Flux noutăţi
AnunţuriEnglishInternaţionalJURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Conferinta privind Statutul Procurorului – relatare de la fata locului

01.10.2007 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

In cea de-a doua zi a Conferintei internationale cu privire la statutul procurorului, au fost prezenti:
Tudor CHIUARIU, ministrul Justitiei, Miguel Carmona RUANO, presedinte al Tribunalului Regional Sevilia, presedinte MEDEL Spania, Christian LANGE, secretar general Magistrats Europeens pour Democratie et les Libertes, Vito MONETTI, vicepresedinte MEDEL, procuror general adjunct, Roma, Antonio CLUNY, Procuror General adjunct la Curtea de Conturi, Lisabona, Luca de MATTIES, judecator, Italia, Werner SACK, procuror, Frankfurt, Jorge COSTA, Portugalia, Dana GIRBOVAN, presedinte UNJR, Dana CIGAN, membru UNJR, vicepresedinte Sojust, Cristian DANILET, membru UNJR, secretar Sojust, membru in Consiliul Director TI-Ro, Dragos CALIN, membru UNJR, membru Sojust, Amalia Cecilia MOLEANU, membru UNJR, Victor ALISTAR, director executiv TI-Ro, Codru VRABIE, membru in Consiliul Director TI-Ro, expert trainer Institutul Roman de Training, reprezentant al societatii civile in Consiliul National de Integritate, Raluca BEJAN, membru TI-Ro, Iulia COSPANARU, Director Departamentul programe, TI-Ro, Stefanie Ricarda ROOS, director, Programul Statul de Drept in Europa de Sud-Est, Fundatia Konrad Adenauer, Cora MOTOC, coordonator program, Programul Statul de Drept in Europa de Sud-Est, Fundatia Konrad Adenauer, Lavinia LEFTERACHE, director adjunct INM, Mihai Sorin STANESCU, procuror, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia de urmarire penala si criminalistica
Monica DANCIU, procuror DNA, Elena NEGRUTIU, consilier al procurorului sef directie, DNA, Nicoleta BULGARU, procuror Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, Marian ALEXANDRU, procuror Constanta, Romulus VARGA, prim-procuror Parchetul de pe langa Judecatoria Satu Mare, AMR, filiala Satu Mare, Iulia CRISAN, procuror, Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 5, Horatiu DUMBRAVA, membru Sojust, judecator Curtea de Apel Targu Mures, Madeleine CROHN, director American Bar Association, Europe and Asia (CEELI), Doru BUNDUC, presedinte Tribunalul Suceava, Ciprian COADA, presedinte Asociatia profesionala a judecatorilor Themis Constanta, vicepresedinte Tribunalul Constanta, Viorica COSTINIU, judecator Curtea de Apel Bucuresti, presedinte AMR, Andreea TULUS, judecator Curtea de Apel Cluj, presedinte AMR, filiala Cluj Napoca, Carmen CALIMAN, judecator Curtea de Apel Bacau, Alice CHIRILA, Asociatia Magistratilor Iasi, Diana IONESCU, asistent Universitatea Babes-Bolyai, Cristian IORDANESCU, avocat, decan Baroul Bucuresti, Arin AVRAMESCU, avocat, presedinte Asociatia Tinerilor Avocati, Alina MATEI, avocat, JURIDICE.ro, Georgiana IORGULESCU, director executiv, Centrul de Resurse Juridice, Razvan DUMITRESCU, jurnalist.

Prima parte a conferintei a fost moderata de jurnalistul Razvan Dumitrescu.

Subordonarea procurorilor fata de Ministerul Justitiei. Tipul de subordonare, conditii si motivatii ale subordonarii

Tudor Chiuariu: cauzele actuale ale sistemului juridic sunt „ambiguitatea constanta si necoerenta legislativa a modului in care s-a facut reforma in justitie. Totul, in ultimii ani, a fost facut la presiuni externe: in 2004 sub amenintarea excluderii din procesul de aderare, iar in 2005-2006 sub amenintarea neintegrarii, iar magistratii au fost consultati doar formal sau chiar deloc.” Referitor la raportul de control efectuat de inpectorii CSM la DNA, a precizat ca „ce a constatat raportul inspectiei CSM la DNA este mult mai grav decat o cerere de revocare a unui procuror, arata un lucru care o sa intristeze. Toate principiile despre care ni s-a spus ca ar sta la baza reformei din 2005 au fost nesocotite. Ni s-a vorbit de distribuirea aleatorie a cazurilor si controlul Inspectiei judiciare ne arata ca acest principiu la DNA a ramas o simpla vorba goala. Dosarele sunt distribuite dupa bunul plac al procurorilor sefi. Ni s-a vorbit de principiul continuitatii, cu alte cuvinte de imposibilitatea ca un anumit dosar sa fie luat unui procuror si dat altuia. In realitate asistam la DNA la un adevarat ping-pong cu dosare, luate si date fara respectarea prevederilor legale. Ni s-a vorbit de principiul specializarii si de DNA ca de o structura de elita. Am descoperit ca procurorii DNA confunda acte procedurale simple. Ori asta nu are nimic de-a face cu practica de a inchide subit anumite dosare, cu actori dintr-o anumita parte a spectrului politic sau cu practica de a constitui anumite dosare, fara sa existe elementele necesare, si apoi de a le tine deschise fara a efectua acte de cercetare in cealalata parte a scenei politice.” Raportulul urmeaza sa fie discutat in plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Considera ca procurorii sefi ar trebui numiti la propunerea ministrului Justitiei, de catre Sectia de procurori a CSM, asa cum s-a intamplat in 2004. „Din experintele ultimilor ani s-a vazut ca influenta politica asupra procurorilor vine de cele mai multe ori din partea presedintelui, decat dinspre ministrul Justitiei. De cele mai multe ori cel de-al doilea este un interpus al primului.” Exemplifica cazurile Iliescu-Stanoiu si Basescu-Macovei.

