Întrebare preliminară cu privire la exceptarea de la plata dreptului la suită în cazul vânzării unei opere de artă. UPDATE: decizia finală
22 februarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
22 februarie 2016: După ce Curtea de Justiție a stabilit în data de 26 februarie 2015 faptul că:
Articolul 1 alineatul (4) din Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca persoana obligată la plata dreptului de suită, desemnată ca atare de legislația națională, indiferent dacă este vânzătorul sau un profesionist de pe piața artei care intervine în tranzacție, să poată să convină cu orice altă persoană, inclusiv cumpărătorul, ca aceasta din urmă să suporte definitiv, în tot sau în parte, costul dreptului de suită, cu condiția ca o astfel de înțelegere contractuală să nu afecteze cu nimic obligațiile și răspunderea ce revin persoanei obligate la plată către autor.
Cour de Cassation a desființat parțial hotărârea Curții de Apel Paris ca urmare a interpretării CJUE și a trimis cauza spre rejudecare cu privire la acea parte din hotărâre care a fost anulată:
(…) Attendu, selon l’arrêt attaqué, que soutenant que la société de ventes volontaires de meubles aux enchères publiques Christie’s France avait, en violation du texte susvisé, inséré dans ses conditions générales de vente une clause mettant le paiement du droit de suite à la charge de l’acquéreur, le Syndicat national des antiquaires (SNA) a engagé une action à l’encontre de cette société aux fins de voir qualifier une telle pratique d’acte de concurrence déloyale et constater la nullité de la clause litigieuse ; que par arrêt du 22 janvier 2014 (pourvoi n° 13-12.675, Bull. 2014, I, n° 12), la première chambre civile de la Cour de cassation, après avoir rejeté le premier moyen du pourvoi dirigé contre le chef de l’arrêt ayant déclaré recevable l’action du SNA, a saisi la Cour de justice de l’Union européenne d’une question préjudicielle portant sur l’interprétation de la règle édictée par l’article 1er, paragraphe 4, de la directive précitée, qui met le paiement du droit de suite à la charge du vendeur ; (…)
Attendu cependant que, par arrêt du 26 février 2015 (C-41/14), la Cour de justice de l’Union européenne a dit pour droit que l’article 1er, paragraphe 4, de la directive doit être interprété en ce sens qu’il ne s’oppose pas à ce que la personne redevable du droit de suite, désignée comme telle par la législation nationale, que ce soit le vendeur ou un professionnel du marché de l’art intervenant dans la transaction, puisse conclure avec toute autre personne, y compris l’acheteur, que cette dernière supporte définitivement, en tout ou en partie, le coût du droit de suite, pour autant qu’un tel arrangement contractuel n’affecte nullement les obligations et la responsabilité qui incombent à la personne redevable envers l’auteur ; (…)
:: decizia
*
10 aprilie 2014: Judecătorul suprem francez (Cour de cassation) dorește să afle dacă, pe cale convențională, se pot stabili excepții cu privire la plata dreptului la suită în cazul vânzării unei opere de artă. (C-41/14 Christie’s France)
Dispoziții incidente: articolul 1 alineatul (4) din Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită
Articolul 1 (extras)
Obiectul dreptului la suită
(2) Dreptul menționat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesioniș
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
