Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Trei judecători trimiși în judecată pentru fapte de corupție
17.04.2014 | Andreea DOBRIN, Paula VÂRBAN, Andreea DOBRIN

JURIDICE - In Law We Trust

DNA. Abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului și fals intelectual. Trimitere în judecată.

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de Combatere a Corupției au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatelor B.L., P.D., judecători la Curtea de Apel București și a inculpatei C.V., fost judecător la Curtea de Apel București (arestată în altă cauză), în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit
favorizarea făptuitorului;
fals intelectual.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
La data de 22 februarie 2012, inculpatele B.L., C.V. și P.D., în calitate de judecători la Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, au falsificat, cu prilejul redactării, decizia penală nr. 381/22.02.2012, pronunțată în dosarul nr. 9972/2/2011.
Decizia viza admiterea contestației în anulare depuse de N.(fost S.) D. față de o hotărâre prin care, anterior, un alt complet al aceleiași instanțe îl condamnase definitiv la pedeapsa închisorii pe o durată de 7 ani. Falsificarea s-a realizat prin:
– atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului constând în aceea că au consemnat, în mod nereal, că obiectul tuturor dosarelor penale luate în considerare la invocarea autorității de lucru judecat a avut la bază aceeași sesizare, cu același conținut, aceeași situație de fapt (cesiune de creanțe și obținerea de credite), același prejudiciu (107.175.372.000 lei, respectiv 80.536.563.000 lei), aceleași părți, aceleași societăți comerciale, același probatoriu, aceeași parte civilă (Banca Internațională a Religiilor S.A.).
Cu același prilej, inculpatele și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prin aceea că au desființat, în mod ilegal, trei hotărâri judecătorești și că au anulat mandatul de executare a pedepsei de 7 ani închisoare emis pe numele lui N.(S.)D.
Acest lucru a avut drept consecință obținerea unui folos necuvenit de către acesta din urmă, prin exonerarea de executare a unei pedepse privative de libertate și de plata despăgubirilor civile în cuantum de 18.839.684, 5 lei către Banca Internațională a Religiilor S.A., prin lichidator judiciar.

