Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite prin poprire
25.04.2014 | Corina CIOROABĂ

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, faţă de dispoziţiile art. 3733 alin. (1) şi (2), coroborate cu dispoziţiile 3731 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu este instanţa de executare, respectiv instanţa de la sediul/domiciliul debitorului. Înalta Curte a subliniat că regula de mai sus se fundamentează pe o prezumţie simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite, însă această prezumţie fiind una juris tantum, poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deţine bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripţia altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia. În speţă, s-a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire, iar faţă de precizarea executorului judecătoresc că debitorii deţin bunuri mobile urmăribile, respectiv sume de bani în conturi bancare deschise la instituţii de credit ale căror sedii centrale se află în Sectorul 1 Bucureşti, instanţa de executare este cea în raza căreia se află sediul terţului poprit, respectiv, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. (Decizia nr. 145 din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competenţă)

Corina CIOROABĂ

Notă: Potrivit dispoziţiilor art. 650 din noul Cod de procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 781 alin. 2 din NCPC, în cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul.


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “ICCJ. Competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite prin poprire”

  1. Liviu BORDAS spune:

    781 alin. 2 din NCPC:
    ” ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul.”

    Sfînta ambiguitate a legii române.

    Este competent executorul din Constanţa, unde banca X (cu sediul central în Bucureşti) are un sediu secundar, dacă debitorul are contul deschis la sediul secundar al băncii X din Timişoara?

    Dacă da (şi interpretarea textului poate conduce la o astfel de concluzie) înseamnă că orice executor care funţionează pe raza unei curţi de apel în care există şi un sediu secundar al băncii X este competent. Ţinînd seama de faptul că, practic, nu există bancă centrală care să nu dispună de sedii secundare în toate judeţele ţării, înseamnă că legea instituie în mod indirect, în materia popririi conturilor, regula competenţei oricărui executor judecătoresc, singura condiţie fiind aceea a existenţei unui sediu secundat al băncii la care debitorul are un cont bancar, indiferent de faptul că acel loc este unul ales absolut arbitrar în raport cu regula potrivit căreia ar trebui să aibă o legătură cu (cel puţin) locul situării bunurilor debitorului.

    Mult mai firească ar fi interpretarea potrivit căreia competenţa aparţine executorului de la sediul central al băncii sau de la sediul secundar la care debitorul şi-a deschis în mod efectiv contul. Adică, în exemplul de mai sus (care este unul real), executorului din raza CA Bucureşti sau celui din raza CA Timişoara, şi nicidecum celui din Constanţa sau Botoşani.

    Poate că, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, Înalta Curte ne va lumina şi cu privire la acest aspect.

  2. Mihai COSTACHE spune:

    Nu sunt de acord cu interpretarea ta mai ales ca practica spune altceva.
    Este vorba de sediile secundare UNDE este deschis contul si nu de orice sediu secundar.

    Orice cont bancar este deschis ( si consemnat ca atare in evidentele bancare) la o ANUMITA sucursala deci discutam despre sediul secundar inregistrat de banca ca fiind sediul secundar ce gestioneaza respectivul cont bancar ( pentru ca bancile mai inchid sedii secundare si transfera conturile altor sedii secundare; de retinut si existenta centrelor de profit unde se concentreaza conturi bancare de o anumita calitate).

    Cum spuneam, aceasta este si interpretarea pe care eu am intilnit-o in practica.

    • Liviu BORDAS spune:

      Înseamnă că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Asta afirm şi eu: textul trebuie interpretat în sensul în care competenţa aparţine doar acelui/acelor executor/executori care are/au sediul în raza curţii unde funcţionează sucursala bancară la care debitorul are efectiv deschis contul.

      Din păcate, practică întîlnită de domnia voastră nu a ajuns la toate instanţele, astfel încît unele dintre ele au încuviinţat executarea silită cu toate că debitorul nu avea nicio legătură efectivă cu subunitatea bancară aflată la sediul executorului, aşa cum am exemplificat mai sus.

      În ceea ce priveşte opinia mea cu privire la ambiguitatea textului de lege, mi-o păstrez, aşa cum îmi păstrez opinia că un minim efort în redactarea articolului de lege (şi o minimă aplecare asupra situaţiilor posibile în practica cea de toate zilele) ar fi condus la o formulare clară şi precisă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.