Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
4 comentarii

Punctul pe I. La Coduri noi, tot noi
17.04.2014 | Dumitru-Virgil DIACONU

JURIDICE - In Law We Trust

A început reforma în penal. O reformă istorică cu atâtea şi atâtea provocări, cu un nou cod penal şi un nou cod de procedură penală. Noi instituţii cu efecte uneori dramatice pentru destinul oamenilor sunt aşezate într-o nouă filozofie a pedepsei, a regulilor după care aceasta poate fi aplicată.

N-am înţeles, însă, cum se poate face o reformă şi nu o reformă oarecare, ci una istorică – nu zic cuvinte mari – cu aceiaşi oameni. S-au creat instituţii noi, cum este instituţia judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară, dar fără oameni noi.
Mai exact: la coduri noi, tot noi!

Mă întreb: Cum poţi să faci o reformă atât de profundă, atât de radicală, pe care Europa ne-o cere de atâta timp, cu acelaşi personal, o reformă fără oameni, fără bani?

De aceea, prioritatea priorităţilor în reuşita reformei penale nu poate fi alta decât mărirea schemei de personal: judecători – grefieri. Spun judecători pentru că în primul rând încărcătura, mai exact noile instituţii, vizează judecătorul şi nu procurorul.

De ce? Deoarece pentru judecători s-au introdus funcţii noi: pe lângă judecată mai există şi judecător de drepturi şi libertăţi şi judecător de cameră preliminară, însă la procurori a rămas aceeaşi funcţie – urmărirea penală. Mai mult, răspunderea apasă pe umerii judecătorului şi nu pe cei ai procurorului.

Iată două aspecte suport al susţinerii mele că în acest demers al unei reforme la răscruce de drumuri trebuie noi oameni în sistem, în primul rând judecători şi grefieri.

La coduri noi, să se aducă şi oameni noi.

E un reper ca un strigăt din interior, ce poartă cu el ecoul vocii tuturor magistraţilor. Strig să fiu auzit: ne trebuie oameni! Aici e cheia reuşitei reformei la început de drum.

Sub presiunea timpului şi striviţi de dosare, marcaţi de o muncă de ”Sisif” istovitoare, nu mai ai de fiecare dată răgazul necesar de a gândi, a cumpăni, a medita. Or, mai mulţi judecători ar însemna dosare mai puţine pe judecător, ar însemna un timp în plus pentru căutări, frământări asupra unei probleme de drept ce te domină, te apasă, ar însemna calitatea unui act de justiţie şi nu cantitatea.

Văd atâtea demersuri, desigur, necesare pentru corijarea greşelilor din coduri, pentru înţelegerea noilor instituţii prin conferinţe bine organizate, televizate, dar nu văd, m-aş bucura să mă înşel, ”bătându-se cu pumnul în masă” – la noi dacă nu strigi, nu te zbaţi, nu faci grevă, nu reuşeşti – pentru prioritatea priorităţilor şi anume mărirea schemei de personal.

La coduri noi, oameni noi.

Am auzit ideea că în raport cu populaţia ţării numărul magistraţilor nu este prea mic comparativ cu alte ţări. Aşa o fi! Dar în opinia mea, trebuie schimbate datele problemei puse în discuţie prin raportare şi la noi românii. Avem o altă cultură, o altă educaţie, ”eliberarea” proprietăţii şi a libertăţii exacerbat îngrădite de un stat totalitar generând atâtea şi atâtea litigii, dând frâu liber unor conflicte mocnite, mereu revărsate fără a fi stăvilite nici la 25 de ani de anul de graţie 1989, în aşteptatul an 2014.

Noi încă nu avem un cult al respectării legii ci mai degrabă al ”ocolirii” ei şi de ce nu, al încălcării ei. O atare mentalitate poate fi şi ea un suport al atâtor şi atâtor conflicte! Sunt multe! Judecători puţini însă!

Mai precis: dacă am raporta numărul de părţi, de participanţi din dosarele noastre – la F.N.I. au fost zeci de mii – la numărul de judecători, în mod sigur comparativ cu alte ţări suntem ”fruntaşi” pe ”cap” de judecător! Aceasta este comparaţia, iar nu alta!

”Încărcătura” pe judecător este astfel mare, extrem de mare la noi. Şi atunci şi din această perspectivă, strig să fiu auzit! Prioritatea priorităţilor în reuşita reformei penale este mărirea numărului de judecători şi grefieri, la coduri noi, nu tot noi, ci oameni noi. De altfel, suntem aceiaşi oameni, aceiaşi colegi judecători, care rulează în aceeaşi piesă, dar de fiecare dată în roluri diferite, astăzi judecător de drepturi şi libertăţi, mâine judecător de cameră preliminară, poimâine judecător în cursul judecăţii sau chiar în aceeaşi zi se poate îmbrăca roba în toate aceste trei roluri. Corect era ca la instituţii noi să se adauge oameni noi, alţi oameni şi nu aceiaşi oameni.

