« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Tribunalul Timiş. Anulare act administrativ cu caracter normativ emis de o universitate. Acordare despăgubiri. Notă la sentinţa nr. 674/28.11.2006
26.03.2014 | Andrei PAP

Drept Timisoara
Secţiuni: C. administrativ, Jurisprudență Tribunale, RNSJ | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,
JURIDICE - In Law We Trust

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TIMIŞ

SECȚIA COMERCIALĂ ŞI

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DOSAR nr. 743/30/2006

SENTINŢA CIVILĂ NR.674

Şedinţa publică din 28 noiembrie 2006

PREȘEDINTE : […]

GREFIER : […]

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile formulate de reclamantul […] în contradictoriu cu UVT, având ca obiect anulare acte și reparare pagubă.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţa după care se constată că este amânare de pronunţare, mersul dezbaterilor și cuvântul în fond al părţilor este consemnat în încheierea de şedinţa din 24noiembrie 2006, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

TRIBUNALUL

Deliberând, constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 743/30/21.06 reclamantul […] a solicitat, în contradictoriu cu UVT, anularea punctului 6 din Hotărârea BSUVT din 25 octombrie 2005; – anularea răspunsului primit la plângerea prealabilă înregistrată sub nr.13312/25.11.2005; – recuperarea pagubei ce a fost cauzată prin aplicarea punctului 6 din Hotărârea BSUVT din 25 octombrie 2005; – suspendarea executării punctului 6 din Hotărârea BSUVT din 25 octombrie 2005 până la soluţionarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul arată că, prin hotărârea din 25 octombrie 2005, BSUVT (v. anexa 1), a decis la punctul 6 ca ”în conformitate cu art. 81 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, cadrele didactice care nu au activitate de cercetare susţinută prin granturi cu CNCSIS vor avea normate în plus 4 ore convenţionale. Posturile care conţin numai ore de curs practic vor conţine in plus 2 ore convenţionale”. Această hotărâre a fost prezentată şi aprobată de CA din 26 octombrie 2005.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat, în temeiul art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, plângere prealabilă înregistrată sub nr. 13287/25.11.2005 la UVT prin care a solicitat revocarea punctului 6 din BSUVT din 25 octombrie 2005 prezentată şi aprobată de CA din 26 octombrie 2005. Reclamantului i s-a comunicat faptul că universitatea are dreptul să ia decizii cu privire la modul în care îşi desfăşoară activitatea angajaţii acesteia.

În ceea ce priveşte punctul 6 din BSUVT din 25 octombrie 2005 arată că i se vatămă dreptul recunoscut de lege de a fi remunerat pentru întreaga activitate didactică prestată şi dreptul de a-i fi recunoscute şi alte activităţi echivalente cercetării ştiinţifice conform art. 81 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, fiind nelegală în măsura în care se stabileşte că activitatea de cercetare ştiinţifică este doar cea susţinută prin granturi cu CNCSIS. Cu privire la cererea de suspendare a actului atacat, că ea este întemeiată, fiind îndeplinite toate condiţiile cerute de art. 15 raportate la art. 14 din Legea nr. 554/2004. Iminenţa pagubei pe care urmăreşte să o prevină prin această cerere de suspendare este dată de faptul că dispoziţiile atacate ale actului administrativ îi aduc o atingere drepturilor salariale cuvenite de la UVT.

Pârâta UVT a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acestei acţiuni arătând că Hotărârea BS din 25 octombrie 2005 prezentată şi aprobată de CA din 26 octombrie 2005 prin pct. 6 al acesteia reprezintă o normare în plus la norma didactică şi nu la norma de muncă. Datorită specificului activităţii didactice în perioada iunie – septembrie 2006 activitatea didactică a fost foarte redusă, şi reclamantul nu presta activitatea didactică suplimentară în momentul introducerii acţiunii. De asemenea, arată că anul universitar 2005/2006 este spre final, de unde rezultă că această acţiune este în acest moment lipsită de obiect.

