Excepție de neconstituționalitate respinsă referitoare la prevenirea şi combaterea traficului de persoane
17 aprilie 2014 | Lorina PÎRVAN
În Monitorul Oficial al României numărul 723 din data de 25 noiembrie 2013 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 375 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,precum şi dispoziţiile art. 327 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, cu următorul conţinut:
– Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001: „(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi”.
– Art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală: „Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei”.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 încalcă dispoziţiile constituţionale ale 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 7 referitor la Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece noţiunea de „exploatare” este imprecisă şi lipsită de previzibilitate.
Referitor la dispoziţiile art. 327 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei a susţinut că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece neagă dreptul inculpatului de a „audia” martorii acuzării în faţa instanţei de judecată.
În urma analizei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare şi astfel, printr-o decizie anterioară, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, motivând că acestea definesc clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane şi modalităţile concrete de săvârşire a faptei, precum şi noţiunile de „recrutare”, „transportare”, „transferare”, „găzduire” sau „primire” şi totodată, Curtea a precizat că în condiţiile în care o persoană este recrutată, transportată, transferată, cazată sau primită, prin mijloacele prevăzute de art. 12 din aceeaşi lege, cu scopul de a fi exploatată, nu se poate reţine, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei, că incriminarea unei asemenea fapte încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Prin Decizia nr. 914 din 1 noiembrie 2012, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, statuând că: „Probele în procesul penal nu au o valoare dinainte stabilită şi aprecierea lor se face de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate şi în scopul aflării adevărului. De aceste obligaţii este ţinută şi instanţa de judecată în faza de cercetare judecătorească, care, după citirea depoziţiei martorului în condiţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, va proceda în consecinţă”.
Curtea a mai arătat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat. De aceea, citirea declaraţiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în faţa tribunalului nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, să interogheze persoanele ale căror declaraţii sunt citite în şedinţa de judecată. Totodată, Curtea a mai arătat că art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune asigurarea completă a egalităţii armelor în materie, astfel textul lasă autorităţilor naţionale competente facultatea de a aprecia pertinenţa unei oferte de probă făcute de acuzat, în măsura compatibilităţii ei cu noţiunea de proces echitabil.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
