Cuvânt de suflet pentru Gheorghe Beleiu
28 aprilie 2014 | Corneliu BÎRSAN
Mi-e greu, deosebit de greu, să scriu chiar și câteva rânduri despre un coleg de generație și un prieten care a plecat dintre noi de aproape 17 ani, într-o noapte de octombrie a anului 1997… Da, aproape de necrezut, au trecut toți acești ani de când, într-o dimineață ploioasă, apăsătoare, deosebit de tristă plecam împreună cu profesorii Ioan Muraru și Emil Molcuț la Alba Iulia, la ceva ce nu ne venea să credem, nu realizam nicidecum: înmormântarea colegului nostru, Profesorul Gheorghe Beleiu, trecut cumplit de nedrept în neființă în plină forță creatoare, la numai 54 de ani!
Și totuși, la acea vârstă profesorul Gheorghe Beleiu număra peste 29 de ani de activitate numai în facultatea noastră, la care aveau a se adăuga cei 5 ani de studenție. Toți aceștia sunt ani în care am fost atât colegi de facultate, cât și colegi de catedră, eu fiind numit ca preparator II la catedra de Drept civil a facultății în ianuarie 1967, iar – pentru noi toți cei apropiați de vârstă și nu numai – Gică Beleiu, în ianuarie 1968. Deschid aici o paranteză: mă întreb câți universitari mai știu ori, dintre cei mai tineri, își mai închipuie că în acei ani, primul grad didactic în învățământul superior era cel de… preparator II care, în caz de activitate bună, îți permitea ca în anul universitar următor să fii avansat… preparator I ! Abia prin întâiul Statut al cadrelor didactice din România adoptat în toamna anului 1968 primul grad didactic a fost stabilit ca fiind cel de asistent-stagiar.
Cum „tradiția” instaurată în acea vreme în facultate era ca „noul venit” să preia sarcina nu tocmai lesnicioasă de secretar al catedrei, eu preluând-o de la deja asistentul Dumitru Florescu, i-am predat-o, de ce să nu mărturisesc și acum, după atâta amar de vreme!, cu bucurie lui Gică Beleiu, care a îndeplinit-o mult mai conștiincios ca mine ani buni, până a „predat-o”, la rându-i, dacă memoria nu mă înșală, în anul 1974, noului asistent stagiar venit la catedră, cel ce este azi marele nostru profesor de procedură civilă, Viorel Mihai Ciobanu! Dar, și după acea dată, Gică Beleiu a continuat a desfășura activități de secretariat dintre cele mai dificile, cum erau întocmirea statului de funcții al catedrei și a orarului întregii facultăți.
Revenind la începuturile noastre comune în activitatea didactică și de cercetare științifică, trebuie să spun că am „crescut” împreună, sub îndrumarea înțeleaptă și plină de solicitudine a marilor noștri profesori care ilustrau pe atunci disciplinele catedrei: Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein, Constantin Stătescu, Francisc Deak, Ion P. Filipescu, Stanciu Cărpenaru, Aurel Pop, Sanda Ghimpu…
Dotat cu o inteligență sclipitoare, deosebit de vie, precum și cu o memorie prodigioasă, tânărul asistent Gheorghe Beleiu s-a impus imediat ca o personalitate de primă mărime a facultății noastre, indiferent de gradul didactic pe care l-a avut și pe care puteam să-l avem – cel de lector! – până în anul 1990, când s-au „redeschis” concursurile didactice în învățământul superior. Dezbaterile științifice la catedră, la care întotdeauna Gică Beleiu participa activ, erau o încântare intelectuală și un excelent prilej de a învăța continuu. Acumulând imens și „prelucrând” cu mintea-i deosebit de iscoditoare, formându-și o logică juridică impecabilă, Gică Beleiu a început să scrie comentarii de practică judiciară, articole și studii în diversele materii ale dreptului civil, pentru ca apoi să elaboreze, mai întâi împreună cu profesorul Aurel Pop, un curs exhaustiv de drept civil – partea generală – , de peste 610 pagini, editat în 4 ediții succesive, și apoi singur, un alt curs, de peste 640 de pagini, consacrat materiei persoanelor fizice și juridice ca subiecte de drept civil. Pornind de la imensul material bibliografic pe baza căruia au fost scrise aceste două cărți-cărămidă – cum le „alintau” pe atunci studenții facultății noastre –, profesorul Gheorghe Beleiu a scris o carte fundamentală a științei dreptului civil român, anume Drept civil român. Introducere în drept civil. Subiectele dreptului civil, reeditată în mai multe ediții, începând cu anul 1991 și până în anul dispariției sale, 1997. Pe deplin conștienți de valoarea deosebită a acestei cărţi şi spre onoarea lor, foștii săi asistenți, astăzi profesorii Marian Nicolae și Petrică Trușcă, au asigurat reeditarea în anii succesivi, până în 2007, a acestei cărți, întotdeauna revizuită și adusă la zi cu dispozițiile noilor acte normative în materie adoptate între timp. Chiar și după adoptarea și intrarea în vigoare a Noului Cod civil român în anul 2011, această carte rămâne în panoplia marilor lucrări ale juriștilor români contemporani. Ei i se adaugă alte peste 20 de cărți scrise singur sau în colaborare, numeroase și strălucite studii și articole scrise de Gheorghe Beleiu. Toate acestea constituie OPERA științifică a marelui civilist care rămâne în conștiința noastră și a atâtor generații de juriști cel căruia îi sunt închinate aceste rânduri.
În acelaşi timp, Gheorghe Beleiu a fost un adevărat profesor admirat și iubit de studenții săi. Dotat cu un deosebit simț pedagogic, Profesorul Beleiu avea seminarii și cursuri de o mare ținută intelectuală, deosebit de riguroase, dar nu lipsite de momente pline de umor subtil și înțelept. La rându-i, și-a iubit studenții cu înțelegerea celui dedicat pe deplin meseriei sale de adevărat dascăl.
Stau mărturie în acest sens nu numai activitatea didactică deosebită, dar și prezența sa la simpaticele seri ale grupelor și anilor de studiu din facultate, precum și participarea sa tonică la „celebrele” munci patriotice de toamnă, oriunde au fost acestea, în acele vremuri demult apuse.
Adaug și faptul că profesorul Gheorghe Beleiu a fost un om bun în adevăratul înțeles al cuvântului; ajuta și înțelegea pe toți cei care i se adresau; împărtășea în juru-i acea notă caldă de bunăvoință și optimism, fiind întotdeauna o prezență tonică pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au prețuit.
Pentru toate acestea și pentru încă multe altele pe care nu le-am cuprins în aceste câteva rânduri ne amintim mulți cu multă bucurie, dar și cu imensă tristețe de cel care a fost savantul civilist, profesorul eminent și adevăratul om Gheorghe Beleiu.
Pentru aceleași „motive”, salutăm cu multă satisfacție inițiativa autorităților diriguitoare ale județului Alba de a atribui numele marelui profesor școlii din satul său natal cu nume de poveste adevărată: Poiana Vadului. De acolo a pornit și s-a impus lumii juridice românești „puiul de moț” Gheorghe Beleiu; fie ca din același loc minunat mulți alți „pui” să pornească pe urmele sale!
Prof. univ. dr. Corneliu BