« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Controlul managementului prin adunarea generala si prin demersurile individuale ale actionarilor
27.09.2007 | JURIDICE.ro, Gheorghe Piperea

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Principala modalitate in care actionarii se implica in mod colectiv in viata societatii este participarea la adunarile generale ale actionarilor.

Controlul prin adunarea generala este principala metoda de preventie a riscurilor exploatarii. Posibilitatea de a vota in adunarile generale ale actionarilor este primul si cel mai important mod de a controla Consiliul de administratie.

Adunarile generale ale actionarilor reprezinta un instrument esential pentru cladirea increderii actionariatului in societate si in valorile mobiliare emise de aceasta, intrucit actionarii se implica astfel in viata societatii in chestiuni de o importanta fundamentala pentru societate. Chiar daca actionarii aflati intr-o pozitie de control pot fi in cele din urma in pozitia de a decide asupra tuturor problemelor de pe agenda, adunarile generale ale actionarilor constituie o experienta utila pentru conducere si pentru membrii Consiliului de Administratie care se expun scrutinului public. Sesiunea de intrebari si raspunsuri in cadrul adunarilor generale este esentiala in acest scop. Adunarile generale ale actionarilor pot contribui, astfel, la reducerea riscurilor afacerii, precum si a abuzurilor asupra actionarilor minoritari, avand in vedere ca managerii si membrii Consiliului de Administratie trebuie sa prezinte performantele societatii, strategia si politicile acesteia.

Guvernarea corporatista recomanda ca dreptul de a participa la adunarile generale sa nu fie ingradit in nici un fel, ci facilitat. In acest sens, pentru a se evita abuzurile, se recomanda chiar votul prin mandatar si votul in absenta, prin orice mijloace de comunicare, in special cele in format electronic. Participarea actionarilor la aceste adunari este incurajata. Procedurile pentru convocarea acestora trebuie sa fie riguroase si sa ofere informatii relevante si in timp util privind problemele inscrise pe agenda. Actionarii au dreptul sa primeasca procese verbale corecte si rapoarte privind aceste intalniri intr-un interval de timp rezonabil si la costuri reduse.

Dreptul actionarilor de a participa la si de a vota in adunarile generale ale actionarilor este garantat in mod formal in toate tarile din Europa de Sud-Est, inclusiv in Romania. Totusi capacitatea acestora de a influenta in mod efectiv procesul decizional este redusa, intrucit, in fapt, actionarii minoritari, mai ales cei ce si-au dobindit actiunile in procesul de privatizare in masa, sunt impiedicati sa participe la adunarile generale ale actionarilor. O serie de mecanisme duc la aceasta impiedicare: anuntarea tarzie sau limitata a adunarilor respective, alegerea unui loc de desfasurare indepartat, cerinta prezentei fizice a actionarilor respectivi sau impunerea unor proceduri de reprezentare complicate si birocratice, informarea trunchiata sau omisiunea de a informa asupra agendei etc.

Guvernarea corporatista identifica raspunderea managementului drept unul din principalele mijloace de control. Sistemul economiei capitaliste de piata functioneaza deoarece pretuieste si cultiva responsabilitatea.

Raspunderea managerului este instituita pentru a garanta ca exercitiul functiei de conducere a companiilor este in conformitate cu interesele investitorilor sai. Guvernarea corporatista are in vedere constrangerile care se impun managerilor si cele pe care le exercita investitorii impotriva lor pentru a reduce alocarea necorespunzatoare si gestionarea incorecta a fondurilor intreprinderii. Incalcarea obligatiilor contractuale da dreptul co-contractantului (actionarii) la actiunea in daune si la revocarea managerilor din functia detinuta.

