instanta suprema si instantele din teritoriu.

1. Chestiunea presupusei aplicari retroactive a legii noi

Am publicat in urma cu ceva vreme, in coautorat, un articol in Revista Romana de Jurisprudenta[1], unde am antamat urmatoarea problema de drept: in ce masura, in cazul unui control desfasurat dupa data intrarii in vigoare a OUG nr. 66/2011 privind corectiile financiare, dar care are in vedere contracte de finantare incheiate sub imperiul OG nr. 79/2003 (vechea lege), se vor aplica, in cazul neregulilor constatate, sanctiuni pendinte de noul regim juridic.

Astfel cum am aratat si atunci, ”practica judiciara nascuta dupa adoptarea OUG nr. 66/2011 a fost inca de la inceput sovaielnica in ceea ce priveste problema aplicarii prevederilor noului act normativ – si ne referim aici, desigur, in special la aplicarea de corectii financiare – in cadrul activitatii de control care viza implementarea unor contracte de finantare incheiate anterior intrarii in vigoare a noului act. Astfel, in scurta perioada care a trecut de la aparitia OUG nr. 66/2011 s-au conturat doua orientari diametral opuse in jurisprudenta romaneasca, fiecare dintre ele sprijinindu-se, dupa cum vom arata, pe argumente aparent solide”[2].

Cele doua orientari despre care vorbeam adunau, pe de o parte, adeptii ideii conform careia tuturor controalelor de tipul mentionat li se va aplica un regim juridic tinand de vechea lege, care asadar urma sa ultra-activeze, iar pe de alta parte, cei care sustineau aplicarea noului regim sanctionator in spetele respective.

Faptul ca existau argumente solide in sprijinul celei de-a doua orientari este, cred eu, si la acest moment de necontestat. Astfel, fara a mai intra in amanunte, motivele pentru care am sustinut si sustinem solutia aplicabilitatii noului regim sanctionator ar fi urmatoarele:
– este vorba despre norme de procedura fiscala, acestea fiind, asadar, de imediata aplicabilitate (despre caracterul fiscal al creantelor in discutie facem trimitere la articolul mentionat si la jurisprudenta foarte bogata si foarte omogena existenta, sens in care nu vom mai irosi spatiul la acest moment);
– fata de acest caracter al textelor incidente, se inlatura orice fel de discutii legate de legalitatea controlului, de caile de atac sau alte teme conexe;
– aflandu-ne in materie fiscala, un regim juridic sanctionator mai favorabil va fi aplicat intotdeauna (in acest sens, cu valoare de principiu, art. 2 alin. 2 din Regulamentul 2998/18 12 1995 privind protectia intereselor financiare ale UE);
– noul regim juridic (cel creat de OUG nr. 66/2011) este indiscutabil unul mai favorabil, in acest sens existand mai multe argumente;
– in primul rand, sanctionarea in noua lege a abaterilor de la legislatia achizitiilor publice, fara a mai fi necesara proba prejudiciului, nu reprezinta in niciun caz o inasprire a regimului juridic, deoarece, fiind vorba despre fonduri publice, ele se supuneau oricum regulilor dure privind cheltuirea lor, reglementarea europeana fiind “atrasa” in dreptul intern;
– fiind deci necesara respectarea integrala a cadrului legislativ intern referitor la disciplina financiara, se va retine ca incalcarea legii achizitiilor publice era sanctionata indentic si sub imperiul vechii reglementari;
– oricum, nu se poate retine inlaturarea prejudiciului din postura de conditie a sanctiunii deoarece acesta doar a fost inclus in definitia neregulii si nicidecum inlaturat expres sau implicit de noua lege;
–  in atari conditii, ramane doar de comparat nivelul sanctiunii, gravitatea sa si modul in care se reflecta in patrimoniul persoanei controlate;
– or, sub imperiul vechii legi sanctiunea era, in mod nediscutabil si nenuantabil, recuperarea intregii sume finantate;
– noua lege aduce, credem noi, plusul de modernitate necesar, cautand sa protejeze, de fapt, agentul economic, si se refera doar la corectii de maximum 25% din suma, sens in care, in mod evident, vorbim despre un regim juridic mai favorabil si, totodata, mult mai eficient la nivel general.

2. Jurisprudenta ICCJ vs. Curtea de Apel Bacau

JURIDICE by Night

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Subiectul acestui material nu este insa, neaparat, chestiunea aplicarii in timp a OUG nr. 66/2011, ci divergenta existenta intre practica instantei supreme si cea a unei curti de apel, in speta Curtea de Apel Bacau. Revenind la articolul din RRDJ, la momentul redactarii, ICCJ imbratisase interpretarea de mai sus, insa acest lucru avusese loc prin intermediul unei motivari prea succinte si, indraznesc sa spun, oarecum lacunare. Pana la data aparitiei insa, instanta suprema a pronuntat o alta decizie[3], pe aceeasi tema, mult mai bine argumentata si care releva, pe larg, justetea celor aratate la punctul anterior.

Observand omogenitatea ulterioara a solutiilor ICCJ, am crezut ca, in scurt timp, vom avea o practica unitara la nivelul intregului sistem judiciar, aceasta urmand a fi, desigur, in sensul respingerii interpretarii restrictive si in sprijinul functionalizarii mecanismului (ce-i drept, destul de perfectibil si el…) creat de noul act normativ, in vigoare la acest moment. La nivelul Curtii de Apel Bacau insa (marturisesc ca nu am analizat o jurisprudenta mai larga a instantelor de fond, sens in care nu am cunostinta daca acest caz este unul izolat sau unul des intalnit), solutiile insista pe interpretarea contrara celei agreate de instanta suprema, indiferente la practica ce s-a creat pana acum.

Astfel, intr-o solutie de speta[4], instanta de fond mentionata arata urmatoarele:
“Cu privire la normele aplicabile situatiei de fapt, instanta retine ca procedura de atribuire a contractului […] s-a desfasurat in anul 2007.  La data desfasurarii procedurii de atribuire era in vigoare OG nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzator. […]

Raspunderea pentru neregularitati in utilizarea fondurilor comunitare, reglementata de aceste doua acte normative, este o specie a raspunderii civile delictuale. Dispozitiile prin care sunt stabilite faptele pentru care se angajeaza raspunderea autoritatii contractante, precum si conditiile in care se angajeaza raspunderea, respectiv cele referitoare la prejudiciu si la legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu sunt dispozitii de drept material.

In raport de cele retinute anterior si de data comiterii pretinselor nereguli (anul 2007), se constata ca in cee ce priveste retinerea faptelor si a sanctiunilor aplicabile sunt incidente dispozitiile OG nr. 79/2003. Ca urmare a abrogarii OG nr. 79/2003 prin OUG nr. 66/2011, incepand cu data de 3 iulie 2011, data intrarii in vigoare a acestui din urma act normativ, controlul se efectueaza dupa procedura reglementata de OUG nr. 66/2011, insa stabilirea conditiilor de atragere a raspunderii si satbilirea sanctiunilor nu se poate face decat in raport de legea in vigoare la momentul comiterii pretinsei neregului, in caz contrar sunt incalcate dispozitiile consacrate de art. 15 din Constitutie”.

O solutie curajoasa, se poate spune – pana la urma nu ar fi prima decizie izolata a unei instante care sa contrazica practica instantei supreme, mai ales intr-un sistem de drept unde jurisprudenta nu este izvor de drept direct (apropo de asta, vedem in ultima vreme din ce in ce mai multi adepti ai ideii legiferarii precedentului juridiciar ca izvor de drept – poate ca situatia de fata ii va face sa se gandeasca de doua ori inainte de a emite sustine o atare schimbare…). Ceea ce atrage insa atentia este urmatorul aspect: aceasta solutie, din 2013, este consecutiva in timp unui adevarat “duel”, petrecut in dosare nascute in anul 2011, intre Curte si ICCJ, pe aceeasi problematica.

Astfel, intr-o sentinta din februarie 2012[5], Curtea de Apel Bacau anula o nota de constatare, aratand ca:
“In aceste conditii (situatia de fapt este identica cu cea din prima sentinta citata – n.n.), constatarea unor nereguli si aplicarea unor sanctiuni neprevazute la data cand s-a savarsit presupusa fapta de conditionare restrictiva a participantilor la licitatie, este lovita de nulitate absoluta, fiind efectuata cu incalcarea flagranta a principiului neretroactivitatii legii civile si contraventionale defavorabile, motiv pentru care instanta constata ilegalitatea actelor administrative contestate”.

Judecand recursul formulat impotriva acestei sentinte, instanta suprema a aratat insa ca:
“Inalta Curte apreciaza, in acord cu sustinerile recurentului-parat si contrar interpretarilor date de prima instanta prevederilor art. 66 din OUG nr. 66/2011, ca in cauza sunt incidente prevderile OUG nr. 66/2011 intrucat, astfel cum a stabilit si autoritatea de control, aplicabilitatea normei in discutie este atrasa de data la care se desfasoara activitatile de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactiva a legii, cum s-a sustinut.[…]

Interpretarea normei tranzitorii cuprinsa in textul de lege sus aratat, conform argumentatiei per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, in situatia in care activitatile de constatare si de stabilire a neregulilor se desfasoara la o data ulterioara intrarii in vigoare a OUG nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza si valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ”[6].

Intr-o decizie de speta[7], pronuntata in dosarul cu numar consecutiv, aceeasi Curte de Apel Bacau anuleaza o alta nota de constatare, aratand ca:
“Stabilirea faptelor care constituie neregularitate atat prin art. 2 lit. a din OUG nr. 66/2011 cat si prin anexele actului normativ, a sanctiunilor financiare aplicabile intr-o astfel de situatie reprezinta norme de drept material.

[…] In consecinta, retinand ca normele de procedura sunt de imediata aplicare, dispozitiile legale din OUG nr. 66/2011 care contin norme de drept material nu sunt aplicabile neregularitatilor (faptelor juridice) savarsite inaintea intrarii lor in vigoare. Asa fiind, pentru neregularitatea retinuta prin actul de constatare instanta urmeaza sa o verifice in raport de dispozitiile art. 79/2003”.

Ce a spus Inalta Curte in calea de atac? Sa vedem mai jos:
“In fine, pe acest aspect (al neretroactivitatii – n.n.) este de aratat ca motivele de recurs ale recurentei sunt neintemeiate in conditiile in care si in opinia Inaltei Curti, contrar celor retinute de judecatorul fondului, incidenta OUG nr. 66/2011 este atrasa si are legatura cu momentul demararii activitatii de control efectuata de catre […], si nu cu data initiala de elaborare a documentatiei de atribuire aferenta licitatiei publice in cauza. Intrucat Inalta Curte retine ca si celelalte argumente cuprinse in considerentele hotararii atacate, in sustinerea solutiei de anulare a actelor atacate, chiar vizand aspecte de fond, se subsumeaza practic prevederilor cuprinse in actul normativ determinat ca fiind aplicabil, cu referire directa la cele ce definesc “neregulile”, urmeaza a dispune casarea cu trimiterea cauzei, pe temeiul aratat, spre rejudecare, in vederea asigurarii unei solutionari unitare, pornind de la justa stabilire a actului normativ aplicabil in cauza si pentru respectarea efectiva a dreptului partilor la dublul grad de jurisdictie”[8].

Se pune, indraznesc sa spun, o intrebare simpla, dar concludenta: mai clar de atat se poate? Mai evident reliefata opinia instantei supreme se poate? Evident ca nu. Deci… ce are de facut pe mai departe Curtea de Apel Bacau, pentru a evita ca petentul local sa ajunga sa plateasca sumele impuse prin actele atacate? Formuleaza o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare catre CJUE! Si daca cineva se mira, imi voi permite sa ofer mai jos si textul asa-numitei intrebari preliminare, care necesita, dupa cum vom vedea, extrem de putine comentarii…
“1) Daca tratatele si regulamentele comunitare se opun ca legislatia unui stat membru al Uniunii Europene, care prevede sanctiuni de drept material cu caracter contraventional, sa se aplice retroactiv unor contracte de achizitie publica, finantate din bugetul Uniunii Europene, incheiate inainte de intrarea in vigoarea legii interne.
2) Daca tratatele si regulamentele Uniunii Europene se opun legislatiei unui stat membru care instituie o prezumtie absoluta de producere a unui prejudiciu si care ar rezulta din simpla constatare a incalcarii unor reguli de forma aplicabile procedurii incheierii contractului de achizitie publica”.

O cerere precisa, de o acuratete juridica aproape fara precedent, al carei raspuns, dsigur, va marca intreaga istorie a dreptului romanesc. Ma mir insa, cu toata sinceritatea, de aria restransa a textelor comunitare la care s-a referit instanta din Bacau. Doar tratatele (toate) si regulamentele (toate)? De ce nu si directivele? Si reglementarile interne privitoare la accesul in cladire CJUE de la Luxembourg? De ce nu si contractele de munca ale angajatilor grefei? E pacat sa ne limitam la atat de putin…

3. Foarte scurte concluzii

Lasand gluma de-o parte, nu putem sa nu observam ca am avut sub analiza o serie de decizii care par sa urmareasca un scop – acela de a impune, cu orice pret, o interpretare contrara celei ce rezulta din practica constanta a instantei supreme. Nu este, desigur, un lucru rau, cel putin la nivel teoretic; se remarca insa lipsa de consistenta a demersului, fixarea unei tinte fara a se detine si instrumentele necesare pentru a ajunge la ea, motiv pentru care vedem motivari halucinante, care opereaza alandala cu raspunderea din dreptul civil, cu principii constitutionale interpretate schematic si cu denumiri amuzanate, de genul “legii contraventionale defavorabile”. Pe cale de consecinta, ramane doar sa speram ca este vorba despre un caz izolat, limitat la aceasta problema de drept, si nu despre o practica generala a instantei bacauane.

Nota:

Eram tentat, in finalul materialului, sa ma refer si la o posibila solutie pentru aceasta practica, si anume impunerea unei competente unice – a Curtii de Apel Bucuresti, astfel incat sa fie evitate orice fel de suspiciuni legate de influente locale. Iata insa ce gasim in motivarea unei solutii[9] foarte recente a instantei din Bucuresti:
“ Curtea apreciaza ca a fost incalcat principiul neretroactivitatii legii noi. […]

OUG nr. 66/2011 nu era in vigoare in perioada cand a fost organizata procedura de atribuire […]. In acest context, dispozitiile OUG nr. 66/2011 au fost in mod gresit aplicate in prezenta speta, cu exceptia regulilor procedurale care privesc modul de exercitare a controlului si competentele organelor de control, astfel cum prevad dispozitiile art. 66 din aceasi Ordonanta. Insa constatarea presupuselor nereguli nu poate fi facuta decat prin aplicarea dispozitiilor legale in vigoare la momentul savarsirii acestora, respectiv la momentul publicarii anuntului de participare.

Nu are importanta faptul ca echipa de control a incheiat titlul de creanta la data de 12.02.2013, dupa intrarea in vigoare a ordonantei, cata vreme neregulile constatate au fost savarsite inainte de intrarea in vigoar a OUG nr. 66/2011.

Nu are importanta nici faptul ca sanctiunea din OG 79/2003, in cazul constatarii unei abateri de la legalitate, ar fi fost declararea ca neeligibile a cheltuielilor efectuate in cadrul proiectului, o corectie de 100%, o sanctiune mai grava decat sanctiunea prevazuta de legea noua reprezentata de OUG nr. 66/2011, deoarece in acest domeniu nu se aplica legea penala sau contraventionala mai favorabila”.

QED…


[1] Alexandru Dugneanu, Gabriela Zlate – “APLICAREA IN TIMP A DISPOZITIILOR OUG NR. 66/2011 CU PRIVIRE LA CORECTIILE FINANCIARE – SUBIECT DE CONTROVERSA IN PRACTICA JUDICIARA”, in RRDJ nr. 1/2013.
[2] idem
[3] ICCJ – Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 714/12.02.2013.
[4] Curtea de Apel Bacau, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal – Sentinta nr. 163 din 26.09.2013
[5] Curtea de Apel Bacau, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal – Sentinta civila  nr. 35/2012
[6] ICCJ – Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 5322/2013
[7] Curtea de Apel Bacau, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal – Sentinta civila  nr. 15/2012.
[8] ICCJ – Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 5323/2013.
[9] Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal – Sentinta civila nr. 4027/2013.


av. Alexandru Paul DUGNEANU

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

 

© 2003-2024  J  JURIDICE.ro
Despre noi  Website map  Servicii  Contact
Privacy  Politica  Utilizare  Publicare  Parteneri