Totuşi, se poate spune că reforma merge şi cu aceiaşi oameni pentru că deşi au trecut două luni şi jumătate de la începutul reformei justiţia funcţionează. De ce? Simplu!

Odată ce i s-a repartizat aleatoriu un dosar, magistratul e obligat să-l soluţioneze. Aceasta este misia lui: de a soluţiona un dosar, nimic alta. Problema sensibilă şi delicată e însă a modului de soluţionare: mai bine, mai puţin bine, deloc bine.

Dacă eşti la primă instanţă mai poţi greşi pentru că o astfel de greşeală mai poate fi îndreptată de curtea de apel. Dar atunci când tu, judecător de curte de apel, dai o soluţie definitivă în urma căreia inculpatul nu mai merge acasă ci la altă ”casă”- în penitenciar – te apasă o imensă răspundere. N-ai voie să greşeşti, însă, ”sufocat” de dosare, presat de timp pentru a studia ”maldărul” de dosare ce-l acoperă pe judecător în birou, poţi greşi. Nu vreau însă să greşesc pentru că eu decid asupra libertăţii, demnităţii şi destinului omului.

De aceea vreau ca la vremuri noi să nu mai fim tot noi, să fim mai mulţi pentru a avea mai puţine dosare, pentru a avea timpul necesar de a studia, de a cumpăni, de a judeca. De aceea prioritatea priorităţilor este mărirea schemei de personal cu judecători şi cu grefieri. Nu spun o noutate, ştiu că pe ”hârtie” avem o strategie cu privire la mărirea schemei de personal, la volumul optim de muncă pe judecător şi doresc ca aceasta să nu fie rătăcită sau uitată ci de fiecare dată, în fiecare zi, să fie pusă în faţă pe biroul conducerii C.S.M. Să o ”prioritizăm”- un termen atât de des auzit astăzi – să strigăm pentru a fi auziţi de guvern, de preşedinte.

Strig să fiu auzit de C.S.M. Dar vreau un strigăt mereu, frecvent, puternic în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare lună pentru a fi auziţi odată şi odată! Aşa e la noi, ca să fii auzit trebuie să strigi!

Dacă acum, la început de reformă nu obţinem mărirea schemei de personal, mâine va fi prea târziu pentru că se va crea impresia sau certitudinea că vom putea “duce” această reformă tot numai noi, tot noi. Vom rămâne însă ”încovoiaţi” de dosare, striviţi, tăcuţi, marcaţi de responsabilitate, de soluţia pe care nu vom şti încă unde să o poziţionăm, pe instituţii globale, pe instituţii autonome şi pe una şi pe cealaltă, of, atâtea şi atâtea probleme şi noi atât de puţini şi dosare în fiecare an, conform statisticilor din ce în ce mai multe!

De aceea repet pentru a fi auzit.
Nu se poate face o reformă, o reformă istorică, fără oameni şi fără bani.
Nu se poate ca la coduri noi să fim tot noi.
Nu se poate!

Prof. univ. dr. Dumitru Virgil DIACONU
Judecător Curtea de Apel Piteşti

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Punctul pe I. La Coduri noi, tot noi”

  1. Cosmin Radu MITROI spune:

    Împărtășesc opinia domnului profesor si cu permisiunea domniei sale, pe aceasta cale, ma alătur demersului.

    jud. Cosmin Radu Mitroi
    Judecatoria Rosiorii de Vede

  2. Florin-Iulian HRIB spune:

    Sper ca pronumele „noi” din titlu nu se refera la aceiasi oameni din fraza „Noi încă nu avem un cult al respectării legii ci mai degrabă al ”ocolirii” ei şi de ce nu, al încălcării ei.” Tare mi-e teama insa ca fraza asta e valabila pt multi dintre colegii dvs.! 🙁

    Mai multi judecatori nu inseamna automat hotariri judecatoresti mai bune. Cantitatea nu poate inlocui calitatea proasta a unor magistrati. Sistemul judiciar romanesc e in asa fel construit si mentinut incit nu se promoveaza calitatile umane pozitive (cinste, integritate, curaj, demnitate, logica superioara, perspicacitate, cultura minima juridica si nu numai etc.), adica valorile cu adevarat necesare pentru crearea si perpetuarea unui adevarat stat de drept.