Considera CSM „incapabil sa ia masuri impotriva magistratilor si in favoarea cetatenilor. E un consiliu defensiv, care trebuie sa apere independenta judecatorilor si procurorilor. Conform principiului: cine are responsabilitatea participa si la decizie, propunerea pentru numirea sefilor din Ministerul Public trebuie sa revina ministrului de justitie si sa fie decisa de CSM.”

Legat de distribuirea aleatorie a cazurilor „controlul Inspectiei Judiciare ne arata ca acest principiu a ramas la DNA o simpla vorba goala. Dosarele sunt distribuite dupa bunul plac al procurorilor sefi, desi ni s-a vorbit despre principiul continuitatii, cu alte cuvinte de imposibilitatea ca un anumit dosar sa fie luat unui procuror si dat altuia. In realitate, asistam la un adevarat ping-pong cu dosare la DNA, luate si date fara respectarea prevederilor legale.”

Nu crede ca rolul autoritatii judecatoresti este acela de a arbitra anumite procese politice, lupta impotriva coruptiei nu poate fi facuta decat daca se cunosc mecanismele politice, economice; apreciaza ca independenta procurorilor se refera la modul de solutionare al dosarelor; „independenta nu trebuie confundata cu iresponsabilitatea”.

Reflectii privind institutia procurorului in Romania

Sergiu Andon povesteste despre cum a intrat in procuratura, a plecat dupa 7 ani insa a pastrat aceleasi bune pareri cu care a intrat in procuratura; sfarseste viata profesionala ca avocat.

Considera ca cele trei caracteristici ale procurorului ar trebui sa fie:
– puterea: insa in limitele competentei si ale statului de drept, „puterea trebuie sa provina si din profesionalism”; daca puterea procurorului nu se intemeiaza pe profesionalism exista tentatia de a intari aceasta putere prin mijloace revolute, mijloace de drept depasite, „inclusiv prin preocupari continue de a ciunti din drepturile si libertatile fundamentale”. Crede ca asigurarea unor procurori buni, solizi diminueaza tentatia initiatorului de legi, tentatia celor care tin cu puterea politica.
– respectabilitatea: Ministerul Public, parchetele, procurorii considera ca trebuie sa asigure rezultate si prin rezultatele lor isi asigura respectabilitatea. Afirma ca ceea ce se poate face pentru procurori tine de oameni insisi.
– independenta: precizeaza ca independenta sta in buzunarul fiecaruia, ceea ce nu inseamna ca institutional nu trebuie facute multe.

Inainte de a vorbi de un statut al procurorilor, crede oportuna obligativitatea catorva masuri prealabile in justitie. „Poate pornind de la atitudini individuale, continuate cu cele colective, sa ne formulam dezideratele unui antagonsim continuu. E vorba de abtineri de la inscrierea de la nefireasca lupta politica.” Este unul dintre cei care a militat pentru includerea „timpilor de stationarea” in faza de urmarire penala cu ocazia discutarii modificarilor Codului de procedura penala. Odata terminate aceaste chestiuni prealabile, poate fi abordata reforma in justitie si a statutului procurorului in cadrul ei.

Vede discutia despre statutul procurorului circumscrisa unei filosofii mai largi despre unde vrem sa ajungem cu reforma in justitie, da exemplu celeritatea. Reforma in justitie trebuie sa tina cont de complexitatea raporturilor juridice. Solutii exista, „ceea ce voiam sa spun ca statutul sau trebuie vazut in cadrul unui procuror intelept.”

Vorbeste despre conturarea unui sistem de autoreglare profesionala a magistratilor, apreciind ca independenta nu poate fi separata de sistemul de autoreglare. „Pentru o justitie adevarata si respectabila, este absolut necesar un asemenea sistem de autoevaluare, astfel incat procurorul sa aiba rolul pe care-l merita.”

Incheie cu doua exemple care ilustreaza verticalitatea profesionala: „ca procuror stagiar, am participat, in sensul ca doar am luat parte, la lamurirea unui omor petrecut in 1961 pe soseaua Alexandria Furculesti si dau si datele ca sa pot fi verificat, Maican Petru. Spre uimirea mea, s-a recoltat fir de par de la doi km si jumatate si a condus la condamnarea la moarte si executarea infractorului. Nivelul profesional acesta a fost. Ma confruntam saptamana trecuta cu amintirea unui caz petrecut anul trecut. Omor comis pe malul lacului Stefanesti cand au fost trase patru focuri de arma intr-un absolvent de teologie. Prima solutie a fost de a-l pune in libertate pe asasin (face parte din oligarhia politica locala). Solutia instantei este de 19 ani inchisoare. In fond, justitia a ajuns la concluzia ca s-a savarsit o mare nedreptate. Am vrut sa inchei cu aceste doua exemple. Evolutia sta in profesionalism.”

Procurorul – magistrat sau agent executiv?

Victor Alistar afirma ca statutul procurorului este mixt: magistrat si agent executiv. „Acest dublu rol de a privi statutul procurorului a creat confuzie”. In Romania, in comparatie cu modelele prezentate, din punct de vedere al reglementarii, procurorul are o independenta mare, cu exceptia Italiei. Este dat exemplul Germaniei, unde procurorul nu este considerat magistrat.

Potrivit art. 130 din Constitutia Romaniei si art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile fundamentale. Insasi denumirea de Minister Public trimite la natura de agenti executivi ai membrilor acestui minster.

Conform jurisprudentei CEDO, procurorul nu are statut pe deplin independent.

Afirma ca, avand in vedere modalitatea de numire a Procurorului General al Romaniei, avem de a face cu o interferenta a Guvernului, care afecteaza principiul independentei.

Procurorul ca magistrat are obligatia de a permite o mai mare egalitate de arme. In ceea ce priveste procurorul – agent executiv este nevoie sa existe un judecator de instructie care sa verifice in ce masura o cauza poate face obiectul unei judecati.

Concluzioneaza ca, dupa ce au fost trecute in revista cele doua optiuni, „pot sa va spun ca problemele de fond sunt altele. Statutul procurorului roman este unul dintre cele mai bine reglementate in Europa. Asociatiile de Magistrati ne-au relevat tot felul de nemultumiri.”

Fara a exista solutii ideale, rolul procurorului presupune ca analiza sa se axeze pe patru paliere:
1. cadru normativ concret cu analiza competentelor si atributiilor jurisdictionale si nejurisdictionale ale procurorului
2. echilibru intre independenta si responsabiltate in reglementarea drepturilor si obligatiilor profesionale avand drept criterii normele procedurale penale si egalitatea partilor precum si standardele CEDO
3. cultura organizationala si profilul cadru al procurorului roman pentru asigurarea succesului unei politici publice in materie si evitarea constructiei unui statut pe care acesta sa nu si-l poata asuma la nivel functional si operational
4. asigurarea principiului democratiei privind echilibrul si controlul reciproc intre cele trei puteri in stat astfel incat norma sa conduca la un sistem autarhic in ceea ce priveste puterea judecatoreasca.

Dezbateri

Razvan Dumitrescu face referire la comunicatele de presa al parchetelor din Romania si al celor din Elvetia (unde persoana nu este indentificata, nici banca prejudiciata…).

Dana Cigan afirma ca a intristat-o referirea ministrului Justitiei la raspunderea politica. Este de acord ca o autoreglare poate interveni dupa ce sistemul se maturizeaza; aduce in discutie ca se poate discuta despre CSM. Referindu-se la magistrati spune ca sunt „oameni care decid asupra patrimoniilor altor oameni, nu cred ca nu am putea face o autoreglare a activitatii.” Insista pe un dialog cu toate institutiile (CSM, MJ, Parchetul General) pentru a realiza reforma in sistemul judiicar.

Tudor Chiuariu: „Traim in doua Romanii diferite.” Spune ca alegerile din 2004 au fost pierdute datorita ineficientei luptei anticoruptie. „Nu stiu cati dintre predecesorii mei s-au intalnit cu asociatiile profesionale ale magistratilor.”

O doamna procuror DNA intervine si spune: „As vrea sa imi exprim, cu toate consideratia pentru domnul ministru, ingrijorarea fata de statutul procurorului. Domnul ministru si-a exprimat dorinta de a transfera Inspectia Judiciara de la CSM la MJ. In aceasta situatie, care ar fi independenta? Domnul ministru si-a exprimat adeziunea la modificarea legii privind numirea in procurilor in functii de conducere la Parchetul General, DNA. Cata vreme numirea sa face in acest fel, independenta procurorului nu este garantata.” Considera ca acestia ar trebui numiti de catre CSM la propunerea Ministerului Justitiei. Afirmatiile ministrului Justitiei sunt un pas inapoi.” Procurorii raman la jumatatea drumului.”

Tudor Chiuariu: Consideratia pe care i-o poarta doamna procuror spera sa nu ii afecteze ceea ce spune… O intreaba daca a fost numita procuror la DNA prin concurs.

Doamna procuror raspunde ca a fost numita prin interviu si nu are functie de conducere.

Tudor Chiuariu: „Aici e o problema: obedienta unor procurori numiti prin interviu fata de sefii lor. Vad ca unii participanti au venit cu temele pregatite.”

Razvan Dumitrescu spune ca intelege tensiunea mare iar experienta ii spune ca a da vina pe cineva nu conduce la gasirea solutiilor, „e clar ca domnul ministru este tinta.”

Victor Alistar nu considera oportuna implicarea puterii executive in modul de numire/revocare al conducatorilor Parchetului General.

Sorin Stanescu afirma ca, independent la ce concluzie se va ajunge, procurorul trebuie sa ramana magistrat. Din experienta activitatii dumnealui de 35 de ani (a fost si judecator si avocat), considera ca sistemul de numire al Procurorului General, DIICOT, DNA trebuie schimbat. E de parere ca urmarirea penala nu trebuie descentralizata. Da exemplul Portugaliei unde procurorul general este un om politic, numit de presedinte la propunerea primului ministru, deci prin consens. „Daca in Romania s-ar statua o asemenea decizie cred ca ar fi un scandal foarte mare.” Povesteste despre cum era in 1990 (procurorul confirma activitatea politistilor, judecatorii pe cea a procurorilor). Factorii de decizie au obligatia sa apere prestigiul Justitiei. „Este foarte important cum arata usa de la intrarea in tribunal.” Militeaza pentru „evitarea contradictorialitatii legilor”.

Cristian Iordanescu ii multumeste lui Sorin Stanescu (cu care de altfel a fost coleg) pentru aducerea in discutie a acestui subiect. Spune ca nu se poate vorbi in Romania de democratie atata vreme cat Justitia in Constitutie este trecuta la autoritate, ca nu exista in Romania o separatie a puterilor in stat. „Justitia nu este o putere in stat. 17 ani, statul a vorbit de reforma in sistem. A evidentiat o grija de a controla sistemul. Cel mai interesat de statutul procurorilor este corpul avocatilor care s-a saturat de rele tratamente si vorbesc din proprie experienta. De 4 ani, am initiat o propunere de reforma a sistemului judiciar roman: sistemul judiciar are o problema existentiala. Aceasta perioada de tranzitie care nu se mai termina se datoreaza lipsei de dorinta de rezolvare.” Propune, fata de situatia conflictuala, experienta americana pentru ca in Europa exista o multidutine de sisteme judiciare, sistemul american fiind cel mai pragmatic si cel mai eficient, sistemul liber de a circula in ambele sensuri: numai dupa 8 ani de avocatura, sa se poata intra in magistratura. Aminteste ca in nicio tara nu exista 3 parchete distincte.

