Judecătorul suprem olandez se întreabă cu privire la impozitul pe venit aplicat lucrătorilor. (C-9/14)
Redăm cuprinsul întrebărilor preliminare:
1. articolul 39 CE trebuie interpretat în sensul că statul membru în care un contribuabil desfășoară o activitate salariată trebuie să ia în considerare, la aplicarea impozitului pe venit, situaţia personală şi familială a persoanei interesate, în cazul în care:
(i) acest contribuabil a lucrat numai o parte a anului fiscal în acest stat membru, în timp ce locuia în alt stat membru,
(ii) a realizat întregul sau aproape întregul său venit din această perioadă în statul în care îşi desfăşura activitatea profesională,
(iii) în cursul anului de referință, a plecat să locuiască și să lucreze în alt stat şi
(iv) nu a realizat toate sau aproape toate veniturile sale pe întreaga durată a anului fiscal în primul stat menţionat în care îşi desfăşura activitatea profesională?
2. există vreo diferenţă, relevantă în vederea formulării unui răspuns la prima întrebare, în cazul în care statul în care lucrătorul a plecat să locuiască şi să lucreze, în cursul anului fiscal, nu este un stat membru al Uniunii Europene?
Dispoziții incidente: articolul 45 TFUE
Articolul 45
(ex-articolul 39 TCE)
(1) Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii.
(2) Libera circulație implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă.
(3) Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul:
(a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
(b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
(c) de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;
(d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce a fost încadrat în muncă în acest stat, în condițiile care vor face obiectul unor regulamente adoptate de Comisie.
(4) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică încadrării în administrația publică.
*Într-un articol de specialitate, s-a susținut că în cazul Olandei, instanța supremă este cea care trimite cele mai multe întrebări preliminare, spre deosebire de statistica din alte state membre UE unde cele mai multe întrebări sunt trimise de către instanțele inferioare. Explicația dată consta în faptul că în Olanda, salariul judecătorului depinde de durata procesului și prin urmare, instanțele inferioare nu aveau de ce să își dorească suspendarea judecării cauzei pentru o perioadă de 1 la 2 ani. (a se vedea M. de Visser, Changing the conversation in the Netherlands? în Constitutional Conversations in Europe, Intersentia, 2012, p. 355)
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi
aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare
Condiţiile de publicare,
Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail
redactie@juridice.ro!