ICCJ. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracţiunii în formă continuată
22 aprilie 2014 | Mihail BOLDEA
Înalta Curte de Casație și Justiție este investită de către un complet al Secției Penale al aceleiași instanțe cu dezlegarea unei probleme de drept penal de mare actualitate, respectiv: “Cu privire la modul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul inculpatului în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuată, iar potrivit Noului Cod penal (care prevede limite mai reduse de pedeapsă) condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate nu mai sunt îndeplinite (respectiv dacă infracţiunea continuată poate funcţiona ca instituţie autonomă faţă de limitele de pedeapsă)“, acestă problemă de drept penal material primind în practica actuală a instanțelor de judecată varii interpretări și aplicări practice.
Soluționarea acestei probleme de drept va avea loc la data de 26 mai 2014, dată la care Înalta Curte mai are de rezolvat încă patru cauze care vizează aplicarea legii penale mai favorabile, astfel cum a fost generată această situație de intrarea în vigoare a noilor Coduri penale.
Soluțiile ce vor fi pronunțate vor fi de mare utilitate practică și vor conduce la o aplicare unitară a legislației penale la nivel național.
Vreau să atrag atenția asupra următorului paragraf:
[54]. De exemplu, dintre cele două legi penale, cea care prevede o pedeapsă maximă mai mică nu conduce în mod necesar la impunerea unei pedepse mai blânde decât cea care prevede o pedeapsă minimă mai mare. Judecătorul care impune pedeapsa trebuie să ţină seama de faptele cauzei şi de ansamblul cadrului juridic aplicabil, inclusiv de eventualii factori care pot conduce la atenuarea pedepsei şi de posibilitatea suspendării pedepsei. Astfel, o lege penală care prevede o pedeapsă maximă mai mică, dar care nu prevede nicio posibilitate de suspendare a pedepsei sau o supune unor condiţii foarte stricte, poate fi lex gravior în raport cu o lege penală care prevede o pedeapsă maximă mai mare, dar care oferă şi cele mai generoase posibilităţi de suspendare a pedepsei, în cazul în care acuzatul poate beneficia in concreto de o suspendare a pedepsei în temeiul celei de-a doua legi, dar nu şi în temeiul primei legi. Acelaşi lucru poate fi valabil dacă se compară o lege care prevede o pedeapsă maximă mai mică, dar mai puţin factori de atenuare a pedepsei, cu o lege care prevede o pedeapsă maximă mai mare, dar o asociază cu o gamă mai largă de factori de atenuare, permiţând instanţei să pronunţe, în circumstanţele speţei, o pedeapsă mai mică în temeiul celei de-a doua legi, faţă de pedeapsa pe care ar fi impus-o în temeiul primei legi.
Acesta face parte din opinia concordantă A DOMNULUI JUDECĂTOR PINTO DE ALBUQUERQUE, LA CARE ADERĂ DOMNUL JUDECĂTOR VUČINIĆ, cu privire la hotărârea CEDO în MAKTOUF AND DAMJANOVIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA, disponibilă tradusă și în limba română: aici
http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-141906