Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Tribunalul Constanţa. Anulare act emis de universitate. Acordare daune morale
02.04.2014 | Andrei PAP

Dosar nr. 14306/118/2009

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA CIVILĂ

SC NR. 870

Şedinţa publică din 7 mai 2010

PREŞEDINTE – CE

JUDECATOR – RIS

ASISTENŢI JUDICIARI:
– MN
– LN

GREFIER: ID

Pe rol pronunţarea acţiunii civile având ca obiect contestaţie decizie sancţionare, acţiune formulată de reclamanta BI cu domiciliul în […] în contradictoriu cu pârâta UOC cu sediul în Constanţa, Bd. M nr. 124.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru reclamant răspunde avocat A[…], în baza împuternicirii avocaţiale de la dosar, iar pentru pârâta UO răspunde consilier juridic […] în baza delegaţiei depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea prevederilor art. 88 şi urm. Din Codul de procedură civilă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Apărătorul reclamantei depune la dosar copia deciziei civile nr. 110/CM/02.03.2010 pronunţată de CAC.

Instanţa acordă cuvântul pe excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea, pe excepţia lipsei de interes şi a nulităţii absolute a deciziei.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a cerceta şi aplica sancţiunea, întrucât s-au încălcat prevederile art. 124 din Legea nr. 128/1997 cu referire la termenul de 30 de zile prevăzut de codul muncii şi art. 38 din R.O.I. al UO.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, pune concluzii de respingere a acesteia în conformitate cu prevederile art. 13 pct. 12 din R.O.I. al UO. Invocă, de asemenea, prevederile art. 60 din Legea nr. 128/1997.

Referitor la nulitatea deciziei, invocă prevederile art.123 alin.1, art.67 din Legea nr. 128/1997 şi dispoziţiile codului muncii, precum şi art. A2, A7, A8 şi A13 din CU. Arată că organul competent să aplice sancţiunea nu este nici CF şi nici BL. Totodată, arată că S sau CF numeşte comisia de cercetare. A depus la dosar hotărârea prin care s-a constatat nulă o deciziei dată de către BLS.

Reprezentantul convenţional al pârâtei solicită admiterea excepţiei lipsei de interes a prezentei acţiuni, ca urmare a cererii de încetare a raporturilor de muncă, formulată de reclamantă în data de 26 februarie 2010. Având în vedere că sancţiunea nu a fost şi nici nu mai poate fi trecută în carnetul de muncă al reclamantei, rezultă că acţiunea promovată a rămas fără obiect.

Cu privire la constatarea nulităţii absolute a Hotărârii BLFUO solicită să se constate că hotărârea a fost aplicată de un organ competent, în conformitate cu prevederile art. 123 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.

Solicită respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a cerceta şi aplica sancţiunea, motivat de faptul că instituţia a luat cunoştinţă de abaterile disciplinare săvârşite de reclamantă prin adresa nr. 9596/03.11.2009 iar hotărârea de sancţionare a fost dată în data de 2 decembrie 2009, în mai puţin de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă. Mai arată că sancţiunea a fost aplicată reclamantei pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului FMD în sesiunea din toamnă şi nu cum în mod greşit a susţinut reclamanta, pentru abaterile din sesiunea din vară, care au fost cercetate şi sancţionate distinct.

Instanţa, luând act de concluziile părţilor pe excepţiile invocate, acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea contestaţiei şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale conform dispoziţiilor art. 998 cod civil. Solicită plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul convenţional al pârâtei solicită respingerea contestaţiei şi a capătului de cerere privind daunele morale. Invocă prevederile art. 263 alin. 1 din codul muncii, precizând că reclamanta a fost sancţionată în raport cu gravitatea faptei.

În replică, apărătorul reclamantei invocă prevederile art. 36 pct. a din R.O.I., în ceea ce priveşte sancţiunile ce pot fi aplicate.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul TC sub nr. 14306/118/22.12.2009 reclamanta BI a chemat în judecată pe pârâta UOC, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 871/02.12.2009 a BLFUO, iar în subsidiar să dispună anularea hotărârii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea BLF nr. 871/02.12.2009 s-a dispus sancţionarea sa cu observaţie scrisă, în temeiul art. 116 lit. a din Legea nr. 128/1997.

Reclamanta a învederat că hotărârea menţionată este lovită de nulitate absolută, întrucât sancţiunea nu a fost aplicată de organul competent, respectiv Senatul Universităţii, explicitând că BLF efectuează doar acte de gestionare a activităţii curente, prerogative ce-i sunt delegate de senat şi nu acte de decizie, potrivit prevederilor art. 68 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, preluate de art. A8 din Carta UO.

Invocă reclamanta prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea, cu motivarea că, în speţă sunt aplicabile disp. art. 122 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 care prevăd că ”cercetarea propunerii de sancţionare şi comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării abaterii, consemnată în condica de inspecţii sau la registratura generală a unităţii şcolare ori a instituţiei de învăţământ superior, după caz”, şi nu disp. art. 268 alin. 1 teza ultimă din Codul muncii, întrucât art. 146 din Legea nr.128/1997 prevede în mod expres că, în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, se aplică celelalte dispoziţii din legislaţia muncii.

