« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Tranzacţii pe piaţa de capital în numele minorului
18.04.2014 | Marieta AVRAM, Marieta AVRAM, Cristina FRÎNCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Problematica analizată vizează clarificarea din perspectiva dispoziţiilor art. 149 alin. (3) din Codul Civil a posibilităţii părintelui de a efectua în numele minorului operaţiuni de cumpărare şi de vânzare de valori mobiliare, în temeiul unui contract de servicii de investiţii financiare încheiat de către părinte, în numele copilului minor. Este binecunoscut faptul că instituţiile de credit au instituit asemenea produse bancare, de unde şi interesul de a stabili cadrul legal pentru asemenea practici, atât din perspectiva reglementărilor CNVM, cât şi a prevederilor legale referitoare la ocrotirea copilului. Pe un plan mai general, se remarcă faptul că problematica valorilor mobilare devine tot mai complexă din perspectiva a ceea ce putem numi ”dreptul patrimonial al familiei[1]. Problema analizată este controversată şi nu exclude exprimarea unor alte puncte de vedere.

Din perspectiva reglementărilor speciale ale pieţei de capital, contractul de prestări servicii de investiţii financiare este guvernat de dispoziţiile Regulamentului CNVM nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare (”Regulamentul”), care se completează, acolo unde nu dispune, cu normele de drept comun din Codul Civil. Regulamentul reglementează condiţiile pe care intermediarul trebuie să le îndeplinească pentru prestarea serviciilor de investiţii financiare şi obligativitatea încheierii unui contract cu destinatarul serviciilor, clientul, cu conţinutul minim prevăzut de art. 112 din Regulament. Astfel cum prevede Regulamentul, contractul de prestării servicii de investiţii se încheie între intermediarul de servicii de investiţii financiare, ca subiect calificat de drept şi client, definit de Regulament ca ”orice investitor persoană fizică sau juridică, pentru care intermediarul prestează serviciile de investiţii financiare”.

Intermediarul prestează serviciile de investiţii financiare în numele şi pe contul clienţilor, operaţiunile de tranzacţionare, ca servicii principale de investiţii financiare, realizându-se pe baza ordinelor de tranzacţionare ale clientului, emise în conformitate cu dispoziţiile art. 121 din Regulament. Întrucât Regulamentul nu cuprinde nicio interdicţie, rezultă că ”investitor”, adică client, poate să fie orice persoană fizică, inclusiv un minor, cu respectarea dispoziţiilor legale privind încheierea de acte juridice de către acesta.

Deşi Regulamentul nu face nicio referire expresă la beneficiarul real al emolumentului operaţiunilor de tranzacţionare, ca persoană distinctă faţă de clientul pentru care se prestează serviciile de investiţii financiare, considerăm că o astfel de opţiune nu este interzisă de lege, regulamentul prevăzând doar acele condiţii de minimis ce trebuie respectate la încheierea contractelor de investiţii, părţile fiind libere să stabilească, în limitele prevăzute de lege, orice alte clauze care să guverneze relaţia dintre părţi.

Obiectul contractului este reprezentat de serviciile de investiţii financiare principale sau conexe, în speţă, fiind relevante serviciile de investiţii financiare principale constând în preluarea şi transmiterea ordinelor de cumpărare şi vânzare a valorilor mobiliare. Cu toate că serviciile de investiţii financiare principale se pot materializa sub forma unor operaţiuni distincte, cum ar fi creditarea contului dedicat, preluarea şi executarea ordinelor de cumpărare sau de vânzare a valorilor mobiliare, aceste operaţiuni nu pot fi privite ca reprezentând obiecte distincte ale contractului, de vânzare sau de cumpărare, ci ca făcând parte din obiectul principal al contractului, ca un tot unitar. În consecinţă, capacitatea părţilor şi reprezentarea copilului minor de către părinte urmează a se raporta la obiectul principal al contractului, ca un tot unitar. Fiind un act de dispoziţie, pentru încheierea valabilă a contractului de prestări servicii de investiţii financiare, clientul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. Persoana fără capacitate de exerciţiu sau având o capacitate de exerciţiu restrânsă, trebuie reprezentată sau asistată, după caz, la încheierea contractului.

