BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Aplicarea legii penale mai favorabilă infractorului

10.04.2014 | Daniela PANIOGLU
Abonare newsletter

În cazul concursului de legi penale în timp, se aplică principiul ”lex mitior” sau al extraactivităţii legii penale mai blânde, care este reglementat de art. 5 din noul Cod penal, pentru cauzele aflate în curs de judecată, şi de art. 6 din noul Cod penal, pentru cauzele judecate definitiv.

În această situaţie, trebuie aleasă doar una dintre legile penale succesive în timp, în integralitatea sa, înlăturându-le pe celelalte, ca şi când nu ar exista, după cum explica prof. univ. dr. Vintilă Dongoroz.

Principiul ”lex mitior” este greşit aplicat atunci când sunt combinate dispoziţiile mai favorabile infractorului cuprinse în legile penale succesive, cu rezultatul obţinerii unei ”lex tertia”. Aceasta întrucât, prin selectarea şi îmbinarea dispoziţiilor penale mai blânde cuprinse în legile penale succesive, judecătorul nu se limitează la aplicarea legii penale, ci creează o lege penală proprie. Aşadar, judecătorul, depăşindu-şi atribuţiile sale, pătrunde, în mod nepermis, în domeniul legislativului, iar produsul său nu reprezintă altceva decât rezultatul unui abuz de putere.

În ignorarea tradiţiei juridice româneşti, care a susţinut aplicarea în întregime a uneia dintre legile penale concurente, apreciată, prin comparaţie, ca fiind mai blândă pentru infractor, în doctrina recentă a apărut falsa dihotomie între aşa-numitul principiu al aplicării globale şi aşa-numitul principiu al aplicării pe instituţii autonome. În fapt, aşa-zisul principiu al aplicării globale nu înseamnă altceva decât clasicul principiu al aplicării legii penale mai favorabilă inculpatului, în timp ce sub denumirea de principiu al aplicării legii penale pe instituţii autonome se ascunde „lex tertia”, ca rebut al aplicării principiului „lex mitior”. Procedându-se în această manieră, prin crearea un fals principiu de drept, a fost validată, în mod inadmisibil, interdicţia creării de ”lex tertia”. Niciun argument nu poate justifica îmbinarea a două sau mai multe legi penale. Nu întemeiază o asemenea concepție nici măcar una sau mai multe dispoziții din legea de punere în aplicare a noului cod penal, cu privire la care se afirmă că ar îngădui acest hibrid normativ, întrucât legiuitorul nu-și poate transmite, prin niciun act normativ, puterea sa legiuitoare în domeniul autorității judecătorești. Un asemenea act normativ nu poate fi decât neconstituțional.

În opinia mea, principala deficienţă a acestei concepţii juridice constă în ignorarea faptului că stabilirea limitelor apărării sociale este atributul exclusiv al legiuitorului. Apărarea socială se realizează prin legea penală, în întreg mecanismul său, adică prin limitele generale și speciale de pedeapsă, cauzele de atenuare sau de agravare a răspunderii penale, termenele de prescripție și altele, toate laolaltă, ca o unică reacție socială la fenomenul infracțional existent la un moment dat în societate, așa cum a gândit-o legiuitorul.

Așadar, în situaţiile tranzitorii, relaţiile de apărare socială sunt reglementate, simultan, în mod diferit de către fiecare dintre legile penale concurente, într-o corporalitate distinctă. În mod firesc, reacţia justiţiei trebuie să se întemeieze şi să se încadreze în limitele stricte ale uneia dintre legile penale, aşa cum legiuitorul le-a stabilit în strategia sa de apărare socială de la momentul elaborării actului normativ. Prin urmare, principiul aplicării legii penale mai blânde pentru infractor nu trebuie privit în mod absolut, ci în raport cu interesul apărării sociale, care nu permite crearea unei situaţii juridice mult prea favorabilă infractorului, coborâtă sub limita minimă de apărare socială a oricăreia dintre legile penale succesive în timp. Îmbinarea normelor cele mai favorabile culese din două sau mai multe legi penale concurente, cu o arie restrânsă de aplicare în timp, creează ideea că inculpatul a comis fapta penală la momentul potrivit, când apărarea socială a devenit vulnerabilă. Într-adevăr, apărarea socială este vulnerabilă, însă nu prin simpla existenţă a unor legi penale succesive, ci prin intervenţia magistratului, care, preluând, în mod nepermis, atribuţia de reglementare a apărării sociale din competenţa legiuitorului la discreţia sa, a diminuat reacţia socială cu mult peste voinţa legiuitorului.