Georgiana Iorgulescu: Procurorii sunt suspendati intre doua articole constitutionale; oricine ar fi ministru al Justitiei si orice ar face are pe jumatate dreptate. Modificarile din 2004 (referindu-se la interceptarile convorbirilor sau la imposibilitatea participarii avocatului decat la audieri) au fost un dezastru. Nu stie cum va arata institutia procurorului.

Viorica Costiniu declara ca, desi CSM-ul reprezinta magistratii, niciun reprezentant nu este prezent desi au fost invitati. „Ne reprezentam singuri. Un vot de blam si pentru Procurorul General. S-a vorbit de reforma in pripa. Se face reforma in pripa. Vorbesc in numele Asociatiei Magistratilor din Romania. Nu exista la acest moment o evaluare reala a sistemului judiciar. Realitatea este in afara acestei sali, este in sala mea de judecata.” Da exemplu unui procuror stagiar care a fost detasat la Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Anomaliile sistemului se datoreaza Executivului. Pentru modificarea legilor justitiei, consultarea magistratilor a fost formala. Se primesc de la Ministerul Justitiei adrese prin care le este solicitat punctul de vedere, daca se poate ieri. „Revocarea membrilor actuali ai CSM este o solutie mai buna.” Plangeri vin nu numai la minister, ci si la AMR. „Asta e cultura. Exista framantari. Multe cariere ale procurorilor se datoreaza politicului.” Cu privire la raspunderea magistratilor, Consiliul Consultativ European s-a oferit sa dea consultanta. Se intreaba ce lipseste acestui sistem. O lege unitara, este raspunsul. Se refuza o lege de organizare si functionare a Parchetelor. Conditiile de desfasurare ale activitatii trebuie sa fie aceleasi. Este nevoie de un procuror independent. Cetatenii trebuie sa aiba nevoie de o justitie egala.

Arin Avramescu apreciaza ca tinerii colegi magistrati ar trebui sa vorbeasca despre modul cum li se garanteaza independenta; este de parere ca magistratii trebuie sa-si garanteze independenta si ca nu e cazul ca oamenii politici sa intervina in garantarea independentei. „Justitia trebuie garantata prin ea insasi. Nu am vazut o reactie vehementa despre cum un presedinte se pune patron peste CSM.”

Razvan Dumitrescu: „Conditie legala, restul este PR…”

Arin Avramescu: „Ma refer la ingerinta pe care un presedinte de tara…”

Ciprian Coada isi exprima tristetea fata de afirmatia lui Arin Avramescu ref. reactii vehemente. Aminteste ca asociatiile profesionale ale magistratilor au sesizat de nenumarate ori Curtea Constitutionala cu privire la ingerintele in justitie. „Sa ascultam in primul rand magistratii, sa vedem care sunt problemele lor.”

Victor Alistar: „Independenta este o atitudine personala fata de rigoare. Sa aprofundam.”

Cea de a doua parte a conferintei a fost moderata de Victor Alistar si a inceput cu prezentarea de materiale:

Statutul procurorului in legislatia romana. Istoric, actualitate si tendinte

Gheorghita Mateut: o sa incerce sa se incadreze in 15 minute; apreciaza ca statutul procurorului necesita o dezbatere ampla. „Ceea ce e de retinut sub aspectul statutului procurorului este ca procurorul isi exercita atributiile in cadrul parchetelor care sunt constituite si organizate in sanul Ministerului Public.” Se refera la art. 131, 132 din Constitutie si la cele din legea privind statutul procurorilor din care reiese ca „in prezent procurorii nu fac parte din autoritatea judecatoreasca, cu atat mai mult nu face parte din puterea judecatoreasca. Ministerul Public apartine puterii executive. Insa nu face parte din sistemul autoritatii administrative care desfasoara o activitate auxiliara. Se pune problema de a sti daca Ministerul Public ar trebui sa se bucure de independenta asa cum se bucura judecatorii de independenta.” Necesitatile modificarilor legilor care intereseaza justitia justifica tendinta judecatorilor de a recunoaste independenta procurorilor „avand in vedere ca procurorii in orice sistem judiciar exercita o functie procesuala fundamentala, a acuzarii”. Cei care efectueaza urmarirea penala sunt procurorii, se prezinta in fata instantei de judecata, pun concluzii, prezinta incadrarile juridice. „Activitatea procurorilor nu este de neglijat.” Intreaba daca nu ar trebui recunoscuta, garantata independenta procurorilor. „Inca in Romania nu exista garantii suficiente de independenta a procurorilor. Credem ca nu justifica diferenta intre procurori si judecatori in sanul magistratilor. Nu se justifica recunoasterea in favoarea procurorilor doar a stabilitatii ca o garantie a independentei.” Considera CSM unic catarg al independetei Justitiei, ca o supapa de siguranta. Intentia legiuitorului a fost de intari independenta procurorului din moment ce in cadrul CSM exista sectie de procurori. Nu crede in garantarea reala a independentei procurorilor, cata vreme exercitarea atributiilor procurorului se face sub autoritatea Ministerului Justitiei. Cu privire la legalitate „este de retinut ca recunoasterea unui asemenea principiu, care are valoare constitutionala, este fireasca.” Se refera la discutiile care au existat cu privire la faptul daca procurorul este sau nu parte in proces. Recentele evolutii ale procedurii penale sunt semnificative (care pune accent pe principalele atributii ale procurorului de urmarire penala). Principiul legalitatii a dobandit o conotatie aparte. Viitorul Ministerului Public Roman, viitorul procurorilor romani depinde de evolutia schimbarilor internationale, va depinde de EUROJUST, care prefigureaza viitorul minister public european.

Independenta sistemului judiciar in lumina art. 6 CEDO. Pozitia procurorului in acest sistem

Iulia Crisan: ii este greu sa adauge ceva dupa ce s-a discutat atat despre un subiect „fierbinte” si anume rolul procurorului intr-un stat de drept. Intreaba daca procurorul roman este un magistrat independent si daca trebuie sa fie astfel. Doreste sa vorbeasca in special despre problema independentei procurorului. Se refera la art. 6 al CEDO „care instituie o regula fundamentala: independenta justitiei, stipuland astfel: „orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita prin lege”. Aceeasi regula fundamentala poate fi desprinsa si din continutul Principiilor de Baza ale Natiunilor Unite cu privire la Independenta Sistemului Judiciar.”

Se refera apoi la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care „analizeaza amanuntit, notiunea de instanta independenta si impartiala, rezultand ca independenta si impartialitatea sunt strans legate intre ele. Si sa dam doar cateva exemple. In cauza SRAMEK contra Austriei, Curtea a aratat ca din moment ce intr-un tribunal se afla o persoana care este subordonata ca functie si sarcini fata de una din parti, justitiabilii pot sa se indoiasca in mod legitim de independentei acestei persoane, iar o asemenea situatie afecteaza increderea pe care jurisdictia trebuie sa o inspire intr-o societate democratica. Prin urmare, dependenta totala fata de executiv are repercusiuni grave in ceea ce priveste sistemul judiciar in ansamblul sau, in relatia cu justitiabilul. Acest aspect trebuit privit si din perspectiva celor decise de Curte in cauza HAUSCHILDT impotriva Danemarcei”. Vorbeste despre schimbarile legislative intervenite si despre problemele aparute cu referire la afectarea independetei procurorilor. Incheie afirmand ca „desi se vorbeste de independenta intregului sistem judiciar, aceasta nu este o independenta reala.”

Judecatori vs. procurori?

Adrian Neacsu: identifica o confuzie intre notiunile de judecator si procuror; exista, de asemenea, si o confuzie vizuala (plecand de la purtarea aceleiasi robe de catre procuror si judecator – primul contact al justitiabilului cu instanta de judecata facandu-se prin intermediul acestei identitati vizuale a vestimentatiei purtate de judecator si procuror, imposibilitatea diferentierii intre cei doi – si pana la folosirea acelorasi cai de acces, „in foarte multe instante, procurorii intra pe aceeasi usa cu judecatorul, tot impreuna parasesc sala de judecata” – ori tratamentul privilegiat al procurorului in ceea ce priveste circuitul dosarelor). Exista o mare confuzie mediatica, cu referire la comunicatele de presa care, pe langa faptul ca incalca in mod flagrant prezumtia de nevinovatie pentru ca se induce impresia caracterului definitiv al cercetarilor in ceea ce priveste strangerea, administrarea si aprecierea probleor de vinovatie, se afirma certitudinea deplina a vinovatiei persoanei cu privire la savarsirea faptei, afecteaza si altceva: si anume autoritatea organelor judiciare. „Asupra institutiei se creaza o presiune. Sunt lucruri pe care daca nu le vom lamuri nu vom ajunge sa conturam un procuror asa cum ar trebui. Garantia nu trebuie sa o dea doar judecatorul, ci si procurorul.”

Procurorul si integritatea publica (prezentarea a fost in power point)

Iulia Cospanaru incepe prin a defini justitia ca si gardian al integritatii publice, asigurand aplicarea cadrului legislativ anticoruptie, jusitia trebuind sa fie „securizata ea insasi impotriva riscurilor de neintegritate”. Solutia propusa este „un sistem institutional de control reciproc si contraponderi.” Prezinta optiunile institutionale: procurorul in sistemul de common law (procurorul fiind agent guvernamental, precum in Marea Britanie, SUA, Australia, Noua Zeelanda etc.) si procurorul in sistemele de civil law (procurorul este magistrat si are un statut similar cu cel al judecatorilor cum ar fi in Franta, Germania, Austria, Olanda). Vorbeste despre coruptia judiciara, identificand doua tipuri de astfel de coruptie: mita si influente/ingerinte venite din partea politicului sau a sectorului de afaceri. Se refera la manifestarile coruptiei in activitatea procurorilor (cum ar fi ascunderea de probe, „plantarea” de probe). Ca si masuri de crestere a integritatii in activitatea procurorilor identifica independenta (exprimata prin decizii autonome privind incadrarea cazului, ori cele bazate numai pe probele din dosar) si raspunderea publica (cum ar fi monitorizarea activitatii procurorilor, prevazuta in mod statutar sau desfasurarea procedurilor judiciare in public, cu exceptii limitate, precum cazurile in care sunt implicati copii).

Urmeaza dezbateri:

Viorica Costiniu nu isi poate asuma tot ceea ce a spus doamna Cospanaru. „Suntem un exemplu negativ, extindem notiunea de coruptie.”

Sergiu Andon: O sa fie putin Mos Ion Roata, spunand ca „am ramas cu o nedumerire”. Considera ca principala hiba o constituie numirea Procurorului General. Intreaba de ce aceasta imixtiune a executivului si de ce afecteaza ea independenta procurorului, ce se intampla in sistem.

Sorin Stanescu: Modalitatea de numire a Procurorului General are influenta asupra procurorilor de caz intrucat „permite sefilor ierarhici sa ia masuri care influenteaza procurorul”. Invoca lipsa unui sistem de repartizare aleatorie a dosarelor, anumite cauze fiind orientate spre anumiti procurori. „Se merge pe ideea solutiilor gospodaresti in locul celor temeinice si legale. Aberatia absoluta este sistemul detasarilor procurorilor.” Sustine ca Procurorul General sa fie numit dupa sistemul numirii presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Romulus Varga vrea sa avem o imagine de procurori independenti. Procurorul de la nivelul parchetului de pe langa judecatorie este independent. „Nu exista nici un fel de presiune politica. Cand am fost procuror stagiar, am refuzat telefonul prefectului. Modalitatea in care Ministerul Justitiei ne afecteaza grav independenta este neasigurarea unui sistem de ocupare a posturilor.”

Victor Alistar intreaba daca nu este treaba CSM.

Romulus Varga raspunde ca ministerul este responsabil si ca vinovatia apartine ambelor autoritati. Vorbeste despre „pumnul pus in gura procurorilor”. Despre repartizarea aleatorie a dosarelor, spune ca profilul ideal al procurorului este diferit de cel al judecatorului. Nu este posibila o repartizarea aleatorie suta la suta. Legea spune care sunt criteriile de repartizare a dosarelor.

O doamna procuror intervine si spune ca peste tot in lume se pune problema de cat e de aproape procurorul de executiv. In legislatia noastra nu exista dubii, „suntem in puterea judecatoreasca”. Sa nu se uite ca o parte a activitatii procurorului se finalizeaza cu netrimiterea in judecata. Considera ca actuala legislatie asigura independenta procurorului. Nu contesta ca exista colegi care asculta de ordinul procurorului sef si ca intotdeauna politicul va incerca sa se amestece. Da exemplul Germaniei, unde procurorii sunt functionari publici, existand insa un contrabalans in sensul ca solutiile acestora sunt supuse controlului judecatoresc.

Raluca Bejan considera ca marele absent este justitiabilul dar o sa-l incerce dumneaei sa-l reprezinte putin. Independenta se raporteaza la ceea ce este deasupra procurorului sau colateral. „Un infractor isi doreste un sistem macinat, el este interesat ca sa nu fie observat comportamentul lui.” Cand un politist va fi intrebat de ce nu ia declaratii cum trebuie va spune „ca sunt coordonat de un procuror”. Din perspectiva justitibialului, cea mai importanta este perceptia unui sistem coerent si „sa nu se poata indoi ca cel care il ancheteaza are deficiente de competenta, incredere.” Experienta ii spune ca independenta procurorului nu este asigurata, in pofida reglementarilor din Codul de procedura penala. Ministerul Public asigura ca in interiorul sau sa fie respectata ordinea de drept. Cel care asigura acuzarea este Ministerul Public. Potrivit Constitutiei Romaniei, se asigura ceva in plus si anume ca acesta se ocupa cu respectarea legii si apararea drepturilor omului. Aceasta nu inseamna numai acuzare.

Cristian Danilet informeaza publicul despre cauza Reiner vs. Romania, Curtea Europeana a Drepturilor Omului stabilind in urma cu doua zile ca procurorul roman nu este independent. Intreaba ce ar trebui sa se mai intample. Independenta procurorului trebuie abordata institutional (si aici vorbim de necesitatea modificarii Constitutiei) si personal (caci sunt metode administrative de a influneta deciziile procurorilor).
Cata vreme se vorbeste de subordonare, nu poate exista independenta. Procurorul e la mana sefului sau, de la chestiuni marunte precum prezenta la serviciu si aprobarea concediului de odihna pana la puterea de a-l distribui pe sectia de urmarire sau pe cea de judiciara; sa se ocupe de politia de la sate, sau de cea de la orase; care ii poate da sau lua dosare. Aminteste si de un ordin al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj („slava domnului ca nu mai e in functie”) care si-a permis sa ceara procurorilor ca daca intentioneaza sa solicita schimbarea incadrarii juridice trebuie sa-l informeze in prealabil. Sunt cazuri de procurori care au suferit repercusiuni daca au cerut in instante alte solutii decat cele de condamnare. „Independenta s-a transformat intr-o stare de frica, incepand de la aprobarea zilelor de concediu si pana la modul de solutionare a dosarelor. Ca sa vedem ce facem, nu trebuie sa inventam roata: trebuie sa citim doua acte internationale: Principiile ONU privind rolul procurorului si Recomandarea nr. 19 a Comitetului Ministrilor privind rolul procurorului in sistemul judiciar penal; acestea constituie baza legala a modificarilor pe care trebuie sa le facem. Procurorul trebuie sa fie un alt tip de magistrat. Daca vrem sa avem o justitie independenta, trebuie sa avem si un procuror independent. Dar pentru asta trebuie sa avem si garantiile necesare. Teoretic este Consiliul Superior al Magistraturii. Or, acesta se ocupa mai mult de personalului auxiliar: mai mult de jumatate din punctele care se discuta de Plen sunt cum sa transformam grefieri; in rest, sunt note pe care le aproba sau respinge, fara sa stim despre ce e vorba. Dar nu ati vazut ca asemenea note apar totusi in presa? De fapt, CSM a facut un „deal” cu presa: ca sa nu scrie despre ei, le dau materiale despre magistrati.CSM nu raspunde in fata nimanui si vrea mai multe puteri: a luat cariera magistratilor, dar si Inspectia Judiciara (aici sunt de acord cu ministrul ca Inspectia nu poate fi la CSM, caci se incalca principiile separarii functiilor de urmarire si de judecata care, potrivit CEDO, se aplica si in amterie disciplinara, dar nici nu stiu daca e bine sa fie la MJ), vrea initiativa legislativa si bugetul instantelor. CSM nu aspunde in fata nimanui. Trebuie facut responsabil cel putin in fata celor care i-au ales. Altfel va devini un Minister de Justitie: acum avem un ministru care ne place sau nu, dar in curand vom avea 19 ministri – membrii CSM.”

Mihai Banciu puncteaza cateva chestiuni. Prima se refera la faptul ca CSM este garantul independentei si ca CSM trebuie sa se ocupe in continuare de cariera magistratului. A doua chestiune priveste garantarea impartialitatii, independentei iar cu ocazia controalelor si a deplasarilor efectuate in tara, tematica avuta in vedere la control a avut ca obiective specializarea procurorului, respectarea normelor procedurale, eficienta manageriala, luandu-se masurile necesare. Apoi corpul inspectorilor ar trebui sa ramana la CSM. Nu poate face comentarii privind raportul la DNA. Selectia personalului ar trebui sa fie mai riguroasa, criteriile trebuie sa fie mai riguroase.

Nicoleta Bulgar: Independenta procurorului este afectata de politic, de instabilitatea legislativa. Hotararea Guvernului nr. 829 stabileste o noua politica penala care introduce o noua institutie – negocierea – procurorul urmand sa fie un fel de negociator. Pana nu se modifica legile care privesc justitia, nu se poate vorbi despre independenta procurorului. „Sefii politiei nu vor renunta niciodata la putere. Intr-adevar, procurorul sa conduca ancheta organelor penale.” Mai sunt inca ordine ale Procurorilor Generali trecuti care inca mai sunt in vigoare. Vorbeste de birocratia care exista.

Horatiu Dumbrava, reprezinta UNJR, a fost 4 ani procuror si de 8 ani este judecator. „Independenta procurorului nu se discuta cand este vorba de infractor care a furat mure, ci cand are cauze importante (cu oameni de afaceri, de exemplu). Materialele militeaza pentru independenta parchetelor, numirile si detasarile sa fie facute de CSM.” Intreaba daca e capabil CSM, atat legislativ cat si in compunerea actuala sa asigure independenta sistemului. „Dupa mine, nu. Sunt foarte multi acolo care isi fac treaba. Am impresia, sper sa nu am si dreptate, ca CSM este clasa politica a sistemului politic din Romania.”

Iulia Crisan face doua observatii. Ref. afirmatiile lui Cristian Danilet. In tara sunt cunoscute problemele de la Cluj. „Dar acolo era o casta. A durat foarte mult pana sa fie scoase la concurs.” 70% din timp il petrece cu politisti.

Georgiana Iorgulescu: Cand l-a auzit pe Cristi Danilet, a fost fericita. Ambiguitatea caracterizeaza statutul procurorului. Ar fi dorit sa fie o chestiune mult mai stabila. Solutiile procurorului, in mare majoritate, sunt confirmate de procurorii sefi. Nu stie cum sunt repartizate dosarele procurorilor in prezent.

Victor Alistar intreaba cum ar trebui sa isi asume ca atitudine magistratii independenta.

Viorica Costiniu povesteste cazul unei procuroare careia nu ii da numele, pe vremea cand dumneaei era judecator la Tribunalul Bucuresti, care a pus concluzii orale diferite de cele scrise, solicitand instantei achitarea. Atitudinea procuroarei a costat-o 3 ani la Biroul de Relatii cu Publicul.

Sergiu Andon se declara multumit de raspunsurile primite la intrebarea adresata de dumnealui.

Ciprian Coada vorbeste de pionierat in materia comunicatelor de presa. Militeaza pentru moderatie.

Monica Danciu ii raspunde lui Victor Alistar ref. asumarea independentei de catre pocurori printr-o pregatire profesionala excelenta. Exista reglementari care asigura independenta procurorurlui (Codul de procedura penala). Daca se ajunge la achitare, solutia instantei de poate datora unei pregatiri profesionale necorespunzatoare.

Sorin Stanescu: Legiuitorul nu poate sa ofere acele garantii care nu sunt suficiente, depinzand astfel de fiecare magistrat in parte.

Dana Bunea
: La emiterea comunicatelor de presa se acorda atentie datelor cu caracter personal. Uneori sunt intrebati de ce dau declaratii presei persoanele care ies de la audieri de la DNA.

Adrian Neacsu: Problema a ajuns la CSM in urma unui studiu facut de noi, Sojust. Raspunsul CSM a fost in sensul ca este o chestiune care priveste DNA. Invoca exemplul Politiei Romane care nu mai da datele de identificare ale persoanei asupra careia se fac cercetari ca urmare a faptului ca era la un pas de a fi condamnata la CEDO, evitand condamnarea prin ajungerea la o intelegere.

Ciprian Coada: Nu exista obligativitatea emiterii comunicatelor de presa potrivit Legii 544. La Constanta, nu se dau comunicate de presa, dumnealui fiind si purtator de cuvant al tribunalului, dar daca presa intreba, i se raspunde in scris. Lauda INM pentru meritul de a fi organizat astfel de cursuri. „Sa intram intr-un cadru de normalitate.” Expune o speta in care Franta a fost condamnata la CEDO pentru ca a dat numele unui demnitar in cazul unei anchete.

Victor Alistar: CSM-ul putea sa raspunda DNA daca se uita in jurisprudenta CEDO, lucru pe care puteau sa-l faca si procurorii de la DNA. „Parchetul nu trebuie sa-si faca reclama, nu are nevoie de clienti.”

Codru Vrabie aduce in discutie problema Inspectiei Judiciare si cele 3 pareri conturate (sa treaca la MJ, sa ramana la CSM, sa treaca la parchetele de pe langa curtile de apel). Daca inspectia ramane la CSM, criteriul independentei nu se indeplineste. Nu stie daca va fi bine sa fie la MJ, dar ca problema inspectiei se va putea rezolva daca nu va ramane la CSM sau la parchete). Face o analogie cu auditul din sectorul privat.

Viorica Costiniu intreaba cum facem cu autoreglarea….

Codru Vrabie: „Pot sa dau exemplul Olandei” unde se face un audit (se verifica vulnerabilitatile).

Christian Lange se bucura ca suntem preocupati de aceste chestiuni, niciun sistem nu este perfect. Lauda participarea numeroasa a celor interesati.

Lavinia Lefterache face analiza dezbaterilor si trece in revista solutiile: i se pare un gest de curtoazie sa stea in picioare cand vorbeste, asa cum procurorii se ridica in picioare cand pun concluzii in fata instantei de judecata. „Conferinta ne-a oferit prilejul de a discuta asupra independentei procurorului. Prima intrebare este de ce avem nevoie de independenta, cui foloseste independenta. Independenta este un concept, al carui scop serveste acesteia.” Raspunsurile le-a gasit in materialele prezentate.

Identifica puncte tari, puncte slabe, oportunitati si pericole.

Intre punctele tari, identifica afirmatiile facute de:
Ministrul Jusititei, „nu exista retineri in a deschide anchete.” Adauga ca ministrul stie ce spune.
Sergiu Andon, 7 ani de procuratura, „am plecat pastrand aceleasi bune impresii ca atunci cand am intrat”.
Victor Alistar care a scos in evidenta garantiile legislative (nu exista un monopol al acuzarii).
Sorin Stanescu, „trebuie sa cautam la nivel de principii”.

Punctele slabe sunt evidentiate de afirmatiile facute de:
Ministrul Justitiei care a scos in evidenta o lipsa a autoritatii ministerului Justitiei asupra parchetelor.
Segiu Andon privind lipsa sistemului de autoreglare.
Victor Alistar, Georgiana Iorgulescu referitor la existenta unei situatii de ambiguitate a statutului procurorului.
Cristian Iordanescu: tranzitia este un punct slab deoarece nu se finalizeaza cu o solutie.
Viorica Costiniu: consultatiile formale ale magistratilor privind modificarea legilor care intereseaza justitia.

Conferinta a oferit prilej de reflectare asupra oportunitatilor viitoare:
Iulia Cospanaru: existenta unor studii precum cel prezentat.
Ministrul Justitiei: dezbaterile de azi scot in evidenta pozitia magistratilor romani.
Sergiu Andon: necesitatea definirii termenului de statut al procurorului.
Victor Alistar: existenta unui cadru normativ in care se analizeaza competenta. Profesionalismul este baza independentei precum si necesitatea unei culturi organizationale.
Gheorghita Mateut: evolutia internationala va determina si evolutia statutului procurorului.
Romulus Varga a scos in evidenta dialogul dintre judecator si procuror, plecand de la experienta sa.

Pericolele privesc:
Inconsecventa legislativa de care vorbea Nicoleta Bulgaru.
Corectitudinea actelor de judecata dar neintelese de catre justitiabili – Sergiu Andon.
Captivitatea procurorurlui afirmata de Victor Alistar.
Numarul mare de cauze si lipsa de personal evidentiate de Romulus Varga.
Pericolul tacerii de care vorbea Sorin Stanescu.

Intreaba cum se prezinta sistemul judiciar. Aminteste ca s-a vorbit ca procurorul este liber sa puna concluzii, cu raportare la exemplul instantei care a valorificat concluziile scrise ale procurorului si nu pe cele orale, diferite. Speta trebuia sa apara intr-un buletin al jurisprudentei curtilor de apel, dar nu a mai aparut.

Se da citire Declaratiei de la Bucuresti de catre Dana Girbovan.

Christian Lange citeste Declaratia MEDEL.

Lucrarile se incheie.

Pentru STIRI.JURIDICE, Alina Matei

Update 1 octombrie 2007, comunicatul oficial al Ministerului Justitiei:

„Discursul ministrului a pornit de la constatarea ca problemele, privind definirea statutului procurorului, incep de la o ambiguitate constitutionala, deoarece acestia se afla atat sub autoritatea ministrului Justitiei – ca reprezentant al Guvernului -, fiind totodata si parte a autoritatii judecatoresti. In acest context, practic, o subordonare a procurorilor fata de Ministrul Justitiei, nu exista, a adaugat ministrul Tudor Chiuariu: „In legile de organizare judiciara lipseste o detaliere coerenta, completa a notiunii constitutionale de autoritate asupra procurorilor. Avem cateva prevederi dispersate: prerogativa de a solicita informatii, controlul prin procurorul anume desemnat, propunerile privind numirea si revocarea procurorilor sefi, aprobarea statelor de functii si a regulamentelor.”

Modificarile aduse legilor justitiei adoptate in 2004, in cursul anului 2005, au fost, in opinia ministrului si a majoritatii procurorilor prezenti, o greseala: „Intentia a fost buna, aceea de a crea o autonomie a sistemului judiciar fata de Executiv, dar transferul atributiilor de la Ministerul Justitiei la CSM a fost, in opinia mea, unul excesiv”, a declarat Ministrul Justitiei.

De asemenea, ministrul Tudor Chiuariu a reiterat ideea ca, procurorii sefi ar trebui sa fie numiti, la propunerea ministrului justitiei, de catre setia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii: „Eu cred ca in momentul acesta este o opinie majoritara si anume ca ar trebui sa revenim la situatia anterioara, ca procurorii sefi sa fie numiti la propunerea ministrului Justitiei, de catre sectia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.”
Ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu, a mai declarat ca: „Faptul ca CSM este ales de magistrati il face, uneori, incapabil sa ia masuri impotriva magistratilor si in favoarea cetatenilor. De aceea, eu vad rolul lui ca unul preponderent defensiv de aparare a independentei, decat unul de interventie pro-activa pentru bunul mers al sistemului. Se spune ca astfel, prin adoptarea acestei propuneri, s-ar inlatura influenta politica. Fals! Din experientele ultimilor ani s-a vazut ca influenta politica asupra procurorilor vine de cele mai multe ori din partea presedintelui decat dinspre ministrul justitiei. De cele mai multe ori, cel de-al doilea fiind un interpus al primului. Cazurile Iliescu – Stanoiu si Basescu – Macovei mi se par elocvente in acest sens. (…) Cetateanul simplu asteapta de la ministrul justitiei ca sistemul sa functioneze corect in beneficiul sau, iar, daca nu functioneaza, acesta il gaseste vinovat. Justitiabilul nu identifica astfel de responsabilitati privind sistemul judiciar in sarcina presedintelui sau a CSM, in cazul fericit, ca stie de existenta celui din urma.”

Totodata, Tudor Chiuariu a mai declarat ca „Dupa parerea mea, problemele cu care ne confruntam sunt: de ce sunt atatea dosare restante, care sunt criteriile dupa care sunt alese cazurile in care se deschid anchete si dupa care alte dosare sunt lasate in nelucrare, cat de intemeiate sunt aceste anchete si cat de profesionist sunt derulate. Pe un plan mai larg ne confruntam cu absenta unei strategii, a unui plan propriu privind reforma justitiei si lupta anticoruptie. Totul in ultimii ani s-a facut la presiune externa si, uneori, preluand idei care nu aveau legatura cu realitatile”.”

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week