Prin Hotărârea atacată, conducerea UVT a încercat să adopte un criteriu obiectiv pentru cuantificarea activităţii de cercetare pe care trebuie să o desfăşoare un cadru didactic. Reclamantul nu a suferit nicio pagubă deoarece nu a prestat activitate care să depăşească norma de muncă de 40 de ore pe săptămână, deci nu trebuie să se facă confuzie între norma didactică şi norma de muncă.

Reclamantul, la termenul de judecata din 29 septembrie 2006, a făcut o precizare de acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 26.781 lei, reprezentând paguba cauzată prin aplicarea punctului 6 din Hotărârea BSUVT din 25 octombrie 2005, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată în baza OG nr. 9/2000 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale.

În motivare, reclamantul dezvoltă calculul sumelor care le solicită cu motivarea legală aferentă. În drept, invocă dispoziţiile art. 81 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a subliniat că norma didactică reprezintă o normă de muncă deoarece contractul încheiat cu UVT este un contract de muncă, în baza unor raporturi de muncă, astfel suplimentarea normei didactice a acestuia reprezintă suplimentarea normei de muncă cu 4/9 din norma de muncă stabilită iniţial. De asemenea, reclamantul consideră că pârâta a utilizat pentru cuantificarea activităţii de cercetare un criteriu ilegal şi prin suplimentarea normei didactice a fost păgubit.

În drept, invocă dispoziţiile art. 8, art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, art. 79-81 din Legea nr. 128/1997 şi art. 126-129 Codul muncii.

Prin note de şedinţă depuse la dosar pârâta UVT solicită, în urma precizării de acţiune a reclamantului, respingerea acţiunii reiterând motivele expuse şi în întâmpinare dezvoltând aspectul privind confuzia dintre norma de muncă şi norma didactică.

La dosar s-au depus: hotărârea atacată, recursul graţios formulat de către reclamant, răspunsul primit de acesta sub nr. 14664/22.12.2005, adeverinţelor 10511/19.09.2006 si 10715/25.09.2006 emise de pârâtă, note de prezență , fișa postului tipizată-anexa 3 a CCM, procese verbale ale şedinţelor BS pârâtei din 2 și 26 octombrie 2005, extras ziar, factură privind plata onorariului avocat.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost luat interogatoriu reclamantului.

Din actele și lucrările dosarului, instanţa reține că:

Prin Hotărârea BSUVT din 25 octombrie 2005, s-a hotărât la punctul 6 din cuprinsul acesteia că ”în conformitate cu art. 81 alin. 2 din Legea nr. 128/1999, cadrele didactice care nu au activitate de Cercetare susţinută prin granturi cu CNCSIS vor avea normate în plus 4 ore convenţionale. Posturile care conţin numai ore de curs practic vor conţine în plus 2 ore convenţionale”. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul s-a adresat pârâtei cu plângere prealabilă, considerându-se vătămat în dreptul său la remuneraţie pentru întreaga activitate didactică desfăşurată, cu menţiunea de a anula punctul 6 al hotărârii menţionate iar, prin adresa nr. 14664/22.12.2005, pârâta a respins această plângere reţinând că prin hotărârea atacată s-au stabilit criterii obiective prin care să se facă dovada activităţii de cercetare, menţionând totodată că legea nu defineşte modalitatea prin care se face dovada activităţii de cercetare.

În baza acestui punct al hotărârii, reclamantul a prestat pe săptămână suplimentar 5 ore neremunerate conform adeverinţelor 10511/19.09.2006 și 10715/25.09.2006.

Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 ”Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”. Față de acest text de lege, instanţa constată că pârâta, prin întâmpinare a invocat lipsa de obiect a acţiunii reclamantului prin aceea că actul atacat are o valabilitate limitată pentru anul universitar 2005-2006 ori de la data introducerii acţiunii a început anul universitar 2006-2007. Verificând acest aspect, instanţa constată că aceasta excepţie este neîntemeiată atâta timp cat art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea persoanei vătămate printr-un act administrativ nelegal la repararea pagubei cauzate prin acest act administrativ unilateral nelegal.