Sub aspectul raspunderii administratorilor fata de actionari, se remarca faptul ca Legea nr. 441/2006 a dat mai multa coerenta, precizie si eficienta mecanismelor de angajare a acesteia, stabilind mai clar o serie de obligatii cum ar fi cea de non-concurenta si cea pentru exercitiul atributiilor manageriale in conflict de interese. Raspunderea fata de societate poate fi, in prezent, angajata si pentru incalcarea obligatiei de fidelitate, iar ca mecanism de exonerare de raspundere a fost introdusa regula din dreptul american a lui bonus pater familias, respectiv, business judgement rule. Angajarea raspunderii este, ca si pina acum, de competenta adunarii generale, dar legea permite in prezent intentarea directa a unei actiuni in despagubire contra administratorilor sau directorilor, actiune formulata de catre actionarii ce reprezinta cel putin 5% din actiuni (art. 1551). Aceasta actiune directa are ca scop acoperirea prejudiciilor cauzate de manageri societatii. Este vorba de un prejudiciu social, si nu de un prejudiciu personal al actionarilor. In anumite conditii, actionarii pot pretinde si acoperirea prejudiciilor directe cauzate lor de manageri, in special in cazul in cazul incalcarii de catre manageri a obligatiei de informare.

Atitudinea fata de politica de dividende a societatii este un alt element esential al implicarii actionarilor in viata societatii. Dividendele si cistigurile de capital reprezinta remuneratia asumarii de catre actionari a riscului investional. In statele cu o legislatie ce prevad o solida protectie a actionarilor minoritari, dividendele sunt deseori rezultatul presiunii exercitate de actionarii minoritari asupra managerilor si asupra actionarilor majoritari pentru a fi distribuit profitul. Prin intermediul dividendelor, investitorii, in general, si actionarii minoritari, in special, pot monitoriza deciziile managementului si ale actionarilor cu putere de control, iar prin plata dividendelor actionarii majoritari ii recompenseaza pe actionarii minoritari pentru ceea ce au investit. Actionarii majoritari, interesati in obtinerea de capitaluri suplimentare, aleg sa plateasca dividende pentru a stabili sau consolida o reputatie de tratament rezonabil al actionarilor minoritari. Distribuirea de dividende nu este, deci, numai un scop in sine (actionarii se asociaza in vederea obtinerii de profit), ci si un mijloc pentru atingerea unor astfel de obiective (de genul reputatiei), fie ale actionarilor majoritari, fie ale societatii.

Actionarii se pot implica in viata societatii si individual, legea conferindu-le o serie de drepturi relative la informatie, controlul gestiunii societatii sau chiar la declansarea alertei.

In executarea obligatiei de informare a actionarilor cu privire la activitatea societatii, administratorii sunt datori sa tina diversele registre ale societatii si sa puna la dispozitia actionarilor unele registre (registrul de actiuni, registrul cu sedintele adunarii generale) sau sa le elibereze un extras de pe acesta, la cerere (art. 178 al. 1 din Legea societatilor comerciale). De asemenea, tot in executarea obligatiei de informare a asociatilor, in societatea pe actiuni, conform art. 181 din Legea societatilor comerciale, administratorii trebuie sa prezinte cenzorilor cu cel putin o luna inainte de sedinta adunarii generale, situatia financiara anuala pentru exercitiul financiar precedent, cu contul de profit si pierderi, insotit de un raport al administratorilor si documentele justificative, pentru ca cenzorii sa faca un raport amanuntit asupra acestor documente, ce urmeaza a fi discutat impreuna cu raportul administratorilor in adunarea generala (art. 163 al. 3). Desigur ca, in adunarile generale, indiferent de forma juridica a societatii, administratorii vor da socoteala de modul in care au condus operatiunile societatii, fapt pentru care trebuie sa asigure si sa faciliteze accesul asociatilor la informatiile cuprinse in raportul lor si al cenzorilor.

Actionarii au dreptul sa se informeze din registrul de actiuni si actionari ai societatii si din registrul de decizii si deliberari ale adunarilor generale, administratorii fiind obligati sa le infatiseze sau sa le elibereze, la cerere si pe cheltuiala acestora, extrase din aceste registre. Dar actionarii nu au dreptul sa cunoasca registrele de decizii si deliberari ale consiliului de administratie, aceasta pentru a se asigura pastrarea confidentialitatii sau secretelor de afaceri ale societatii.