Reglementările speciale în materia pieţei de capital nu tratează însă problema examinată, iar după intrarea în vigoare a Codului civil s-a pus problema dacă şi în ce condiţii mai este permisă efectuarea de tranzacţii pe piaţa de capital de către părinte în numele şi pe seama minorului, ţinând cont de prevederile art. 149 alin. (3) C. civ., potrivit căruia: ”Cu toate acestea, el (adică tutorele – n.a.) nu va putea folosi, în nici un caz, sumele de bani şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) pentru încheierea, pe numele minorului, a unor tranzacţii pe piaţa de capital, chiar dacă ar fi obţinut autorizarea instanţei de tutelă.”

Aceste dispoziţii legale se aplică nu numai în cazul administrării bunurilor minorului de către tutore, ci şi în situaţia administrării bunurilor copilului minor de către părinte în temeiul art. 502 C. civ., potrivit căruia, cu unele excepţii, drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu ale tutorelui.

Cu privire la prevederile art. 149 alin. (3) C.civ., după intrarea în vigoare a Codului civil, doctrina juridică s-a limitat la a explica raţiunea acestui text, respectiv aceea de protejare a patrimoniului copilului, faţă de ”operaţiuni speculative având un risc crescut”[2].

Din lectura textului rezultă că interdicţia este neechivocă, în ceea ce priveşte posibilitatea tutorelui sau a părintelui de a folosi sumele de bani sau instrumentele financiare ale minorului pentru efectuarea de tranzacţii pe piaţa de capital, în numele şi pe seama minorului, sancţiunea încheierii acestor acte fiind nulitatea relativă, în condiţiile art. 1248 C. civ.

În practica unor instituţii de credit, particularitatea acestor operaţiuni constă în faptul că fondurile cu care se alimentează contul dedicat efectuării tranzacţiilor pe piaţa de capital, deschis pe numele copilului, provin din patrimoniul părintelui, iar nu din patrimoniul copilului. În aceste condiţii, problema care se pune este dacă operaţiunea mai intră sub interdicţia art. 149 alin. (3) C.civ. şi este generată de faptul că, deşi sumele de bani provin din patrimoniul părintelui, ele alimentează contul dedicat deschis pe numele minorului, după cum tranzacţiile pe piaţa de capital se fac în numele şi pe contul minorului.

În acest context, rămâne totuşi activă problema principală legată de calificarea operaţiunii juridice care se realizează prin deschiderea de către părinte a contului dedicat pe numele copilului, precum şi alimentarea acestui cont, inclusiv efectuarea de tranzacţii pe piaţa de capital, precum şi modul în care se configurează raporturile finale dintre părinte şi copil la încetarea contractului de prestări servicii de investiţii financiare. Problema prezintă interes practic pentru că, aşa cum am arătat, chiar dacă iniţial suma de bani este procurată de părinte, cât timp contul este deschis şi alimentat pe numele copilului şi cât timp tranzacţiile pe piaţa de capital se fac în numele şi pe contul copilului există, cel puţin la nivelul aparenţei, percepţia că se fac operaţiuni pe piaţa de capital cu sume de bani din patrimoniul copilului, ceea ce art. 149 alin. (3) interzice în mod expres.

În opinia noastră, contractul de prestări servicii de investiţii financiare încheiat de părinte, în numele copilului minor, nu ar trebui să intre sub incidenţa dispoziţiilor art. 149 alin. (3) C. civ. în ipoteza în care sumele de bani provin din patrimoniul părintelui şi toate obligaţiile patrimoniale decurgând din încheierea contractului de prestări servicii de investiţii financiare sunt în sarcina părintelui şi sunt onorate din patrimoniul părintelui.

În primul rând, art. 500 C. civ. reglementează independenţa patrimonială în raporturile dintre părinţi şi copii, în sensul că părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere.

Evident, poate exista un transfer de bunuri din patrimoniul părintelui în patrimoniul copilului şi sub forma unor donaţii, dar nu se poate vorbi de un drept al copilului de a primi liberalităţi din partea părintelui.

Or, art. 149 alin. (3) C.civ. are în vedere operaţiuni care s-ar efectua cu bunuri din patrimoniul copilului, fiind interzis tutorelui sau minorului să se folosească pentru încheierea de tranzacţii pe piaţa de capital.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte calificarea raporturilor dintre părinte şi copil, cu privire la alimentarea contului copilului cu sume de bani provenind din patrimoniul părintelui, în vederea efectuării unor tranzacţii pe piaţa de capital, considerăm că suntem în prezenţa unei donaţii indirecte făcută de părinte copilului minor, prin încheierea contractului de prestări servicii de investiţii financiare, pentru care nu este necesară forma autentică, potrivit art. 1011 alin. (2) C.civ. Astfel, deşi clientul este copilul minor, obligaţiile patrimoniale decurgând din contractul de prestări servicii de investiţii financiare sunt asumate şi onorate în totalitate de către părinte.

Esenţială este însă, în opinia noastră, nu atât calificarea raporturilor juridice dintre părinte şi copil din perspectiva unei donaţii indirecte, cu privire la care doctrina şi practica sunt edificate[3], cât determinarea corectă a obiectului acestei donaţii indirecte. 

Considerăm că obiectul donaţiei indirecte nu trebuie privit exclusiv din perspectiva sumei de bani iniţial investită de părinte, ci, ţinând cont de scopul urmărit de părţi şi natura operaţiunii, care, în realitate, este reprezentat de emolumentul (profitul) operaţiunilor de tranzacţionare efectuate de intermediar în baza contractului de servicii de investiţii financiare, ţinând seama de mecanismul specific prin care se realizează însuşi scopul final al contractului, anume obţinerea de profit.

Astfel, scopul avut în vedere de client la încheierea contractului de prestări servicii de investiţii financiare, anume realizarea de profit prin tranzacţionarea valorilor mobiliare pe piaţa de capital şi pe mecanismul specific derulării serviciilor de investiţii financiare prevăzut de Regulamentul CNVM nr. 32/2006 ce include în principal următoarele operaţiuni: (i) transmiterea documentului de prezentare potenţialului client în condiţiile art. 110 din Regulament; (ii) încheierea contractului de prestări servicii de investiţii financiare; (iii) deschiderea contului dedicat; şi (iv) preluarea şi executarea ordinelor de tranzacţionare ale clientului.

În opinia noastră, toate activităţile de servicii principale şi conexe desfăşurate în baza contractului de prestări servicii de investiţii financiare, inclusiv cumpărarea şi vânzarea instrumentelor financiare, conturează şi determină la un moment ulterior obiectul donaţiei indirecte, reprezentat de profitul realizat prin derularea operaţiunilor speculative pe piaţa de capital.

Profitul poate fi reprezentat de banii obţinuţi în urma derulării operaţiunilor speculative sau de valorile mobiliare achiziţionate, ceea ce înseamnă că obiectul donaţiei este iniţial doar determinabil şi fluctuant, devenind determinat la încetarea contractului de prestări servicii de investiţii financiare, când valorile mobiliare sau, după caz, sumele de bani reprezentând emolumentul operaţiunilor speculative se localizează definitiv în conturile şi patrimoniul copilului minor, intrând abia atunci sub incidenţa dispoziţiilor art. 149 alin. (3) C.civ.

De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că însuşi obiectul contractului de prestări servicii de investiţii financiare este reprezentat de cumpărarea şi vânzarea succesivă a valorilor mobiliare, nefiind vorba de singură operaţiune de cumpărare sau de vânzare de valori mobiliare. În consecinţă, operaţiunile de cumpărare a valorilor mobiliare efectuate de părinte, în numele copilului, şi apoi de vânzare a acestora se încadrează în specificul operaţiunilor de piaţă de capital ce formează obiectul contractului şi nu pot fi analizate în mod separat, ca operaţiuni distincte de vânzare sau de cumpărare, susceptibile de a intra sub incidenţa art. 149 alin. (3) C.civ.

Faptul că valorile mobiliare sunt evidenţiate la un moment dat în registrele intermediarului şi ale Depozitarului Central în numele copilului nu este de natură a schimba regimul juridic al operaţiunilor efectuate, ci reprezintă specificul operaţiunilor de piaţă de capital.

În concluzie, provenienţa fondurilor necesare derulării operaţiunilor pe piaţa de capital, intenţia părţilor la încheierea contractului şi caracterul succesiv al operaţiunilor desfăşurate, reprezentate de activităţile principale de servicii de investiţii financiare sunt determinante la calificarea contractului ca donaţie indirectă, înregistrările şi formalităţile legale efectuate în cursul normal al derulării acestor operaţiuni nefiind de natură a schimba regimul juridic al acestora.

În al treilea rând, din perspectiva acestei calificări juridice, se remarcă faptul că raţiunea instituirii interdicţiei prevăzute la art. 149 alin. (3) este pe deplin respectată. Astfel, chiar şi în măsura în care nu se obţine profit, patrimoniul copilului nu înregistrează nicio pierdere, deoarece practic riscul îl suportă integral părintele din patrimoniul căruia au fost avansate sumele de bani investite.

De asemenea, având în vedere şi specificitatea conturilor dedicate, nu poate fi vorba în nicio ipoteză de o eventuală diminuare a patrimoniului copilului, în practica bancară aceste conturi nefiind conturi debitoare pentru a putea înregistra o valoare pe minus.

În sfârşit, având în vedere caracterul irevocabil al donaţiei, precum şi specificul operaţiunilor pe piaţa de capital, apreciem că bunurile şi valorile mobiliare aflate în conturile deschise la banca pe numele copilului nu pot fi supuse măsurilor asigurătorii sau executorii dispuse împotriva părintelui. În momentul la care părintele creditează contul dedicat cu sumele de bani necesare desfăşurării operaţiunilor pe piaţa de capital operează caracterul irevocabil al actului de donaţie.

Prin urmare, creditorii părintelui nu pot urmări bunuri ce au ieşit din patrimoniul acestuia, chiar dacă părintele este cel care emite ordinele de tranzacţionare în numele copilului. Actele de tranzacţionare ordonate de părinte conduc în cele din urmă la determinarea şi individualizarea obiectului donaţiei indirecte în favoarea copilului, însă nu schimbă natura juridică a acestuia. Valorile mobiliare şi/sau banii aflaţi în contul dedicat nu se află în patrimoniul părintelui şi, în consecinţă, nu sunt supuse gajului general al creditorilor acestuia. Aceste valori intră în patrimoniul copilului de la data creditării contului dedicat însă sunt supuse unor fluctuaţii pe întreaga durată a derulării contractului, până la încetarea contractului, într-unul dintre modurile prevăzute de lege sau de contract, când obiectul donaţiei indirecte, sub forma eventuală a emolumentului (profitului), devine cert şi determinat.


[1]A se vedea Estelle Naudin, Les valeurs mobilières en droit patrimonial de la famille, Defrénois, 2006, o monografie consacrată valorilor mobiliare în cadrul complex al raporturilor patrimoniale de familie. Problematica interesează nu numai în raporturile dintre soţi, în cadrul regimurilor matrimoniale, dar şi din perspectiva raporturilor patrimoniale dintre părinţi şi copii.
[2]A se vedea A.Rădoi în Noul Cod civil. Cometariu pe articole, de Fl.A.Baias, E.Chelaru s.a, Editura C.H.Beck, p.144-145.
[3]Cu privire la donaţiile indirecte, a se vedea, Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Universul Juridic, 2001, p. 144-148, precum şi discuţiile referitoare la natura juridică a depunerilor făcute de părinţi la CEC cu intenţia de a-i gratifica pe copii, în aceeaşi lucrare, p. 399-400. C. Hamangiu, I Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil Român, vol. 3, All, 1998, p. 478-479. Carmen Simona Ricu, Gabriela cristina Frenţiu, Dorina Zeca, Dana Margareta Cigan, Tudor Vlad Rădulescu, Carmen Tamara Ungureanu, Gabriela Răducan, Gheorghe Durac, Dragăş Călin, Ionica Ninu, Alexandru Bleoancă, Noul Cod civil, Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, Vol. II, Art. 953-1649, Hamangiu 2012, p. 108-109.


Conf. univ. dr. Marieta AVRAM,
Partener Senior STOICA & Asociații
Cristina FRÎNCU,
Avocat colaborator senior STOICA & Asociații

 
Secţiuni: Banking, Drept civil, Dreptul familiei, RNSJ, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD