BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, mai blândă, motivată de diminuarea pericolului social, prin trecerea timpului. Nelegalitate
17.04.2014 | Florin RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Se poate afirma cu suficient temei că, în cauză, cercetările s-au derulat consecvent si continuu, inclusiv în decursul celor 6 luni de când inculpatul este arestat preventiv, probatoriul  necesar lămuririi cauzei fiind continuu administrat, astfel încât, perioada de detenţie prelungirile de arestare acordate, totalizând aproximativ 160 zile, a fost şi continuă să fie justificată de motive pertienente.
De altfel, judecătorul fondului nu a indicat criterii concrete în baza cărora a apreciat că măsura preventivă a arestului preventiv este oportun să fie înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu (cu excepţia deplasării la locul de muncă şi la organele judiciare atunci când este chemat).
Analiza efectuată de instanţa de fond nu corespunde respectării obligaţiei sale, de a analiza toţi factorii pertinenţi prin raportare concretă la inculpatul şi s-a bazat pe relevarea unui singur factor care militează pentru eliberare – trecerea timpului şi odată cu aceasta faptul că urmărirea penală se află în fază avansată de finalizare – dar nu s-a raportat la circumstanţele cauzei şi nu a arătat de ce măsura preventivă neprivativă de libertate este oportună, în condiţiile în care de la ultima prelungire (dispusă cu autoritate de lucru judecat sub aspectul existenţei pericolului concret pentru ordinea publică) nu s-a administrat nicio probă că s-ar fi diminuat pericolul. Or, diminuarea pericolului concret nu se prezumă prin raportare la trecerea timpului, ci prin raportare la probe care să releve elemente diferite de cele avute în vedere la prelungirea arestării dispusă cu autoritate de lucru judecat. (Curtea de Apel Alba Iulia, s. pen., dec. nr. 33 din 19 martie 2013, publicată iniţial în Revista Hunedoara juridică, nr. 1/2014, p. 63-68)

Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
1. Prin încheierea penală nr. 13 din data de 13 martie 2013, pronunţată de Tribunalului Alba – Secţia Penală, judecătorul, în baza art. 139 al. 2, art. 145 C. pr. pen., a admis ca fondată cererea formulată de inculpat şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, stabilind în baza dispoziţiilor art. 145 al. 11 C. pr. pen., mai multe obligaţii şi a respins cererea aceluiaşi inculpat de revocare a măsurii arestării preventive.

În motivare, judecătorul a reţinut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat deoarece acesta este arestat de aproape şase luni într-o cauză penală, aflată în faza de urmărire penală, în care este cercetat pentru sprijinire a unui grup infracţional nestructurat, complicitate la evaziune fiscală, delapidare, fals la legea contabilităţii, aşa încât pericolul concret pentru ordinea publică s-a atenuat foarte mult sau chiar a dispărut.

Sub acest aspect a reţinut că, măsura arestului preventiv nu poate fi perpetuată la nesfârşit pentru că, fiind o măsură preventivă are caracter temporar/vremelnic, ce a fost prevăzută de legiuitor pentru a răspunde scopului menţionat la art. 136 C. pr. pen. Cum în cauză urmărirea penală este aproape finalizată, punerea în libertate a inculpatului nu ar împiedica buna desfăşurare în continuare a procesului penal, neexistând riscul ca acesta să se sustragă de la judecată.

De asemenea, şi în raport de durata detenţiei provizorii, judecătorul tribunalului a arătat că durata trebuie să fie rezonabilă şi apreciată, nu în raport de complexitatea anchetei penale, ci de gradul de pericol al infracţiunii şi persoana inculpatului, aşa încât a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fixându-i acestuia respectarea mai multor obligaţii.

2. Împotriva încheierii penale nr. 13 din data de 13 martie 2013, pronunţată de Tribunalului Alba – Secţia Penală, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Alba a declarat recurs, motivat în scris sub aspectul greşitei evaluări a actualei situaţii juridice a inculpatului, în special prin prisma faptului că inculpatul a efectuat demersuri concrete pentru zădărnicirea aflării adevărului, fiind incident art. 148 lit. b C. pr. pen., prin influenţarea depoziţiilor persoanelor care au fost sau urmau să fie audiate în cauză, iar aspectele privind comportamentul violent şi intimidator al său reiese din declaraţiile martorei, ce a fost ameninţată cu un cuţit.

Reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 148 lit. f C. pr. pen., s-a arătat în motivele de recurs ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Alba, este de asemenea justificată în continuare în raport cu natura şi gravitatea intrinsecă a acuzaţiilor ce planează asupra inculpatului, prin raportare la intervalul îndelungat de timp de derulare a manoperelor ilicite, numărul mare de persoane fizice şi juridice implicate, cuantumul mare al prejudiciului stabilit de organele fiscale şi atitudinea nesinceră a acestuia.

