România la CEDO: cauza pendinte Iordache. Motivarea corespunzătoare a prelungirii arestării preventive
28 aprilie 2014 | Mihaela MAZILU-BABEL
SECȚIUNEA A TREIA
Cererea nr. 8144/10
Adriana IORDACHE
contra României
introdusă la 1 februarie 2010 și comunicată în data de 1 aprilie 2014
Reclamanta, dna. Adriana Iordache, este un cetățean român care s-a născut în 1987 și locuiește în Galați .
1. Circumstanțele cauzei (precum sunt redate de către reclamant)
Reclamanta a fost administrator al unei societăți al cărei obiect de activitate a fost afacerile cu combustibil.
La data de 22 octombrie 2008, DIICOT („parchetul”) a dispus reținerea atât a reclamantei cât și altor persoane implicate în comerțul cu produse petroliere. Parchetul i-a acuzat de stabilirea unui sistem extins de contrafacere de combustibil și de spălare de bani. Reclamanta a recunoscut, în prezența unui avocat din oficiu, faptele care îi erau imputate, susținând totodată că ea a fost un simplu „instrument” în mâinile altor persoane, și ele puse sub acuzare.
În 23 octombrie 2008, Tribunalul Galați a respins cererea de arestare preventivă a reclamantei și a celorlalți acuzați. În apel, Curtea de Apel din Galați s-a pronunțat printr-o hotărâre din data de 3 noiembrie 2008, constatând că:
1. există indicii cu privire la faptul că inculpata a comis infracțiunea respectivă cauzând totodată și un importat prejudiciu material la bugetul de stat și că
2. din cauza gravității și amploarei faptelor, lăsarea în libertate a inculpatei ar aduce atingere opiniei publice și a comercianților care și-au îndeplinit obligațiile lor în mod corect, diminuând totodată încrederea acestora în justiție.
La 4 noiembrie 2008, reclamanta a fost arestată și plasată în detenție provizorie .
Ulterior, atât tribunalul cât și curtea de apel, au prelungit fiecare cu treizeci de zile, detenția reclamantei motivând că ancheta era în curs de desfășurare și că motivele inițiale erau încă valabile .
Printr-un rechizitoriu din data de 27 aprilie 2009, reclamanta a fost trimisă în judecată pentru evaziune fiscală și spălare de bani.
Pe parcursul procesului, instanța a extins în mod regulat perioada de arestare preventivă deoarece motivele care au justificat adoptarea acestei măsuri erau încă de actualitate. Curtea de Apel Galați a respins recursurile reclamantei precum și cererile de înlocuire a detenției cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
Tribunalul a audiat martorii și a dispus o expertiză contabilă iar de două ori, în 22 iunie 2009 și 14 ianuarie 2010, a dispus eliberarea reclamantei. În urma apelului introdus de parchet, Curtea de Apel Galați a menținut măsura arestării preventive, subliniind natura gravă a infracțiunilor și întinderea prejudiciului material adus bugetului de stat.
La 27 aprilie 2010, tribunalul a înlocuit măsura arestării preventive cu obligația reclamantei de a nu părăsi țara, statuând că trecerea timpului a diminuat pericolul adus ordinii publice. Apelul parchetului a fost respins de Curtea de Apel în data de 4 mai 2010 și reclamanta a fost eliberată în aceeași zi. Printr-o hotărâre din 19 octombrie 2011, instanța de judecată a dispus condamnarea reclamantei la 5 ani de închisoare cu executare.
Prin două hotărâri din 21 februarie și 18 octombrie 2013, Curtea de Apel Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție au respins acțiunile reclamantei.
2. Capăt de cerere:
Invocând articolul 5 din Convenție, reclamanta consideră că instanțele naționale nu au oferit motive pertinente pentru menținerea arestării sale preventive.
3. Întrebare adresată părților:
Durata măsurii arestării preventive a fost în conformitate cu condiția de judecare “într-un termen rezonabil” în sensul articolului 5 § 3 din Convenție?
Artivolul 5 alin. (3) din Convenție:
ARTICOLUL 5 (extras)
Dreptul la libertate şi la siguranţă
1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale :
c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia ;
3. Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere
Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