Legea societatilor comerciale considera essential dreptul la informare al actionarilor in situatiile in care adunarea generala a actionarilor urmeaza a se pronunta asupra modificarilor actelor constitutive ale societatii si, in special, asupra majorarii capitalului social sau a externalizarii de active importante ale societatii. Incalcarea de catre societate a obligatiei de informare a actionarilor, in aceste cazuri, este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotaririi adunarii generale astfel luate, fara a fi exclus dreptul actionarului care se considera prejudiciat prin aceasta incalcare de a cere repararea acestui prejudiciu. Fiind vorba de decizii capitale, atit pentru actionari, cit si pentru societate, modificarile actelor constitutive, cum ar fi majorarea de capital social sau externalizarea de active importante, trebuie precedate de o informare exacta a actionarilor cu privire la fundamentarea necesitatii acestor masuri; convocatorul va trebui sa cuprinda, pe linga locul si data tinerii adunarii generale, si ordinea de zi a sedintei, cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii. Administratorii trebuie sa puna la dispozitia fiecarui actionar documentele care justifica luarea unei asemenea masuri. Conform art. 117 alin. 7 din Legea societatilor comerciale, cind in ordinea de zi a adunarii generale figureaza propuneri de modificare a actelor constitutive, convocarea va trebui sa cuprinda textul integral al modificarilor, in caz contrar hotarirea adunarii generale a actionarilor fiind nula.

La modificarea din decembrie 2006 a Legii societatilor comerciale, dreptul la informatie a actionarului, privit individual, a fost intarit. Astfel, dupa art. 117, referitor la formalitatile ce trebuie sa insoteasca de fiecare data convocarea adunarii generale si la informatiile ce trebuie furnizate actionarilor cu ocazia adunarilor generale, s-au introdus doua noi articole, respectiv, art. 1171 si art. 1172.

Art. 1171 alin. 1 din Legea societatilor comerciale permite actionarilor ce detin, individual sau impreuna cu altii, minim 5% din actiunile emise de societate, sa propuna introducerea de noi puncte pe ordinea de zi a adunarii generale convocate deja. Propunerea se face in scris si se publica in acelasi mod cu convocarea initiala, cu cel mult 10 zile inainte de data preconizata a tinerii adunarii generale. Evident ca, printre aceste "puncte noi" pe ordinea de zi pot fi incluse si chestiuni relative la riscurile afacerii societatii, riscuri care ii preocupa pe actionari, numirea unor manageri de criza, efectuarea unor audituri independente care sa reflecte starea reala a societatii etc. Pe de alta parte, art. 1172 alin. 3 din Legea societatilor comerciale permite oricarui actionar (si nu numai actionarilor semnificativi) sa puna intrebari scrise directorilor sau membrilor directoratului, referitoare la activitatea societatii. Intrebarile scrise pot fi puse inainte de data desfasurarii adunarii generale si urmeaza a fi dezbatute in adunarea generala, pentru a se putea obtine raspunsuri la preocuparile actionarilor. De remarcat ca aceste intrebari scrise se pot formula in preambulul oricarei adunari generale. Intrebarile se pot referi la "activitatea societatii", adica la afacerile societatii, la riscurile acestora, la pericolul de insolventa, la orientarea concurentiala sau sociala a societatii etc. Reamintesc ca, in reglementarea de dinainte de decembrie 2006, fostul art. 135 permitea interpelari scrise limitate la un numar de doua pe an, fara a fi legate in vreun fel de adunarile generale.