3. Analizând recursul formulat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Alba, prin prima motivelor invocate şi din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru motivele ce vor fi dezvoltate în continuare.

4. În cauză, inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 27/ 9.10.2012 a Tribunalului Alba, care a admis propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Alba şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, prelungită pentru alte perioade de câte 30 zile prin încheierile penale nr. 62 din 2 noiembrie 2012, nr. 67 din 29 noiembrie 2012, nr. 70 din 27 decembrie 2012, nr. 4 din 30 ianuarie 2013, din 6 martie 2013 ale Tribunalului Alba, respectiv până la data de 5 aprilie 2013, deoarece s-a reţinut că există indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că a comis infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat, complicitate la evaziune fiscală, delapidare, fals la legea contabilităţii, pentru care este cercetat de către procurori.

În plus, în aplicarea dispoziţiilor art. 155 C. pr. pen., prin încheierile prin care s-a dispus prelungirea arestului preventiv (ultima prelungire fiind dispusă până în luna aprilie 2013) s-a reţinut că măsura preventivă este justificată, infracţiunile grave pentru care este cercetat inculpatul şi faptul că sunt necesare verificări detaliate ale unui volum consistent şi considerabil de documente ale firmelor prin care sau cu care a derulat relaţii comerciale de natură infracţională, fiind argumentate temeinic.

5. Sub acest aspect, rezumând, s-a mai reţinut în motivările de prelungire a arestului preventiv că, în raport cu gravitatea şi pericolul concret al faptelor presupus comise de inculpat, împrejurarea că de la momentul arestării preventive a acestuia a trecut un interval de timp de aproximativ 160 zile este rezonabil, deoarece ancheta penală se află în derulare, fiind necesare eventual administrarea de noi probe şi este oportună acestui moment procesual menţinerea în continuare a arestului preventiv.

Astfel, natura serioasă a infracţiunilor de care este acuzat inculpatul (confirmată prin sancţiunea penală grea care i-ar putea fi impusă acestuia) şi riscul de obstrucţionare a cercetărilor prin încercarea de distrugere a unor probe, respectiv de influenţare a unor persoane (co-inculpaţi), împrejurarea că faptele sunt cu impact deosebit asupra bugetului public al României şi indiciile privind sprijinirea unui grup infracţional nestructurat, sub forma autoratului ori complicităţii în comiterea faptelor care atentează la bugetul public, la onesta desfăşurare a relaţiilor comerciale intracomunitare şi naţionale, sunt incompatibile cu lăsarea în libertate, deoarece ar fi de natură să afecteze ordinea publică.

În acest context, temeiurile care au determinat arestarea preventivă, urmată de prelungiri consecutive ale arestului preventiv, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că se menţin în continuare, sub aspectul pericolului social concret pentru ordinea publică şi sub aspectul desfăşurării normale pe mai departe a anchetei penale. În acest context, recursul este întemeiat.

6. Astfel, Curtea reţine că, analiza coroborată a probelor administrate în dosarul de urmărire penală demonstrează că există indicii puternice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat de către procurori, astfel că, măsura arestării preventive de la data de 9 octombrie 2012 sub aspectul întinderii în timp, de aproximativ 160 zile se impune a fi menţinută în continuare.

7. Analiza cauzei, relevă că, în fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că în perioada 2009-2011, folosindu-se de societăţile comerciale al căror administrator, asociat, cesionar era, a devenit parte a unui plan pe care l-a conceput şi împreună cu alţi inculpaţi şi alţi învinuiţi (faţă de care se efectuează cercetări în acelaşi dosar, fără să fi fost solicitate măsuri preventive până în acest moment al cercetărilor) au ”transferat” în patrimoniul lor propriu sume de bani sub pretextul derulării unor operaţiuni comerciale, dar care în realitate aveau doar scopul prejudicierii bugetului statului român.

Din analiza probatoriului pus la dispoziţia Curţii, de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Alba şi implicit din analiza încheierii supusă prezentului control de legalitate, rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul, alături de alţi inculpaţi şi învinuiţi, în diferite forme de participaţie şi de contribuţie infracţională a administrat, cesionat societăţi comerciale, a înfiinţat si desfiinţat societăţi comerciale, în perioada 2009-2011 (ce constituie obiectul cercetărilor acestui dosar de urmărire penala în raport cu inculpatul-recurent) cu pretextul de a realiza prin intermediul acestora achiziţii intracomunitare de produse laminate, oţel beton, re-vânzări ori aprovizionări de marfă pe stoc. În realitate, însă, acestea erau fictive, ”așa-numitele activități comerciale fiind efectuate pentru sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului statului român ori cu scopul ca sume din bugetul statului să ajungă în patrimoniul inculpaţilor, învinuiţilor, sub forma de restituiri TVA, compensări ale TVA-ului. Prejudiciul este estimat, potrivit probelor administrate până în prezent, la 2.500.000 lei.

În acest mod, doar scriptic s-au efectuat achiziţiile intracomunitare, importurile din Bulgaria, Grecia, alte ţări europene, iar aprovizionările interne de marfă, pe stoc sau transferate scriptic fictiv, de ordinul sutelor de tone, de laminate, declasate, aveau doar scopul compensării cu TVA de recuperat de la bugetul statului. Astfel, potrivit probatoriului administrat până în acest moment al urmăririi penale a rezultat că, pentru realizarea acestui circuit financiar, achiziţiile intracomunitare scriptice de laminate erau însoţite de facturi care evidenţiau formal un TVA în procent aferent valorii de achiziţie din import, astfel ca valoarea totală a mărfurilor importate facturate în România între firmele create, cesionate în acest scop, să fie aproximativ aceeaşi, iar TVA-ul se ridica în numerar şi era însuşit de inculpatul-recurent (exemplu – pentru achiziţia din perioada iunie 2010 – aprilie 2011, achiziţii intracomunitare fictive din Cehia, Polonia).

8. Aşa fiind, sub aspectul temeiului pericolului concret pentru ordinea publică, încheierea supusă prezentului control de legalitate nu doar că nu conţine argumente convingătoare, dar conţine truisme şi argumente contradictorii, incompatibile unei analize temeinice.

8.1. Curtea deploră mai ales faptul că, truismul din încheierea supusă prezentului control de legalitate, conform căruia, art. 148 lit. f C. pr. pen. nu-şi găseşte aplicabilitatea deoarece arestarea preventivă este o măsură cu caracter temporar, vremelnic şi nu poate fi perpetuată la nesfârşit, fiind prevăzută de legiuitor pentru a răspunde scopului menţionat la art. 136 C. pr. pen., nu este urmat de analiza şi raportarea la elementele cauzei de faţă.

8.2. Or, acesta este un principiu şi nu a fost contestat faptul că, arestarea preventivă este măsură vremelnică, dar judecătorul cauzei trebuia să indice punctual temeiul de fapt datorită căruia de la ultima prelungire a arestării preventive au încetat motivele care fac ca aceasta să mai fie rezonabilă. În încheierea supusă prezentului control de legalitate lipseşte cu desăvârşire această analiză concretă, raportată la cauză.

8.3. De asemenea, afirmaţia din cuprinsul aceleiaşi încheieri, potrivit căreia punerea în libertate a inculpatului nu împiedică buna desfăşurare a procesului penal deoarece urmărirea penală este aproape finalizată, neexistând riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată şi că în raport de durata detenţiei provizorii aceasta trebuie să fie rezonabilă nu în raport de complexitatea anchetei, ci în raport de gradul de pericol şi persoana inculpatului, iar după aproape 6 luni pericolul s-a atenuat foarte mult sau chiar a dispărut, contrazice o altă afirmaţie din aceeaşi încheiere potrivit căreia temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă s-au schimbat. Cum nu a fost indicat nici măcar un singur temei în sensul celor afirmate, încheierea este lipsită de motivare.
Aşa fiind, Curtea de apel, va sublinia faptul că, la arestarea preventivă şi la prelungirile succesive ale acestei măsuri privative de libertate s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

8.4. Prin urmare, în acest moment procesual, ceea ce poate fi supus analizei în cadrul cererii de înlocuire a măsuri preventive privative de libertate cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, este împrejurarea dacă de la ultima prelungire a arestului preventiv, dispusă, de asemenea, cu autoritate de lucru judecat, pentru perioada martie – aprilie 2013 şi până la data analizei prezentei cereri a inculpatului de înlocuire a acestei măsuri preventive, cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, au intervenit elemente noi ori probe noi, care să releve că o măsură preventivă neprivativă de libertate se impune, deoarece detenţia nu mai este rezonabilă sau legitimată de motive pertinente şi suficiente. În absenţa probelor această susţinere din cuprinsul încheierii atacate este cu adevărat neîntemeiată.

8.5. Curtea de Apel, analizând expozitivul din hotărârea instanţei de fond ce are drept fundament faptul că inculpatul se afla în stare de arest preventiv de o perioada de 6 luni, conchide prompt că, acesta nu constituie un indiciu serios al acordării beneficiului unei măsuri preventive neprivative de libertate.

Argumentele Curţii de Apel pornesc de la indiciile puternice că inculpatul a comis faptele pentru care este în prezent cercetat în stare de arest preventiv şi care prin natura lor au fost îndreptate contra bugetului public al României, fiind apte să producă numeroase consecinţe asupra unui segment semnificativ de populaţie de la nivelul întregii ţări, nu doar de la nivelul zonei în care şi-a derulat inculpatul activitatea comercială frauduloasă.

