Transparența vs. opacitatea comerțului armelor
31 martie 2014 | Alin Samir ORGOAN
În data de 2 aprilie 2013 a fost adoptat Tratatul comerțului armelor de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Votat de către majoritatea Statelor va urmă să intre în vigoare după ce va fi ratificat de către minim 60 de state. Obiectivul major este de a controla și a regula comerțul armelor și de a lupta împotriva comerțului ilicit, o invitație la o transparență care urmărește scopul umanitar, și anume pacea.
Contextul actual al dreptului internațional, care se preocupă de soarta acestor mărfuri particulare care sunt armele, invită la o analiză a regimului juridic în cadrul delimitat al pieței unice a Uniunii Europene.
Este interesant acest obiectiv de transparență a comerțului armelor din partea dreptului internațional având în vedere că în dreptul Uniunii Europene comerțul armelor se bucură de un regim aparte care poate în condiții stricte să derogheze la dreptul pieței unice. Pentru a decortica mai bine problematica acestui subiect, este necesară definirea termenilor.
Piața unică constituie unul din stâlpii Uniunii Europene. Realizat de plano în 1992, piața unică este un spațiu fără frontiere interioare unde persoanele, mărfurile, serviciile și capitalurile pot să circule liber, conform tratatului instituind Comunitatea europeană. Piața unică este esențială pentru prosperitate, dezvoltare și locuri de muncă în Uniune. Un spațiu integrat, deschis, concurențial. Piață unică caută armonizarea legislațiilor pentru a răspunde mai bine noilor provocări ale mondializării și de a se adapta noilor tehnologii.
O armă poate fi definită că fiind un „obiect, aparat care se folosește pentru a atacă sau a se apăra”, conform dicționarului explicativ. Decretul-lege francez din 18 aprilie 1939 fixând regimul materialelor de război, armelor și muniției clasează aceste arme în două categorii, cele de „război” și „altele” care pot fi deținute chiar și de particulari. Pentru a ajunge la o definiție mai reductibilă legitimată de contextul subiectului nostru, arma este o marfă particulară.
Cum tratează dreptul pieței unice al Uniunii Europene această marfă?
Relația specială a acestei mărfi particulare cu dreptul pieței unice se datorează specificității regaliene pe care armele o vizează nolens volens, făcând o referință imediată la securitatea și apărarea statului. Din această pricină, dreptul pieței unice rezervă derogări pentru comerțul armelor atunci când securitatea și apărarea statului sunt în joc.
Așadar, în timp ce Tratatul Comerțului Armelor va impune, dacă va intră în vigoare, o transparență și un control sporite asupra comerțului armelor, articolul 346 TFUE permite opacitatea, articol inspirat din articolul XXI GATT care introduce aceste excepții legate de securitatea Statului permițând derogări importante.
Opacitatea aceasta permite derogări de la dreptul concurenței, de la dreptul pieței publice. TFUE creează un regim care privește comerțul armelor condițiile necesare pentru că derogarea să fie acceptată de către Comisia Europeană. Trebuie menționată prezența articolului 348 TFUE care este precum un gardian pentru a evita eventualele abuzuri din partea Statelor. Acest articol care responsabilizează Statele prin existența unui control strict al Comisiei Europene ori de câte ori un Stat îl invocă. Totodată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene are monopolul interpretării dreptului pieței unice, evitând astfel o discreție a Statelor și monitorizând exercițiul acestei excepții printr-o interpretare strictă al acestor articole. (CJUE 30 septembrie 2003, Fiocchi Munizioni/ Commission)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