Actionarii, in mod individual pot, de asemenea:
– sa ceara tribunalului anularea hotaririlor adunarii generale nelegale sau nestatutare, daca au votat contra hotaririi sau au lipsit de la sedinta;
– sa-l actioneze pe administrator, in numele societatii, pentru a fi obligat la despagubiri, daca adunarea generala a refuzat actionarea in raspundere datorita influentei administratorului asupra adunarii generale;
– sa cenzureze prin votul lor activitatea administratorului, in general, sau anumite acte juridice de valoare mare, pe care administratorul nu le poate incheia decit cu aprobarea adunarii generale;
– in cazul in care detin cel putin 10% din actiuni, sa ceara administratorului (sau, in caz de refuz, tribunalului), convocarea adunarii generale pentru discutarea gestiunii administratorului, cind considera ca activitatea acestuia trebuie cenzurata; in cazul in care administratorul ar decide convocarea adunarii generale a actionarilor cu o alta ordine de zi decit cea ceruta de actionari ori cu o ordine de zi modificata, actionarii in cauza au dreptul sa solicite tribunalului convocarea adunarii generale cu ordinea de zi corespunzatoare, caz in care administratorii nu mai pot schimba aceasta ordine de zi.

Actionarii, prin demersurile lor individuale, pot declansa procedura alertei, fie direct, fie prin intermediul cenzorilor.

Astfel, conform art. 136 din Legea societatilor comerciale, unul sau mai multi actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 10% din capitalul social, vor putea cere instantei sa desemneze unul sau mai multi experti, insarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea societatii si sa intocmeasca un raport, care sa le fie inmanat si, totodata, predat oficial consiliului de administratie, respectiv directoratului si consiliului de supraveghere, precum si cenzorilor sau auditorilor interni ai societatii, dupa caz, spre a fi analizat si a se propune masuri corespunzatoare. Consiliul de administratie, respectiv directoratul, va include raportul intocmit de experti pe ordinea de zi a urmatoarei adunari generale a actionarilor. Onorariile expertilor vor fi suportate de societate, cu exceptia cazurilor in care sesizarea a fost facuta cu rea-credinta. Rezultatele verificarii efectuate de experti se comunica exclusiv actionarului care a solicitat si obtinut, prin hotarire judecatoreasca, controlul prin experti si se comunica oficial cenzorilor societatii, pentru a se lua masurile ce se impun. Actionarul in cauza poate reclama cele constatate cenzorilor, dar nu este obligat sa le expuna in adunarea generala sau sa impartaseasca informatiile obtinute si cu ceilalti actionari [St. D. Carpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societatilor comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, All Beck, 2003, p. 299]. In societatile deschise, daca informatiile obtinute sunt confidentiale sau privilegiate, actionarul in cauza este obligat sa nu foloseasca aceste informatii in interesul sau sau al altora, putind fi calificat drept persoana initiata, conform Legii nr. 297/2004 privind piata de capital.

Dincolo de aspectele procedurale (nu se vede de ce ar fi necesara interventia instantei in acest sens; nu se poate spune cu certitudine daca procedura procedura este contencioasa – ceea ce ar presupune citarea societatii, cu tot cortegiul de drepturi procesuale care ar face inutila si tardiva desemnarea expertilor – sau necontencioasa; nu se stie daca procedura este urgenta sau nu; nu se stie despre ce experti este vorba – experti judiciari, experti contabili sau auditori), se poate observa ca expertii sunt numiti pentru a construi o imagine corecta a afacerilor societatii, in raport de preocuparea actionarilor semnificativi ai societatii relativa la modul riscant sau periculos in care sunt conduse afacerile societatii. Este vorba o modalitate de alertare a managementului societatii si, in final, a actionarilor acesteia, care forteaza managementul societatii sa ia masuri de neutralizare a riscului, adica de preventie a insolventei.