8.6. Probele administrate până în acest moment al urmăririi penale au relevat, cu suficientă rezonabilitate că inculpatul a derulat acţiuni comerciale fictive, nu doar pentru a se sustrage de la plata impozitelor si taxelor legal datorate, dar si pentru a-şi însuşi din bugetul public al statului sume necuvenite.

Inculpatul este suspectat de infracţiuni comise în dauna bugetului de stat, prin folosirea de firme ”bidon” si tranzacţii fictive ”suveică” fapte care prin definiţie prezintă mai multe dificultăţi pentru autorităţi în determinarea derulării acestora, implicaţilor şi răspunderii fiecărui participant.

În acest context, se poate afirma cu suficient temei că, în cauză, cercetările s-au derulat consecvent si continuu, inclusiv în decursul celor 6 luni de când inculpatul este arestat preventiv, probatoriul necesar lămuririi cauzei fiind continuu administrat, astfel încât, perioada de detenţie (prelungirile de arestare acordate, totalizând aproximativ 160 zile) prin raportare la anul începerii cercetărilor, 2011, a fost şi continuă să fie justificată de motive pertienente (în acest sens: Arestarea preventivă şi detenţia în jurisprudenţa CEDO, ediția a 2-a, revăzută şi adăugită, de D. Bogdan, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2011, p. 176 – 177).

De altfel, judecătorul tribunalului nu a indicat criterii concrete în baza cărora a apreciat că măsura preventivă a arestului preventiv este oportun să fie înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu (cu excepţia deplasării la locul de muncă şi la organele judiciare atunci când este chemat) în condiţiile în care existenţa bănuielilor rezonabile furnizează motive suficiente pentru menţinerea în detenţie, în continuare a inculpatului.

Analiza efectuată de judecătorul tribunalului nu corespunde respectării obligaţiei sale de a analiza toţi factorii pertinenţi prin raportare concretă la inculpatul şi s-a bazat pe relevarea unui singur factor care militează pentru eliberare – trecerea timpului şi odată cu aceasta faptul că urmărirea penală se află în fază avansată de finalizare – dar nu s-a raportat la circumstanţele cauzei şi nu a arătat de ce măsura preventivă neprivativă de libertate este oportună, în condiţiile în care de la ultima prelungire (dispusă cu autoritate de lucru judecat sub aspectul existenţei pericolului concret pentru ordinea publică) nu s-a administrat nicio probă că s-ar fi diminuat pericolul.

Or, diminuarea pericolului concret nu se prezumă prin raportare la trecerea timpului, ci prin raportare la probe care să releve elemente diferite de cele avute în vedere la prelungirea arestării dispusă cu autoritate de lucru judecat.
8.7. De asemenea, Curtea, fără a trece cu vederea faptul că o cerere similară a aceluiaşi inculpat a fost soluţionată definitiv cu 20 zile anterior cererii soluţionată prin încheierea supusă prezentului control de legalitate, (prin încheierea din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a admis recursul declarat de DIICOT împotriva încheierii penale nr. 11/19.02.2013, pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia penală şi în consecinţă: s-a casat încheierea penală atacată şi rejudecând a fost respinsă cererea inculpatului C.E., de înlocuire a acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea), reţine că prin prisma sumelor mari cu care se prezumă că a fost prejudiciat bugetul de stat într-o perioadă îndelungată de timp, doi ani, a acuzaţiilor aduse care plasează inculpatul într-un loc central al organizării circuitului financiar fraudulos, măsura preventivă neprivativă de libertate nu este oportună.

Curtea va admite recursul declarat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Alba şi va respinge cererea inculpatului de înlocuire a acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Notă: Hotărârea Curţii de apel este legală şi temeinică, în opinia noastră. Într-adevăr, simpla trecere a timpului nu poate (decât, cel mult, prin trecerea unei perioade foarte mari de timp) să creeze concluzia că pericolul social ar scădea în intensitate. Dimpotrivă, pericolul social se află în legătură cu pesoana infractorului, natura şi gravitatea faptelor săvârşite, mijloacele de săvârşire, dimensiunile prejudiciului etc., nicidecum cu trecerea timpului. În concret, o persoană care prezintă pericol social la momentul luării măsurii arestării preventive va prezenta același pericol social şi peste şase luni de zile.
Deşi această decizie a fost pronunţată în timpul vechii reglementări procesual penale, mutatis mutandis, ea îşi păstrează actualitatea şi sub noile reglementări.

Florin RADU
Avocat, Consilier Baroul Hunedoara

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate