ICCJ. Determinarea locului săvârşirii faptei contravenţionale
28 aprilie 2014 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în cazul contravenţiei constând în nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a transmite Autorităţii Rutiere Române, în format electronic, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, determinant pentru stabilirea locului săvârşirii faptei contravenţionale – în identificarea judecătoriei competente să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale – este sediul angajatorului unde se întocmeşte şi se ţine evidenţa privind situaţia conducătorilor auto angajaţi şi de unde se transmit către A.R.R, în format electronic, modificările intervenite, iar nu locul unde a fost oprit şi verificat în trafic autovehiculul. (Decizia nr. 175 din 12 ianuarie 2014 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competenţă )
Am invocat exceptia asta acum 2 ani intr-un dosar (9503/311/2012) si mi-a fost respinsa cu un zambet. Nu te poti supara pe un zambet, nu? 🙂 … „Nu va place Slatina, domnule avocat?”, „Vai de mine! E un oras grozav! Atata doar, ca ar fi competenta Craiova.”
Speta era similara si am castigat dupa doua cicluri procesuale pe o chestiune care este si acum de actualitate: nu se poate pune semnul egal intre cererea unui particular (raportarea pe site-ul ARR) si inscrierea intr-un registru electronic national (pe care o poate face doar un functionar competent).
Amenda este aplicata de ISCTR in baza HG 69/2012, pentru faptul ca transportatorul nu a anuntat prin completarea unui formular pe site-ul ARR, modificarile privind situatia conducatorilor auto angajati, in termen de cel mult 15 zile de la aparitia modificarii.
In 2011 s-a implementat un Regulament european care prevede intocmirea unor registre electronice nationale privind transportatorii. A fost adoptata OG 27/2011, a fost abrogata OUG 109/2005 si s-a emis OMTI 980/2011 pentru punerea in aplicare. S-a realizat un program informatic care sa permita raportari online pe site-ul ARR. Programul asta contine de fapt o „colectie” de cereri, de raportari… si atat. Registrul national electronic prevazut de lege trebuia infiintat de ARR, care sa introduca datele initiale (pe care le are de la licentele si atestatele eliberate), dar in lipsa de instrumente s-a considerat ca ceea ce e pe site este chiar registrul (adica, unul in care scrie toata lumea :)) … si au inceput sa curga amenzile date de ISCTR … nu esti pe site, amenda! …
Sustinerea ISCTR era ca „aveam obligatia inscrierii electronice a conducatorilor auto angajati inca de la aparitia OMTI 980/2011″(intampinare) si ca „se prezuma o comunicare anterioara in format electronic a situatiei conducatorilor auto angajati la data intrarii in vigoare a OMTI 980/2011, adica 30.11.2011” si ca doar in acest fel „se creeaza sistemul de referinta la care se raporteaza eventualele modificari” (recurs).
Legea nu prevede o asemenea obligatie in sarcina transportatorilor, iar registrele trebuiau intocmite DIN OFICIU de catre ARR. Prin urmare, daca nu au existat modificari in situatia angajatilor nu aveam obligatia de a raporta nimic.
Am solicitat instantei sa observe ca nu scrie nicaieri pe site-ul ARR ca situatiile (dupa care erau printscreenuri depuse la dosar de catre ISCTR) sunt dintr-un registru national si sa le ia ca atare, adica o colectie de cereri.
Din cate stiu eu, nu s-a schimbat nimic.
As vrea sa mai adaug ceva, pentru ca tine tot de interpretarea legii.
Cred ca solutia primei instante de fond a fost corecta, iar casarea primita a fost nemeritata.
In procesul verbal de contraventie contestat, fapta era descrisa prin reproducerea textului de lege. „Nedescrierea faptei” fiind motiv de nulitate absoluta, se punea problema legalitatii procesului verbal.
La primul termen de judecata, instanta a solicitat intimatei ISCTR sa precizeze ce modificare in situatia conducatorilor auto angajati a avut in vedere si la ce data a intervenit. Raspunsul intimatei a fost cel mentionat anterior, adica nu a avut in vedere o modificare anume, ci faptul ca nu am raportat situatia conducatorilor auto angajati la momentul intrarii in vigoare a OMTI 980/2011 (nu aveam aceasta obligatie legala), iar la momentul opririi in trafic a microbuzului, numele conducatorului auto nu era inscris pe site-ul ARR ca angajat al firmei. In mod evident este o interpretare gresita a legii. Fapta nu este tipica, nu putea fi aplicata sanctiunea. Se punea problema „netemeiniciei” procesului verbal.
Consider ca era un concurs intre motive de „nelegalitate” si motive de „netemeinicie”, iar legalitatea intocmirii procesului verbal se analizeaza cu prioritate.
Instanta a admis plangerea pe considerentul ca nu a fost descrisa fapta.
Prin decizia de casare i s-a reprosat instantei de fond ca nu a avut rol activ (?), fara a i se da vreo indicatie.
Intrebare retorica: Daca instanta de fond emitea o adresa catre ITM si descoperea o modificare in situatia conducatorilor auto angajati ai firmei, care nu a fost anuntata si care ar fi atras aplicarea unei sanctiuni (nu era cazul), putea ea sa se substituie agentului constatator si sa mentina sanctiunea aplicata, desi acesta nu o constatase?