Cu privire la hotărârea atacată, instanţa constată că art. 81 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice prevede la alin. 2 teza 2 că ”Prin excepţie, …. Norma personalului didactic care nu desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică sau echivalentă acesteia se majorează cu până la 4 ore convenţionale, fără a depăşi 15 ore convenţionale. Aceste excepţii se aprobă de consiliul facultăţii”. Iar prin hotărâre se arată că ”cadrele didactice care nu au activitate de Cercetare susţinută prin granturi cu CNCSIS vor avea normate în plus 4 ore convenţionale” .

Având în vedere că Hotărârea BSUVT din 25 octombrie 2005 este un act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice, prin acest act administrativ nu se poate adaugă la lege cu privire la alte condiţii sau modalitatea de executare, motiv pentru care instanţa constată că acţiunea reclamantului este întemeiata în parte deoarece s-a completat legea prin hotărârea atacată doar cu condiţia existenței cercetării ştiinţifice dovedite doar prin granturi CNCSIS, pe când legea nu face distincţie între formele de cercetare ştiinţifică, prevăzând completarea normei didactice doar pentru cei care nu desfăşoară nicio formă de cercetare, motiv pentru care va anula în parte Hotărârea BSUVT din 25 octombrie 2005, cu privire la sintagma ”susţinută prin granturi cu CNCSIS”.

Apărarea pârâtei raportat la faptul că prin introducerea suplimentarii normei cu 4 ore convenţionale nu se măreşte norma de muncă este irelevantă deoarece art. 82 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 prevede că norma didactică se măreşte cu ore suplimentare și nu norma de muncă. Pe de altă parte, cadrele didactice sunt salariate conform art. 87 din lege exclusiv pe baza normei didactice și nu a normei de munca.

Față de considerentul reţinut în cele de mai sus, în sensul că prin Hotărârea BSUVT din 25 octombrie 2005 s-a adus completare la lege, în sensul recunoaşterii ca și cercetare ştiinţifică doar a granturilor CNCSIS, ca în baza acestui act administrativ normativ s-a prestat de către reclamant suplimentar 4 ore didactice neremunerate pe săptămână, necontestate de către pârâta, rezultă că și cererea accesorie de reparare a pagubei constând în încălcarea dreptului la remunerare a orelor suplimentare este întemeiată și va fi admisă, în baza art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 87 din Legea nr. 128/1997, motiv pentru care va obliga pârâta la plata sumei de 26.781 lei către reclamant. Având în vedere că aceste sume erau cu executare succesivă, reclamantul trebuia să le dobândească drepturile salariale aferente normei didactice desfăşurată ,instanţa va obliga pârâta și la plata dobânzilor cuvenite daune materiale dovedite în baza art. 1 din OG nr. 9/2000 modificată.

Daunele morale solicitate nu sunt dovedite de către reclamant, nefăcând dovada suferinţei psihice și cuantumului efectiv suferit, nefiind întrunite condiţiile art. 998 C.civ., motiv pentru care va fi respins acest petit al acţiunii.

În baza art. 274 C.pr.civ, parata fiind în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant cu acest proces, în cuantum de 530 lei ,compus din taxe timbru și onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul L I, împotriva pârâtei UVT având ca obiect anulare acte și reparare pagubă.

Anulează parţial Hotărârea nr. 6 a BSUVT din 25 octombrie 2005 în ceea ce priveşte sintagma ”susţinut prin granturi cu CNCSIS”.

Obligă pârâta la plata daunelor materiale de 26.781 lei către reclamant.

Obligă pârâta la plata dobânzilor legale calculate conform OG nr. 9/2000 modificată.

Respinge în rest acţiunea cu privire la anularea totală a hotărârii și daunele morale.

Obligă pârâta la plata sumei de 530 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi 28 noiembrie 2006 în şedinţă publică.

Preşedinte,

L P

Grefier,

S C

NOTĂ:

Deşi soluţia instanţei a fost adoptată în urmă cu mult timp, speţa în sine am considerat-o interesantă, fiind printre puţinele în care o instanţă de judecată a anulat (în speţă, doar în parte) un act administrativ cu caracter normativ emis de o instituţie publică de învăţământ superior din România pe motiv că prin modul în care a reglementat a „adăugat la lege”.

Amintim că, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituţia României, autonomia universitară este garantată. Cu toate acestea, astfel cum a reţinut şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mihăescu c. României, această autonomie de care se bucură universităţile nu poate trece peste legislaţia în vigoare şi Constituţie.

În ceea ce priveşte analiza pe care o face instanţa în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, dar şi asupra celorlalte dispoziţii legale incidente în cauză, o apreciem ca fiind justă, însă nu putem fi de acord cu faptul că instanţa a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale strict pe considerentul că ”Daunele morale solicitate nu sunt dovedite de către reclamant, nefăcând dovada suferinţei psihice și cuantumului efectiv suferit”.

Aşa cum am arătat cu altă ocazie[1], proba directă a unui eventual prejudiciu moral reclamat este, practic, imposibil de făcut, dată fiind natura sa intern subiectivă, şi, cu atât mai puţin s-ar putea face dovada ”cuantumului efectiv suferit”, tocmai de aceea, atât doctrina cât şi practica judiciară au afirmat în mod constant că judecătorul este suveran la stabilirea unei sume globale pe care o consideră rezonabilă (independent de suma solicitată de părţi, de multe ori excesivă şi care lasă astfel loc unor prejudecăţi că se urmăreşte îmbogăţirea pe cale judiciară) şi pe care urmează să o acorde cu titlu de satisfacţie echitabilă persoanei prejudiciate printr-o faptă ilicită.

Mai mult, în speţa prezentată, este vorba de răspunderea unei instituţii publice de învăţământ superior care a emis un act administrativ apreciat de instanţă ca fiind nelegal, or, în raport de acest aspect, opinăm că răspunderea este una obiectivă, fără vinovăţie, pentru că aşa cum s-a subliniat[2], în cazul antrenării răspunderii unei autorităţi administrative care a emis un act administrativ nelegal, victima prejudiciului nu este obligată să facă dovada vinovăţiei, întrucât ”o dată hotărât, de către instanţa de judecată, că actul administrativ este ilegal, nici autoritatea administrativă şi nici funcţionarul vinovat nu se vor putea exonera de răspundere prin proba lipsei de vinovăţie, deoarece autorităţile publice trebuie să depună o diligenţă maximă în aprecierea elementelor de fapt şi de drept care fundamentează emiterea actului administrativ, iar în privinţa funcţionarilor, incompetenţa, neştiinţa şi, mai ales, reaua-intenţie, nu pot fi scuzabile”.

Vom prezenta şi cu altă ocazie soluţii inedite ale instanţelor naţionale în speţe identice/similare în care au fost implicate diverse universităţi din România, putându-se reţine modul profesionist şi convingător în care au fost motivate hotărările judecătoreşti pronunţate, în special în ceea ce priveşte analiza elementelor antrenării răspunderii civile delictuale.


[1] A se vedea Andrei PAP, Proba vinovatiei si a prejudiciului moral in cadrul raspunderii civile delictuale. Aspecte doctrinare si jurisprudentiale, articol publicat în RNSJ la data de 30.03.2012. (www.juridice.ro)
[2] A se vedea Ioan-Dorel ROMOŞAN, Vinovăţia în dreptul civil român, Editura ALL BECK, 1999, p.p.189-191.


Andrei PAP

 
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill
VIDEO
Codul muncii









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.