Conform art. 259 din Legea nr. 297/2004, aplicabil si societatilor admise la tranzactionare pe o piata reglementata, auditorul financiar intocmeste fie rapoarte de audit financiar, fie rapoarte suplimentare, in conformitate cu standardele de audit financiar si cu cadrul de raportare definit prin standardele internationale de contabilitate si prin reglementarile CNVM. Rapoartele suplimentare se intocmesc in termen de 30 de zile, pe baza informatiilor prezentate de administratori, referitoare la operatiunile reclamate de actionarii reprezentand cel putin 5% din totalul drepturilor de vot. Administratorii sunt obligati sa furnizeze auditorilor toate informatiile solicitate. Raportul suplimentar va fi facut public pe website-ul CNVM. Auditorii financiari furnizeaza si alte servicii suplimentare, in conditiile respectarii principiului independentei. Daca administratorii si auditorii nu dau curs solicitarii actionarilor in termenul prevazut sau daca raportul publicat nu cuprinde informatiile din cadrul de raportare, actionarii se vor putea adresa instantei din raza teritoriala unde isi are sediul societatea, in vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de intocmire si prezentare a unui raport suplimentar, urmand ca raportul sa fie inaintat instantei si comunicat partilor, iar opinia auditorului financiar sau a expertului sa fie publicata in Buletinul CNVM.

Dispozitiile citate sunt similare cu cele ale art. 136 din Legea societatilor comerciale, mai sus analizate, referitoare la controlul gestiunii prin experti independenti. Sfera actionarilor societatii cotate care are dreptul la raspuns sau la controlul prin experti este, totusi, mai extinsa, intrucit este la indemina oricarui actionar care detine cel putin 5%. Pe de alta parte, institutia reglementata de Legea nr. 297/2004 adauga la lista rapoartelor obligatorii ce tin de informarea periodica si continua, un alt fel de raport, raportul suplimentar (intermediar), diferit totusi de rapoartele anuale, semestriale si curente, intrucit este emis conjunctural, la cererea actionarilor, si nu periodic si continuu, din intitativa emitentului.

Actionarii pot declansa alerta si prin intermediul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor interni. Astfel, conform art. 1641 din Legea societatilor comerciale, orice actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele despre care crede ca trebuie cenzurate, iar acestia le vor avea in vedere la intocmirea raportului catre adunarea generala. In cazul in care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social sau o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligati sa o verifice. Daca vor aprecia ca reclamatia este intemeiata si urgenta, cenzorii sunt obligati sa convoace imediat adunarea generala si sa prezinte acesteia observatiile lor. In caz contrar, ei trebuie sa puna in discutie reclamatia la prima adunare. Adunarea generala trebuie sa ia o hotarare asupra celor reclamate. In cazul societatilor in care au fost desemnati auditori interni, potrivit legii, orice actionar are dreptul sa reclame acestora faptele despre care cred ca trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea in vedere la intocmirea raportului catre consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere. In cazul in care reclamatia este facuta de actionari reprezentand, individual sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social ori o cota mai mica, daca actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligati sa verifice faptele reclamate, iar in cazul in care sunt confirmate, vor fi consemnate intr-un raport ce va fi comunicat consiliului de administratie, respectiv consiliului de supraveghere, si pus la dispozitie adunarii generale; in acest caz, consiliul de administratie, respectiv consiliul de supraveghere, este obligat sa convoace adunarea generala.

Se observa ca, in procedura alertei declansate de actionari, cenzorii raporteaza direct adunarii generale, pe care o si convoaca, in cazul in care este necesar, in timp ce auditorii interni raporteaza consiliului de administratie sau, dupa caz, consiliului de supraveghere, care va fi obligat sa convoace adunarea generala in care raportul auditorilor va fi pus la dispozitia adunarii generale. Asadar, cenzorii par a avea o putere mai extinsa decit auditorii, intrucit acestia din urma nu pot convoca ei insisi adunarea generala. In cazul in care societatea in cauza a ales sa inlocuiasca cenzorii cu auditorii interni (lucru permis de art. 160 alin. 12 din Legea societatilor comerciale), actionarii societatii respective par a fi dezavantajati fata de actionarii din societatile care au ales sa aiba (si) cenzori. Dezavantajul este doar aparent, intrucit consiliul de administratie sau consiliul de supraveghere, obligatorii in societatile supuse obligatiei de auditare, sunt ele insele mijloace de supraveghere si control ale activitatii managerilor, care permit informarea si controlul, fiind interfete ale actionarilor cu managerii.

 
Secţiuni: Drept comercial, Opinii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD