Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. mijloacele de probă și cercetarea la fața locului din Codul de procedură penală
18 aprilie 2014 | Lorina PÎRVAN
În Monitorul Oficial al României numărul 706 din data de 18 noiembrie 2013 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 362 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 şi art. 129 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi – Secţia penală cu ocazia soluţionării unei cauze penale.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. 1 şi art. 129 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
– Art. 64 alin. 1: ”Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatări/e tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele”;
– Art. 129 alin. 2 teza întâi: ”Organul de urmărire penală efectuează cercetarea la faţa locului în prezenţa martorilor asistenţi, afară de cazul când aceasta nu este posibil.”
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a invocat încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege”, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei. Totodată, autorul excepţiei solicită completarea dispoziţiilor art. 129 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, în sensul prevederii cazurilor în care este permisă lipsa martorilor asistenţi de la efectuarea cercetării la faţa locului. Dar o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale deoarece aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De asemenea, autorul excepţiei invocă contradicţia dintre dispoziţiile art. 129 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală şi cele ale art. 92 din acelaşi cod.
În urma analizei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor articolelor criticate şi a precizat că eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, astfel, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În ceea ce priveşte contradicţia invocată de autor dintre dispoziţiile art. 129 alin. 2 teza întâi şi cele ale art. 92 din Codul de procedură penală, Curtea a explicat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte şi nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 şi ale art. 129 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