Arată reclamanta că Hotărârea nr. 871/2009 a BLFUO este lovită de nulitate absolută fiind emisă la mai mult de 30 de zile de la data sesizării prin registrul general al Universităţii iar pe fond nu este întemeiată întrucât, pe de o parte faptele pentru care s-a efectuat cercetarea au mai făcut obiectul cercetării anterioare (finalizate cu judecata contestaţiei, prin sentinţa civilă nr. 986/06.10.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 7539/118/2009), ultima faptă, din sesiunea septembrie 2009 fiind prescrisă. De altfel, arată aceasta, fapta reţinută – neafişarea condiţiilor de intrare în examen şi situaţia studenţilor – nu este reală, chiar pârâta recunoaşte acest lucru în preambulul hotărârii atacate în care se menţionează că ”în sesiunea din septembrie 2009 a prezentat comisiei situaţia reală”.

Cu privire la daunele morale solicitate, reclamanta motivează că acestea îi sunt datorate de pârâtă întrucât, începând cu luna mai 2009 şi până în prezent, faţă de aceasta se desfăşoară o amplă acţiune de denigrare profesională concretizată într-o hărţuire psihică ce-i produce un prejudiciu moral. Astfel, încă o sancţiune disciplinară luată faţă de reclamantă, în mai puţin de 6 luni de zile, i-a produs acesteia o suferinţă morală care nu poate fi acoperită decât prin obligarea unităţii angajatoare la daune morale de natură a-i recâştiga prestigiul de care se bucura în lumea universitară. Anterior, şi în cursul cercetării prealabile, pârâta a procedat la schimbarea programului universitar al contestatoarei, la reducerea numărului de ore şi la preluarea cabinetului de stomatologie în care aceasta lucra de foarte mulţi ani, ceea ce i-a produs acesteia o traumă morală, amplificată de continua denigrare profesională realizată prin această ultimă sancţiune.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: Hotărârea nr. 871/02.12.2009 a BLFUO, curriculum vitae, adrese înaintate conducerii universităţii.

În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. Pe această cale s-a susţinut că actul sancţionator este hotărârea biroului senatului, organ competent să aplice sancţiuni, întrucât fiind cel care numeşte comisia de cercetare, cu atât mai mult poate să aplice sancţiunea, pe baza raportului comisiei de cercetare. Pentru a emite acest raţionament, pârâta a invocat disp. art. 123 alin. 1 şi art. 119 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 şi a fundamentat raţionamentul pe principiul de drept potrivit căruia ”cine poate mai mult poate şi mai puţin”.

În ce priveşte termenul în care a fost aplicată sancţiunea, pârâta a susţinut că instituţia a luat cunoştinţă de abaterile disciplinare săvârşite de reclamantă prin adresa nr. 9596/03.11.2009, iar hotărârea de sancţionare a fost emisă la data de 2 decembrie 2009.

S-a învederat de asemenea de către pârâtă că reclamanta a fost sancţionată pentru fapte ulterioare primelor cercetări disciplinare, respectiv pentru cele din sesiunea din toamna anului 2009, la sesizare unui student referitoare la practicile reclamantei vis-a-vis de modalitatea de prezentare a condiţiilor de participare la examene. Se susţine că reclamanta nu a fost consecventă cu propriile condiţii impuse studenţilor la prezentarea la examene, respectiv, în sesiunea din vară, pentru acelaşi număr de absenţe, studentul a fost primit la examen, iar în sesiunea din toamnă i s-a refuzat intrarea la examen. Reclamanta nu a afişat la avizier lista cu absenţele studenţilor conform Regulamentului FMD.

Cu privire la daunele morale, pârâta solicită respingerea cererii întrucât, pe de o parte, nu sunt îndeplinite condiţiile acordării acestora, (existenţa faptei ilicite, a unui prejudiciu şi a legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi faptă) respectiv nu există o faptă ilicită în aplicarea sancţiunii disciplinare conform dispoziţiilor legale. Universitatea pârâtă a aplicat o sancţiune, în temeiul prerogativelor conferite de disp. art. 263 alin. 1 din Codul muncii, cu respectarea procedurii prealabile prevăzută de lege.

În dovedirea celor susţinute, pârâta a depus la dosar înscrisuri: Carta UO, Regulamentul de ordine interioară al universităţii, regulamentul privind normele specifice ale FMD privind activitatea didactică, documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii de sancţionare.

La termenul de judecată din 5 martie 2010, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes a acţiunii promovate de reclamantă, ca urmare a încetării raporturilor de muncă ale reclamantei, începând cu data de 1 martie 2010. Totodată pârâta apreciază că acţiunea a rămas fără obiect întrucât sancţiunea ce face obiectul contestaţiei nu a fost înscrisă în carnetul de muncă.