Concret, starea de fapt detaliată în rechizitoriu este următoarea:
Prin rechizitoriul nr. 61/P/2002 din data de 9 noiembrie 2006, Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată și a inculpatului S.D. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constând în aceea că, în perioada iulie 1999 – februarie 2000 Banca Internațională a Religiilor, prin 9 sucursale ale sale, a cesionat creanțe în valoare de 10.678.612,4 lei (Ron) unui grup de 11 firme din municipiul Craiova și a acordat credite pe termen scurt sub formă de linii de credit în valoare de 8.053.561, 1 lei (Ron), cu încălcarea legii și a normelor de creditare, beneficiarul acestora fiind S.D., asociat/administrator al firmelor din grup.
În urma judecării acestei cauze, prin decizia penală nr. 741/R/04.04.2011 Curtea de Apel București l-a condamnat pe inculpatul S.D. la 7 ani închisoare, menținând și obligarea în solidar a coinculpaților la plata despăgubirilor civile.
Din dosarul nr. 61/P/2002 s-a disjuns și constituit dosarul nr. 172/P/2006 în care, prin rechizitoriul cu același număr din 2 noiembrie 2008, Direcția Națională Anticorupție l-a trimis din nou în judecată, printre alții, pe inculpatul S.D. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, reținându-se că, în perioada august 2000 – iulie 2001, cei 9 inculpați s-au asociat în scopul săvârșirii de infracțiuni, încheind în mod fraudulos 14 convenții de plată care au condus la prejudicierea SNTGN Mediaș cu suma de 26.082.460,55 lei (Ron), această cauză aflându-se, în prezent, în curs de judecată.
În privința circuitului sumelor de bani și a înregistrării lor în evidențele contabile ale societăților coordonate de S.D., ca urmare a unor disjungeri succesive din rechizitoriile nr. 61/P/2002 și 172/P/2006, s-au efectuat acte premergătoare în mai multe dosare penale, finalizate prin soluții de neîncepere a urmăririi penale, menținute de instanțele de judecată, astfel:
– prin ordonanța nr. 7D/P/2008 din 16 mai 2008, menținută prin decizia penală nr. 683/26.06.2009 a Curții de Apel Craiova s-a dispus, printre altele, neînceperea urmăririi penale față de S.D. ș.a. pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, constatându-se că pentru fapta comisă în perioada 1999-2001 există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei;
– prin rezoluția nr. 83/P/2008 din data de 13 noiembrie 2009 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova (dosar format ca urmare a disjungerii și declinării din dosarul nr. 7/D/P/2008), menținută prin decizia penală nr. 1057/27.09.2010 a Curții de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.D., ș.a. pentru infracțiunile de evaziune fiscală, spălare de bani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, obiectul faptelor cercetate constituindu-l faptul că S.D. și alți funcționari din cadrul Cooperativei de Credit Banca Populată Rich Bank nu a înregistrat în evidența contabilă venituri reprezentând dobânzi și penalități calculate în baza tranzacției de compensare nr. 22 din 10 ianuarie 2001 și cesiunea depozitului în favoarea S.C. BDJ S.A., conform contractului de cesiune de creanță nr. 23 din 11 februarie 2001;
– prin rezoluția nr. 59D/P/2006 din 15 ianuarie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Dolj, menținută prin deciziile penale nr. 798/18.11.2008 și nr. 292/11.03.2010 ale Curții de Apel Craiova s-a dispus, printre altele, neînceperea urmăririi penale, față de S.D., ș.a., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 din Legea nr. 656/2002, faptele cercetate constând în aceea că, la data de 22 februarie 2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că, în urma controlului efectuat la S.C. CARNEXPOD S.A. Craiova, administratorul acesteia, a scos din patrimoniu, în luna septembrie 2004, bunuri în valoare de 1.151.350 lei care au fost cedate fundației „Pater Comunitatis Romaniae”, respectiv că a înstrăinat din patrimoniu și suma de 38.638 lei către Asociația Sportivă Clubul de Fotbal Universitatea Craiova S.A., printr-un contract de publicitate încheiat fictiv la 1 octombrie 2004, verificându-se, totodată, dacă făptuitorii s-au asociat în vederea comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală și pentru spălarea banilor preveniți din evaziune fiscală.
La data de 28 aprilie 2011, N.(fost S.)D. a început executarea pedepsei de 7 ani închisoare, dispusă prin decizia penală nr. 741/R/04.04.2011 a Curții de Apel București.
La data de 2 mai 2011, N.(fost S.)D. a formulat contestație în anularea deciziei penale prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare, contestație care a fost respinsă de Curtea de Apel București ca fiind inadmisibilă.
La data de 18 august 2011, N.(fost S.)D. a formulat o nouă contestație în anulare împotriva aceleiași decizii, invocând autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 1057/27.09.2010 a Curții de Apel Craiova, dar și-a retras contestația.
La data de 23 noiembrie 2011, N.(fost S.)D. a depus o a treia cerere de contestație în anulare la Curtea de Apel București, în care a invocat autoritatea de lucru judecat a aceleiași decizii penale nr. 1057/27.09.2010 a Curții de Apel Craiova
Cauza a fost repartizată completului de judecată format din inculpatele B.L., C.V. și P.D., care:
– la termenul din 1 februarie 2012 au respins contestația în anulare ca fiind tardiv formulată;
– la termenul de judecată din 22 februarie 2012 au pronunțat decizia penală nr. 381/22.02.2012 prin care s-a admis contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 741/04.04.2011 a Curții de Apel București, desființând în parte această decizie, cu motivarea că există autoritate de lucru judecat și au anulat mandatul de executare a pedepsei de 7 ani închisoare, dispunând punerea în libertate a contestatorului.