O altă deficienţă a acestei gândiri juridice constă în faptul că instituţiile autonome nu cunosc o definire şi o delimitare clară, care să permită excluderea echivocului, astfel că, în practica judiciară, s-a conturat o pluralitate de soluţii, în raport cu ceea ce înţelege fiecare prin instituţie autonomă, cu efectul negativ al înlăturării caracterul previzibil pe care trebuie să-l aibă orice proces penal. Dimpotrivă, aplicarea adevăratului principiu al ”lex mitior” exclude varietatea soluţiilor, permiţând aplicarea uneia sau alteia dintre legile penale, fără ca magistratul să poată ajunge la un rezultat subiectiv.

Totodată, însăşi terminologia folosită de codul penal, în sensul aplicării legii penale mai favorabilă, şi nu a dispoziţiilor penale mai favorabile, reflectă conceptul aplicării unitare a legii penale.

Ca atare, legea penală se aplică în ansamblul său şi nu pe grupuri difuze de norme materiale, desprinse din reglementarea existentă la un moment dat şi combinate cu alte fragmente normative dintr-o altă lege penală concurentă. În această modalitate nu se aplică legea penală mai favorabilă, ci se obţine o lege penală mult prea favorabilă unui segment privilegiat de infractori, care beneficiază de tot ceea ce este mai bun din cele două legi penale succesive, situaţie inechitabilă faţă de celelalte două categorii de infractori, fie judecaţi în baza legii penale vechi, fie care vor fi judecaţi în temeiul noii legi penale.

Prin urmare, acest aşa-numit principiu al aplicării pe instituţii autonome încalcă principiul fundamental al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de art. 16, alin. 1 din Constituţia României, conform căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Ori, însuşi segmentul de infractori de tranziţie, ca unic benficiar al unei terțe legi, obţinută în afara dispoziţiilor legale, constituie un exemplu clar de privilegiu acordat de autoritatea judecătorească acestei categorii de infractori. În acelaşi timp, sunt discriminate celelalte două categorii de infractori, care răspund penal în baza exclusiv a uneia dintre legile penale.

Totodată, aşa-zisul principiu al aplicării pe instituţii autonome încălcă dispoziţiile art. 124, alin. 2 din Constituţia României, prin care se stabileşte că justiţia este, printre altele, egală pentru toţi.

Judecător Daniela PANIOGLU,
Curtea de Apel București – Secția I-a penală

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Aplicarea legii penale mai favorabilă infractorului”

  1. Ioan HERLEA spune:

    Gasesc extrem de dificil sa combati acest set de argumente! As spune ca nici macar acele prevederi ratacite prin legea de aplicare nu pot clatina rationamentul expus mai sus…

  2. Sergiu BOGDAN spune:

    Afirmațiile autoarei cum că tradiția juridică românească este în sensul aplicării globale ale legii penale mai favorabile sunt simplu de combătut prin următorul citat al profesorului Vintilă Dongoroz, din 1937, în comentariul art. 2 (Legea penală mai favorabilă) din CODUL PENAL CAROL AL II-LEA ADNOTAT, Vol. I, Partea Generală, editura Librăriei SOCEC & CO., S.A., București, 1937, pag. 10, dreapta sus, lit. b): „Alegerea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a obține un rezultat și mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis.
    Odată însă fapta stabilită și pedeapsa stabilită conform uneia dintre legi se poate recurge la instituțiunile cari funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt favorabile infractorului (citatul lipsă din argumentele autoarei).
    ” Citarea trunchiată poate creea o altă impresie asupra interpretării unui punct de vedere.
    Tradus în limbajul actual, după ce a fost aleasă legea mai favorabilă din perspectiva conținutului și a pedepsei, urmează apoi o altă etapă și anume alegerea legii mai favorabile și cu privire la instituțiile care funcționează independent (concurs, prescriptie etc.).

  3. Florin RADU spune:

    Solutia nu poate fi decat una singura, mult mai logica si pertinenta: renuntarea la principiul aplicarii legii penale mai favorabile, care nu prezinta absolut nici o ratiune si motivatie.
    Faptelor penale trebuie sa li se aplice legea in vigoare la data comiterii lor.

  4. Marius GAVRILĂ spune:

    Mie imi place articolul. Lectie de gandire juridica.
    Aveti dreptate. Politica penala este atributul exclusiv al legiuitorului si cuprinde un set de reguli “ca reacție sociala unitara la fenomenul infracțional”. E ca la ofertele din supermarket. Nu pot sa iau balsamul dintr-un pachet, detergentul din altul si inalbitorul dintr-al treilea, apoi sa platesc pretul cel mai mic. Pentru ca nu asta a fost vointa celui care le vinde.
    “Mitior lex” vizeaza aplicarea legii penale si nu a dispozitiilor penale mai favorabile. Ca altfel, s-ar ajunge, pe de o parte, ca justitiabililor din aceasta perioada tranzitorie, care au savarsit fapte similare, sa li se aplice o lege mai favorabila si decat celor au fost judecati pe legea veche si decat celor care vor fi judecati pe legea noua, iar pe de alta parte, ar fi discriminare chiar intre ei, fiecare beneficiind practic de legea lui, de combinarile lui de dispozitii legale.
    Nu exista o justificare legala si obiectiva pentru aceste diferente de tratament intre justitiabili si se ajunge iar in situatia in care persoane care au savarsit fapta impreuna sa beneficieze de legi diferite, independent de atitudinea lor procesuala.
    Teoria asta a institutiilor autonome, care, de altfel, “nu cunosc o definire şi o delimitare clară, care să permită excluderea echivocului”, ca sa va citez, in opinia mea, nu are niciun temei legal, constitutional sau conventional. Mai mult de atat, acest presupus principiu odata aplicat in practica, devine lege fara sa fie si nici nu este supus controlului Curtii Constitutionale. Ca, tine de interpretarea legii, nu?
    Nu pot sa nu observ, citind si alte articole de pe juridice (https://www.juridice.ro/306841/constitutionalitatea-aplicarii-diferentiate-a-principiului-legii-penale-mai-favorabile-in-functie-de-interventia-unei-hotarari-definitive-de-condamnare.html; https://www.juridice.ro/308649/aplicarea-in-timp-a-legii-penale-mai-favorabile-potential-conflict-intre-interpretarea-unei-norme-legale-si-exigentele-unui-principiu-constitutional.html; … ), ca exista o diferenta fundamentala de interpretare a dreptului intre Curtea Constitutionala si practicieni, pe de o parte si doctrina impusa de INM, ca organizator al examenelor de admitere si promovare, pe de alta parte. Daca tot nu se oboseste nimeni sa sesizeze Curtea Constitutionala sau ICCJ, ca sa dezlege nodul gordian (sper sa nu-l taie), poate ca ar fi bine ca diferentele astea de opinii juridice sa-si gaseasca locul si la INM.

  5. Mihai COSTACHE spune:

    problem solved by ICCJ 🙂

    „Instanţa supremă a stabilit, luni (adica astazi 14.04 – nr), că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de cea a pedepsei, ceea ce înseamnă, în esenţă, că judecătorii vor trebui să folosească articolele mai favorabile din oricare din cele două coduri, vechi şi nou ”

    deci se aplica lex tertia.

  6. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Cu tot respectul pe care îl poate cineva avea față de un renumit profesor de drept penal, nu trebuie totuși să uităm că stimatul profesor, atunci când sugera că o lex tertia nu poate exista, nu era familiarizat (și nici nu avea cum să fie!) cu efectele CEDO, și mai ales cu efectele unui ratio ca cel din Scoppola nr. 2 (din 2009). Apoi, pe vremea renumitului profesor sunt convinsă că nu se modificau dispozițiile legale atât de rapid precum s-au tot modificat, prin legi speciale, în ultimul deceniu.

    Nu am să înțeleg niciodată rostul unor trimiteri la cărți scrise acum 100 de ani pentru a susține o anumită soluție de actualitate. Pentru mine, o astfel de invocare are o valoare persuasivă tot atât de mică precum aceea a părinților (sau a bunicilor – dacă este să ne raportăm la diferența de peste 70 de ani dintre momentul celor scrise și prezent) când îi spun copilului: „trebuie să faci așa, pentru că pe vremea mea și eu tot așa am făcut”. Copilul nu înțelege și nici nu face.

    Cred că se impune să realizăm că în prezent, cărțile sau articolele de drept nu se mai pot scrie din cărți (vechi).

    Mai îmi permit să întreb dacă există undeva expressis verbis stabilită această interdicție de lex tertia? Și dacă această interdicție ar exista, ea ar rămâne neaplicabilă în virtutea articolului 20 alin. (2) din Constituție coroborat cu Scoppola nr. 2 și articolul 7 CEDO.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week