Procedându-se la soluţionarea cauzei, în temeiul art. 137 C.proc.civ., vor fi analizate cu prioritate excepţiile invocate, cu privire la care instanţa reţine următoarele:

Excepţia lipsei de interes a acţiunii, nu este întemeiată şi va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Este real că interesul trebuie să subziste pe tot parcursul judecării cauzei. În speţă, prin încetarea raporturilor de muncă, interesul reclamantei în soluţionarea contestaţiei împotriva unei hotărâri prin care s-a aplicat o sancţiune disciplinară nu a dispărut, chiar dacă sancţiunea aplicată este, în opinia pârâtei, de o importanţă minoră apreciată prin faptul că nu s-a înscris în carnetul de muncă. Interesul în soluţionarea cauzei subzistă întrucât nu a intervenit reabilitarea prin ridicarea sau radierea sancţiunii în conformitate cu disp. art. 38 alin. 11 din CU.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cerceta şi aplica sancţiunea, excepţie invocată de reclamantă, instanţa reţine următoarele:
Potrivit înscrisurilor existente la dosar, pârâta a luat cunoştinţă de abaterile disciplinare săvârşite de reclamantă prin adresa nr. 9596/03.11.2009, iar hotărârea de sancţionare a fost emisă la data de 2 decembrie 2009, astfel că a fost respectat termenul de 30 de zile stipulat în art. 122 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.

Prin urmare excepţia invocată este nefondată şi urmează a fi respinsă.

În ce priveşte excepţia nulităţii absolute a hotărârii contestate, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a fost cadru didactic în cadrul UO C-FMD până la data de 1 martie 2010.

Prin Hotărârea nr. 871/02.12.2009 a BLF Universităţii s-a dispus sancţionarea reclamantei în temeiul art. 116 lit. a din Legea 128/1997, cu observaţie scrisă.

Procedura declanşată împotriva reclamantei şi finalizată prin sancţionarea sa disciplinară este supusă însă reglementării speciale cuprinsă în Legea nr. 128/1997 privind S personalului didactic, act normativ ce reglementează în mod expres atât sancţiunile disciplinare aplicabile, cât şi organele competente a dispune aceste sancţiuni.

Sub acest aspect, referitor la sancţiunea aplicată reclamantei şi prevăzută de art. 116 lit. a, prin art. 119 alin. 3 lit. b) se stipulează că ”[…]sau consiliul departamentului, desemnează comisia de cercetare prealabilă pentru sancţiunile prevăzute la art. 116 lit. a) şi b), art. 123 alin. 1 conferind aceleiaşi autorităţi şi competenţa de a aplica sancţiunea disciplinară”. În speţă, hotărârea de aplicare a sancţiunii disciplinare a aparţinut BLF, şi nu de CF astfel cum este prevăzut expres de lege. Or, câtă vreme legea nu dispune că aceste competenţe ale Consiliului se pot exercita de către un alt organism al conducerii universităţii cum ar fi BLF, nu pot fi primite aprecierile pârâtei în sensul principial că ”cine poate mai mult, poate şi mai puţin”, chiar dacă pentru unele competenţe Consiliul are nevoie de aprobarea S sau a BS. Acesta întrucât şi în CU care, de altfel nu poate decât să respecte legislaţia în materie, respectiv Legea nr. 128/1997, sunt prevăzute în mod expres competenţele fiecărui organism de conducere (Anexa A) iar cu privire la exercitarea competenţelor de numire a comisiei de cercetare disciplinară şi respectiv de aplicare a sancţiunii, nu se prevede necesitatea aprobării BS.

În consecinţă, numai CF era competent să aplice sancţiunea.

Pentru toate aceste considerente, instanţa reţine că BLF UO nu era competent să dispună sancţionarea disciplinară a unui cadru didactic, astfel că faţă de regimul juridic al nulităţii actelor, expres reglementat de art. 105 C.proc.civ., Hotărârea nr. 871/02.12.2009 contestată de reclamantă este lovită de nulitate absolută.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa reţine că, într-adevăr, prin măsurile sancţionatorii repetate, măsuri luate fără respectarea dispoziţiilor legale, reputaţia profesională a reclamantei, cadru universitar cu o bogată activitate profesională, astfel cum rezultă din curriculum vitae, a fost afectată, fiind de notorietate că şi cea mai mică suspiciune cu privire la probitatea morală şi profesională a unui cadru universitar, ridicată prin aplicarea unei sancţiuni disciplinare este în măsura a-i afecta grav reputaţia.

Sunt considerente pentru care instanţa apreciază că pârâta datorează reclamantei daune morale pe care le cuantifică la suma de 5.000 lei.

Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii.

Respinge excepţia prescrierii dreptului de a cerceta şi a aplica sancţiunea disciplinară.

Admite excepţia nulităţii absolute a Hotărârii nr. 871/02.12.2009 a BLF UOC.

Constată nulitatea absolută a Hotărârii nr.871/02.12.2009.

Admite în parte cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

Obligă pârâta UOC cu sediul în Constanţa, Bd. M nr. 124 să plătească reclamantei BI cu domiciliul în […], suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu recurs, în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2010.

Andrei PAP


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.