    In opinia mea, foarte multi dintre judecatorii actuali sint la fel de vinovati ca reprezentantii executivului si legislativului pentru situatia din Romania, din simplul motiv ca nu au capacitatea, curajul si vointa de a sanctiona derapajele acestora din urma. Daca nici judecatorii nu respecta legea (fie din prostie, fie din incompetenta, fie din rea-vointa), daca pina si judecatori trecuti prin INM sau judecatori de curte de apel au lacune serioase, putind fi acuzati ca nu stapinesc notiuni elementare de drept si chiar de gramatica, mi-e tot mai limpede ca degeaba aducem oameni in plus in sistem, deoarece ei vor fi, oricum, in plus, fara nicio relevanta practica pt justitiabilii care isi cauta dreptatea prin instante. Se va intimpla si in justitie ce se intimpla demult in politica romaneasca, recte rotirea cadrelor.

    Totusi, legiuitorul si executivul au favorizat judecatorii prin marirea prohibitiva a taxelor judiciare si prin interzicerea exercitarii recursului fara avocat/consilier juridic, asa ca, una peste alta, masurile acestea de restringere a accesului liber la justitie ar fi trebuit sa reduca nr. dosarelor. Daca nu s-a intimplat asa, inseamna ca disperarea romanilor abuzati de autoritati (legislative/executive/judecatoresti) atinge cote din ce in ce mai mari. Ar fi chiar interesant de vazut o statistica a litigiilor dintre particulari si autoritati, in comparatie cu litigiile desfasurate numai intre particulari; cred ca ar prevala primele, ceea ce nu este normal intr-un stat pretins democratic si de drept.

    Eu zic ca degeaba strigati, d-le judecator, fiindca nu va aude sau nu vrea sa va auda nimeni dintre potentatii zilei. Punctele astea pe I pe care le tot ridicati la fileu va pot satisface doar orgoliul personal, nicidecum nu vor „imblinzi” orgoliile celor pe care-i strigati.

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Pentru a glumi oleaca, antrenorul meu de Ju Jitsu imi spunea: „Mihaela, nu exista nu pot, exista nu vreau!”
      Eu ma intreb a priori de orice discutie in legatura cu „a putea”, cati si doresc sa se obtina o reforma?

      Acum, revenind, mi-a placut extrem de mult acest comentariu si pot sa va spun ca si eu imi doresc sa vad o statistica a litigiilor – cate sunt contra statului reprezentat prin diferite institutii, si cate sunt impotriva altor particulari. Cine ar putea sa faca o astfel de statistica?

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        In acelasi spirit de gluma, cred ca ar trebui sa fim mai atenti de-acum inainte ce replica va dam, stimata d-na, altfel, cine stie, poate ne trezim cu oasele rupte… 🙂 Noroc ca am facut si eu niste antrenamente de karate, obtinind centura maro la shoto-kan, care, la prima vedere a CV-ului, a determinat o patroana sa-mi spuna in cadrul unui interviu de angajare, citez: „Dom-le, da* sinteti periculos!”… Pina si in cadrul interviului din 2011 de la INM, chiar gazda noastra de pe acest site, d-l Savescu, m-a chestionat despre cum m-au influentat artele martiale…

        Ma bucur sa stiu ca, uneori, macar o persoana apreciaza pozitiv comentariile mele, dar sint convins ca multi magistrati ma injura/dispretuiesc din cauza lor.

        Cit despre intrebarea dvs., cred ca MJ, SRI, CSM ar trebui sa detina informatii exacte referitoare la natura litigiilor din Romania. De pilda, CSM prezinta anual un raport privind starea justitiei, in care se arata nr. total de procese inregistrate pe rolul instantelor de judecata si fluctuatiile pe anumite materii – v. link: http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=24.

        Chiar in ultima sedinta de plen din 10 aprilie 2014, CSM a aminat discutarea raportului privind starea justitiei pe 2013, in care se spune ca nr. total de dosare inregistrate la instante a crescut semnificativ, ba chiar a atins un record absolut (peste trei milioane), ceea ce spune multe. De-aia guvernantii nostri, indiferent de culoarea politica, au inmultit piedicile in calea accesului liber la justitie, doar-doar o sa mai tempereze avalansa proceselor pe care tot ei le-au generat. Spre exemplu, desi raportul CSM privind starea justitiei pe 2013 sustine ca litigiile de munca si asigurari sociale au scazut la tribunale (dar au crescut la curtile de apel), realitatea e ca acestea au fost doar aminate/impiedicate de noua contestatie administrativa, prealabila si obligatorie, introdusa prin Legea 263/2010, ce are doar rolul de a descuraja pensionarii sa mai atace in instanta deciziile de pensii si de a tergiversa solutionarea proceselor deja declansate.

        Dar ce ma deranjeaza cel mai tare este ca unii judecatori favorizeaza executivul, poate din comoditate, poate din solidaritate cu cei care le stabilesc salariile, poate din alte motive mai personale (relatii de rudenie, prietenie, amor, simpatii politice etc.), ignorind astfel art. 16 alin. 1, art. 21 si art. 124 alin. 2 din Constitutie.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.