Excepţie de neconstituţionalitate respinsă ref. dispozițiile privind interceptarea și înregistrarea din Codul de procedură penală
10 aprilie 2014 | Lorina PÎRVANÎn Monitorul Oficial al României nr. 716 din data de 21 noiembrie 2013 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 404 din 8 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 indice 2 alin. 4 şi art. 913 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Vaslui – Secţia penală şi are ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 912 alin. 4 cu denumirea marginală Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea şi art. 913 alin. 3 cu denumirea marginală Certificarea înregistrărilor, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
– Art. 912 alin. 4: „Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, şi pot fi transmise judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La soluţionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.”;
– Art. 913 alin. 3: „La procesul-verbal se ataşează, în plic sigilat, o copie a suportului care conţine înregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanţei, copia suportului care conţine înregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele – verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei.”
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmat că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare deoarece permit judecătorului să respingă cererea formulată de inculpat cu privire la solicitarea convorbirilor şi comunicărilor ce au fost apreciate de procuror ca neavând legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării ori ca inutile. Astfel, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că judecătorul ar trebui să fie singurul care exercită controlul judiciar al convorbirilor interceptate în caz de sesizare a instanţei prin rechizitoriu.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare şi astfel a pronunţat Decizia nr. 1.510 din 15 noiembrie 2011 prin care a statuat că dispoziţiile referitoare la organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea şi cele referitoare la certificarea înregistrărilor prevăd suficiente garanţii specifice dreptului la un proces echitabil cu respectarea dreptului la apărare, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare.
De asemenea, Curtea a arătat că la prezentarea materialului de urmărire penală procurorul este obligat să prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate şi să asigure, la cerere, ascultarea acestora.
În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 913 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece susţinerea potrivit căreia judecătorul nu mai este imparţial şi, totodată, partea interesată nu îşi mai poate formula o apărare eficientă nu poate fi primită, întrucât premisa de la care porneşte argumentaţia critică este greşită; judecătorul are la dispoziţie copii ale suportului care conţine înregistrarea şi ale proceselor-verbale, acestea fiind depuse la dosar alături de celelalte probe şi spre ştiinţa tuturor părţilor, care, astfel, au libertatea de a-şi formula o apărare eficientă, în timp util şi în deplină cunoştinţă de cauză.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 912 alin. 4 şi art. 913 alin. 3 din Codul de procedură penală, acestea fiind constituţionale în raport cu criticile formulate.