Cu alte cuvinte, cele trei judecătoare au considerat că anterior pronunțării definitive a pedepsei de condamnare a lui N.(fost S.)D. de către Curtea de Apel București, o altă instanță de judecată , respectiv Curtea de Apel Craiova ar fi pronunțat o decizie opusă, așadar favorabilă condamnatului, pentru aceleași fapte.
Hotărârile judecătorești ale celor două instanțe (Curtea de Apel București și Curtea de Apel Craiova) nu privesc aceeași faptă:
– astfel, hotărârea judecătorească a Curții de Apel Craiova a avut ca obiect o procedură de contestare a legalității și temeiniciei unei rezoluții prin care s-a dispus, cu referire la N.(fost S.)D., neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni și spălare de bani;
– pe de altă parte, hotărârea judecătorească a Curții de apel București a avut ca obiect judecarea cauzei în care, printre alții, N.(fost S.)D. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În aceste condiții, diferențele existente între cele două cauze ar fi de natura evidenței, neexistând nici măcar o suprapunere de acte materiale. Astfel, faptele au fost comise în perioade de timp diferite (iulie 1999 – februarie 2000 și, respectiv, 10 ianuarie 2001 – martie 2002), au primit încadrări juridice diferite și privesc activități de serviciu desfășurate în mod nelegal în cadrul unor societăți comerciale diferite (BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR și, respectiv, BANCA POPULARĂ RICH BANK COOPERATIVA DE CREDIT), singura legătură existentă între cele două cauze fiind cea a subiectului activ N.(fost S.)D.
În plus, pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare, cele trei judecătoare ar fi procedat la o rejudecare a unei hotărâri definitive, criticând motivarea instanței de recurs (completul care pronunțase condamnarea definitivă). Aceasta, deoarece excepția autorității de lucru judecat se invocase și în fața instanțelor de apel și recurs, cele care au pronunțat hotărârile de condamnare, dar nu fusese admisă ca argument de respectivele instanțe. Prin urmare, pe lângă conceperea unui adevăr contrafăcut, cele trei judecătoare au transformat calea de atac extraordinară a contestației în anulare într-o prelungire a procesului penal, creând practic un nou grad de jurisdicție, respectiv un al patrulea grad de jurisdicție, neprevăzut de lege.
Îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatele B.L., C.V. și P.D., cu prilejul pronunțării deciziei penale prin care au anulat pedeapsa aplicată lui N.(fost S.)D., rezultă din:
– încălcarea principiilor legalității și egalității în fața legii, determinată de admiterea unei căi extraordinare de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege, ceea ce a permis contestatorului S.D. să beneficieze de protecția judiciară a drepturilor subiective, în alt cadru decât cel reglementat de Constituția României și Codul de procedură penală;
– încălcarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, a deciziilor Curții Constituționale, a jurisprudenței instanțelor naționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia inadmisibilității contestației în anulare întemeiată pe autoritatea de lucru judecat, atunci când una din hotărârile judecătorești privește o soluție de neîncepere a urmăririi penale a procurorului în procedura reglementată de disp. art. 2781 C. pr. pen., respectiv a principiului non bis in idem;
– încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei penale nr. 1164 din 26 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. 4077/2/2011 de Curtea de Apel București, ca urmare a pronunțării încheierii din 01.02.2012 prin care inculpatele au respins ca tardiv formulată contestația în anulare întemeiată pe disp. art. 386 lit. c C. pr. pen.;
– pronunțarea deciziei penale nr. 381/2012 în condițiile în care instanțele de apel și recurs au analizat și s-au pronunțat în legătură cu lipsa autorității de lucru judecat a deciziilor penale nr. 1057 din 27 septembrie 2010, nr. 292 din 11 martie 2010 și nr. 683 din 29 iunie 2009 ale Curții de Apel Craiova, excepție invocată în dosarul nr. 14165/2/2006;
– antamarea fondului hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. 14165/2/2006 și în dosarul nr. 19797/2/2006 (în care inculpatul S.D. a fost condamnat la 7 respectiv 11 ani închisoare), atunci când inculpatele au făcut aprecieri la vinovăția inculpatului, la competența materială a organelor de urmărire penală de a efectua cercetări în aceste cauze, la limitele sesizării instanțelor de judecată, la motivarea în fapt și în drept a acestora;
– transformarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare într-o prelungire a procesului penal, creându-se în acest fel un al patrulea grad de jurisdicție neprevăzut de lege, ceea ce în accepțiunea jurisprudenței CEDO are semnificație unui „apel deghizat”;
– asigurarea unui folos necuvenit contestatorului S.D. prin exonerarea acestuia de executarea unei pedepse cu închisoare, respectiv de plata despăgubirilor civile, rezultate din săvârșirea infracțiunii pentru care fusese condamnat, cu consecința prejudicierii și vătămării intereselor legale ale părții civile.

Procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurator, până la concurența sumei de 18.839.684,5 lei, asupra unor bunuri și conturi bancare aparținând celor trei inculpate, după cum urmează:
C.V. – conturi bancare pe care este titulară, două apartamente, două terenuri intravilane în suprafață de peste 3.000 mp și un teren extravilan de 1.800 mp. P.D. – conturi bancare pe care este titulară, apartament și două imobile aflate în coproprietate;
B.L. – autoturism marca VW Touareg și un apartament.

Dosarul a fost trimis spre judecare Curții de Apel București.

Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță spre judecare, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

:: sursa: www.pna.ro

Avocat Paula VÂRBAN
Andreea DOBRIN

Secţiuni: Comunicate parchete, Drept penal | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO