Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Noi sesizări în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală
07.04.2014 | Mihai Adrian HOTCA

Secţiuni: Drept penal, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Introducere

În data de 31 martie 2014 am prezentat primele două sesizări având ca obiect solicitări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În acest material continuăm demersul nostru prin înfățișarea altor două alte sesizări.

Prima sesizare pe care vrem să o prezentăm în acest material are ca obiect o chestiune de drept care vizează interpretarea și aplicarea art. 336 alin. (1) din noul Cod penal, respectiv: Care este rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice?

În prealabil, arătăm că, în conformitate cu art. 336 alin. (1) din noul Cod penal: ”Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (s.n.) se pedep­sește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.

Iar potrivit art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002: ”Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”.

Comparând textul incriminator din noul Cod penal cu cel corespondent din O.U.G. nr. 195/2002, remarcăm, printre altele, existenţa unei schimbări de conţinut, și anume precizarea faptului că îmbibaţia alcoolică trebuie stabilită în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice.

Precizăm faptul că, sub aspectul care ne interesează aici, între normele penale succesive analizate nu există numai o diferență de formulare, ci numai de conținut. Într-adevăr, în timp ce din conținutul reglementării anterioare se deducea că îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur trebuia să se găsească în sânge la momentul când făptuitorul conducea pe drumurile publice vehiculul, noul Cod penal stabilește un al moment în raport de care este apreciată depășirea sau nu a limitei legale – momentul prelevării mostrelor biologice.

Pe de altă parte, conform art. 10 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013: ”Pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta două probe de sânge (s.n.) la un interval de o oră una faţă de cealaltă, fiecare probă fiind reprezentată printr-o cantitate de 10 ml sânge”.

Față de conținutul dispozițiilor legale expuse mai sus, considerăm că, de lege lata, în cazul faptelor comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal (1 februarie 2014), rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice coincide cu prima prelevare.

Sunt două argumente care sprijină această soluție. Unul dintre argumente îl constituie faptul că prima recoltare este cea mai apropiată de momentul comiterii faptei prevăzute de legea penală. Al doilea argument este că, odată prelevată prima probă, recoltarea probei bilogice ulterioare este nerelevantă din punct de vedere penal.

În ipoteza în care este vorba despre fapte săvârșite înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice (în practică nu întodeauna erau recoltate două probe), se va stabili în funcție de regula mitior lex. Dacă, în raport de momentul prelevării, rezultatul alcoolemiei este mai favorabil decât cel calculat în funcție de momentul comiterii faptei, se va aplica art. 336 alin. (1) noul Cod penal (art. 5). În situația inversă, se va aplica art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (tempus regit actum). Precizăm că, în toate situațiile de mai sus, am avut în vedere că, indiferent de momentul de referință, rezultatul alcoolemiei depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În ipoteza comiterii unei fapte înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, dacă prin raportare la momentul recoltării probelor biologice, rezultatul alcoolemiei nu depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, deși în funcție de momentul săvârșirii faptei îmbibația alcoolică este superioară acestei limite, în temeiul art. 4 din noul Cod penal, aceasta va fi considerată dezincriminată.

Potrivit art. 4 alin. (1) din noul Cod penal: ”Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.

Dezincriminarea constă în excluderea unei fapte din sfera infracţiunilor (abolitio criminis), prin abrogarea sau modificarea normei de incriminare. Așadar, suntem în prezența dezincriminării atunci când: o faptă ce constituia infracțiune potrivit legii vechi a fost dezincriminată sub toate ipotezele; când legiuitorul a restrâns sfera de incidență a unei norme de incriminare sub aspectul laturii obiective, obiectului sau subiecților; când legea nouă incriminează fapta prin restrângerea formei de vinovăție.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din noul Cod penal, făcând o comparație cu reglementarea anterioară, constatăm că legiuitorul a restrâns sfera de aplicare a normei de incriminare, întrucât de sub incidența acesteia vor scăpa faptele de conducere a unor vehicule pe drumurile publice, de către persoane care se află sub influența alcoolului, iar în momentul comiterii faptei acestea aveau o îmbibație alcoolică ce depășea 0,80 g/l, dacă prin raportare la momentul prelevării rezultatul alcoolemiei este inferior sau egal limitei de 0,80 g/l.

Pe de altă parte, în situația opusă, observăm că legiuitorul incriminează ex nuovo faptele în privința cărora, numai prin raportare la momentul recoltării probelor biologice, depășește limita legală.

În finalul acestor scurte considerații, apreciem că se impune precizare potrivit căreia stabilirea rezultatului alcoolemiei cu relevanță penală, în funcție de momentul recoltării probei biologice, ridică și o problemă de constituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din noul Cod penal.

A doua sesizare pe care vrem să o prezentăm în acest material are ca obiect întrebarea dacă prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal pot fi interpretate în sensul că sunt aplicabile şi în cazul faptelor definitiv judecate la data de 01 februarie 2014.

Înainte de analiza acestei probleme de drept, se impune redarea conținutului art. 22 din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal. Potrivit art. 22 alin. (4) lit. b) din această lege: ”Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi înlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:
(…)
b) dacă noua infracţiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal (s.n.)”.

Conform art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal: ”În cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:
(…)
b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat (s.n.) (…)”.

Se impun câteva precizări. În primul rând, subliniem faptul că nici noul Cod penal, nici alte legi penale în vigoare nu cuprind norme tranzitorii care să reglementeze situația în care o pedeapsă rezultantă are în componență, alături de pedepse aplicate pentru infracțiuni comise după vârsta de 18 ani, și pedepse aplicate pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității.

În al doilea rând, observăm că art. 21 din Legea nr. 187/2012 constituie singura dispoziție penală tranzitorie aplicabilă minorilor condamnați definitiv la data intrării în vigoare a noului Cod penal.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 187/2012: ”(1) Pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.
(2) Pedeapsa închisorii care depăşeşte 20 de ani, aplicată pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.
(3) În cazul pluralităţii de infracţiuni, înlocuirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
(4) Partea executată din pedeapsa închisorii, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenţie”.

Analizând sistematic normele juridice redate mai sus, cu luarea în considerare a prevederilor art. 6 din noul Cod penal și ale art. 15 alin. (2) din Constituție, apreciem că dispozițiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal, trebuie interpretate în sensul că sunt aplicabile şi în cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

În susținerea punctului nostru de vedere, invocăm dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Retroactivitatea legii penale mai favorabile este permisă, așadar, în temeiul dispozițiilor constituționale.

Mai mult, din prevederile art. 15 alin. (2) ale legii fundamentale, reiese că retroactivitatea legii penale este o excepție de la regula neretroactivității legii, care poate fi însă limitată de legiuitor.

O primă limitare a incidenței retroactivității legii penale mai favorabile o constituie materia legilor procesual penale, în care funcționează regula aplicării imediate a normelor de drept procesul penal.

O altă restrângere a aplicării retroactivității legii penale mai favorabile privește persoanele condamnate definitiv, deoarece în cazul acestora legiuitorul impune anumite condiții de incidență.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din legea supremă, se impune concluzia că legea penală mai favorabilă va retroactiva în toate cazurile, cu excluderea celor în care legiuitorul a restrâns în mod expres incidența acesteia[1].

Întrucât, în materia de care ne ocupăm, nu există norme penale care să restrângă incidența regulii retroactivității legii penale mai favorabile, înseamnă că normele penale mai blânde cuprinse în noul Cod penal se vor aplica în temeiul dispozițiilor constituționale (art. 15).

În raport de norma corespondentă din Codul penal anterior (art. 100), art. 114 alin. (1) din noul Cod penal este norma penală mai favorabilă în ceea ce privește infracțiunea comisă în timpul minorității, deoarece acest cod dispune că: ”Faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă (…)”.

Din cuprinsul art. 114 alin. (1) reiese că singurele sancțiuni aplicabile în cazul săvârșirii unor infracțiuni în timpul minorității sunt măsurile educative. Iar art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

De pildă, dacă o persoană a fost condamnată la o pedeapsă definitivă rezultantă (cumul aritmetic, ca urmare a revocării suspendării executării pedespei sub supraveghere) de 7 ani închisoare (6 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea nouă și 6 luni închisoare pentru infracțiunea comisă în perioada cât făptuitorul era minor) pentru comiterea unei noi infracțiuni în timpul majoratului, în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, stabilit pentru o pedeapsă de 6 luni închisoare, instanța sesizată în vederea aplicării legii penale mai favorabile va proceda după cum urmează.

În primul rând, va descontopi cele două pedepse (pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare), apoi va înlocui pedeapsa de 6 luni cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 6 luni și în final (dacă nu se impune coborârea sau schimbarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea nouă), având în vedere că noua infracțiune a fost comisă după majorat, se va aplica o sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal, respectiv o pedeapsă de 6 ani 7 luni și 15 zile închisoare (adică 6 ani și 6 luni închisoare plus ¼ din măsura educativă de 6 luni).

Dacă infracțiunea comisă după minorat depășește maximul special al pedepsei, prevăzut de legea nouă, sau are o natură mai ușoară, înainte de aplicarea rezultantei, instanța va reduce pedeapsa la maximul special nou sau va înlocui pedeapsa cu una mai ușoară, după care se vor aplica regulile concursului de infracțiuni.


[1] A se vedea și Dec. Curții Constituționale nr. 1470/2011.


Prof. univ. dr. Mihai Adrian HOTCA
Avocat în Baroul București

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti