Secţiuni » Jurisprudenţă
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legii
Curţi de apelTribunaleJudecătorii
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte Țintaru și alții. Lipsa unei anchete penale efective și evenimentele din decembrie 1989. UPDATE: decizia CEDO (nerespectarea termenului de 6 luni)
25.11.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Teodor PAPUC

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

25 noiembrie 2019: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în complet de comitet și deci în unanimitate, a declarat cererile ca fiind inadmisibile deoarece nu s-a respectat termenul de șase luni:

The Court further notes that under the terms of Article 35 § 1 of the Convention, it may only examine complaints which have been submitted within six months from the date of the “final” domestic decision. In this respect the Court observes that investigations into the Timișoara events as relevant to the present case led to the criminal conviction of certain military officers in two sets of proceedings terminated by final decisions rendered by the Supreme Court of Justice and the High Court of Cassation and Justice respectively.

The Court therefore considers that the final decisions within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention are respectively those of 6 June 1997 (relevant for applications nos. 24111/14 and 24244/14) and of 15 October 2008 (all other applications). The Court notes that the applications were lodged respectively on 28 June 2013 and 21 March 2014, which is more than six months after the date of either of the two final decisions. It follows that the applications are inadmissible for non‑compliance with the “six months” rule set out in Article 35 § 1 of the Convention, and that they must be rejected pursuant to Article 35 § 4.

:: decizia CEDO

***

24 martie 2014: Secţia a Treia
Cererea nr. 43624/13
Angela ŢINTARU c. Romaniei şi alţi 59 de reclamanţi

I. Situaţia de fapt (conform celor redate de către reclamanți)

Reclamanţii sunt cu toţii cetăţeni români.

Faptele cauzei, aşa cum au fost descrise de către reclamanţi, sunt similare celor prezentate în cauza Asociaţia „21 decembrie 1989” şi alţii c. României (nr. 33810/07 şi 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011).

După demonstraţiile împotriva Guvernului, pe 17 decembrie 1989, urmare a unui ordin primit de la Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Republicii, au fost întreprinse operaţiuni militare, în Timişoara şi apoi în alte oraşe, soldate cu mai multe victime civile. Potrivit unei adrese din 5 iunie 2008 din partea Parchetului militar de pe lângă ÎCCJ, ”mai mult de 1200 de persoane au decedat, peste 5000 au fost rănite şi câteva mii au fost private ilegal de libertate şi supuse relelor tratamente”, în Bucureşti, Timişoara, Reşiţa, Buzău, Constanţa, Craiova, Brăila, Oradea, Cluj, Braşov, Târgu Mureş, Sibiu şi alte oraşe din România. În plus, din documentele Ministerului Apărării declasificate prin HG nr. 94 din 10 februarie 2010, reiese că au fost desfăşurate trupe formate din mii de militari, cu tancuri şi alte vehicule armate, în Bucureşti şi alte oraşe. În perioada 17-30 decembrie 1989, acestea au utilizat cantităţi considerabile de muniţie.

Multe persoane, printre care şi reclamanţii sau rude ale acestora, au fost ucise sau rănite de focurile de armă trase în timpul participării lor la demonstraţiile contra regimului comunist, din 17 decembrie 1989, în Timişoara, până pe 21 decembrie 1989 în Bucureşti, Braşov şi alte oraşe sau orășele din ţară. Potrivit unui raport din 24 iulie 1990 efectuat de către Direcţia procuraturilor militare, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, ”au decedat 48 de persoane şi au fost rănite 150, în Bucureşti, ca rezultat al represiunii violente din partea forţelor armate, inclusiv prin folosirea armelor de foc”.

De asemenea, numeroase victime au fost ucise sau rănite de focurile de armă trase după 22 decembrie 1989, data la care Preşedintele a fost destituit din funcţie.

În timpul anilor 1990, parchetele militare din Bucureşti, Timişoara, Oradea, Constanţa, Craiova, Bacău, Târgu Mureş şi Cluj au deschis anchete privind utilizarea forţei şi privarea ilegală de libertate din ultimile zile ale lui decembrie 1989. Într-un număr de cazuri privind evenimentele din Timişoara şi Cluj‑Napoca, anchetele au culminat cu transferul către instanţe şi condamnarea unor ofiţeri militari de rang înalt (în privinţa represiunii din Timişoara de pe 17-22 decembrie 1989, a se vedea cauza Şandru şi alţii c. României, nr. 22465/03, §§ 6-47, 8 decembrie 2009).

Până în prezent, principala anchetă penală cu privire la utilizarea violenţei, în special împotriva manifestanţilor civili, atât înainte, cât şi după răsturnarea lui Ceauşescu, este încă pendinte şi face obiectul dosarului nr. 97/P/1990.
Pe 20 septembrie 1995, procurorul S. de la Parchetul militar de pe lângă ÎCCJ a dispus întreruperea urmăririi penale în cazul nr. 97/P/1990, care privea persoane ucise sau rănite prin împuşcare.

Printr-o ordonanţă din 7 decembrie 2004, necomunicată reclamanţilor, Parchetul militar de pe lângă ÎCCJ a anulat ordonanţa din 20 septembrie 1995, dispusă în cazul nr. 97/P/1990, ca ilegală şi nefondată.

În aceeaşi zi, adică pe 7 decembrie 2004, Parchetul militar a dispus punerea sub acuzare a 102 persoane, în special ofiţeri, incluzând ofiţeri de grad înalt, din armată, poliţie şi securitate, pentru omor, genocid, tratamente inumane, tentativă, complicitate la comiterea acestor infracţiuni, participaţie improprie la acestea, acte comise ”în perioada 21-30 decembrie 1989”. Au fost condamnaţi, de asemenea, şaisprezece civili, incluzând un fost Preşedinte al României şi un fost director al SRI.

În cadrul dosarului nr. 97/P/1990 au fost reunite mai multe anchete penale cu privire la represiunile demonstraţiilor din decembrie 1989, care iniţial au fost efectuate separat.

Printr-o ordonanţă din 15 ianuarie 2008, autorităţile militare de urmărire de pe lângă ÎCCJ au dispus disjungerea anchetei cu privire la 16 dintre inculpaţi, civili (inclusiv un fost Preşedinte al României şi un fost director al SRI), declinându-și astfel competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Printr-o Ordonanţă din 18 octombrie 2010, autorităţile militare de urmărire au decis să nu iniţieze proceduri penale în privinţa actelor comise de către militari, în parte ca prescrise, în parte ca nefondate. Ancheta infracţiunilor comise de către civili, membri ai gărzilor patriotice, ai miliţiei şi ai personalului închisorii a fost disjunsă, iar competenţa declinată către PÎCCJ.

Anchetele sunt încă pendinte.

II. Capete de cerere:
1. Bazându-se pe art. 2 din Convenţie, reclamanţii se plâng de lipsa unei anchete penale efective din partea autorităţilor pentru pedepsirea celor responsabili de reprimarea violentă a manifestaţiilor anti-comuniste din decembrie 1989 din Bucureşti şi din alte oraşe ale României.
2. Invocând art. 6 § 1 din Convenţie, reclamanţii se plâng de lentoarea procedurilor penale pornite după evenimentele din decembrie 1989 din Bucureşti şi din alte oraşe ale României.
3. Bazându-se pe art. 13 din Convenţie, reclamanţii se plâng de lipsa unui remediu intern efectiv în privinţa soluţionării cererilor acestora.

III. Întrebări adresate părţilor:
1. Având în vedere protecţia procedurală a dreptului la viaţă (a se vedea paragraful 104 din cauza Salman c. Turciei [MC], nr. 21986/93, CEDO 2000-VII), dacă modul în care a fost efectuată ancheta din speţă a încălcat art. 2 din Convenţie.
2. Dacă lentoarea procedurilor penale din prezentele cazuri a încălcat condiţia „termenului rezonabil” a art. 6 § 1 din Convenţie.
3. Dacă reclamanţii au avut la dispoziţie un remediu intern efectiv în vederea soluţionării cererilor lor în temeiul art. 2 din Convenţie, în conformitate cu art. 13 din aceasta.

Menționăm că România a plătit în cauza Asociația 21 decembrie 1989 următoarele sume (redăm din dispozitivul hotărârii tradus de SCM și IER):

5. Hotărăşte
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii conform art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, precum şi orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, ca prejudiciu moral;
i. pentru cererea nr. 18817/08, câte 15 000 EUR (cincisprezece mii de euro) reclamanţilor Nicolae Vlase şi Elena Vlase;
ii. pentru cererea nr. 33810/07, 6 000 EUR (şase mii de euro) reclamantului Teodor Mărieş;
b) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 § 2 din Convenţie, 20.000 EUR (douăzeci de mii de euro) lui Antonie Popescu, Ioana Sfîrăială şi Ionuţ Matei, pentru cheltuieli de judecată;
c) că sumele indicate la punctele precedente vor fi convertite în moneda statului pârât la rata de schimb din ziua plăţii;
d) că, de la expirarea termenului menţionat până la efectuarea plăţii, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;

Teodor PAPUC
Mihaela MAZILU-BABEL (coordonator proiect)
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.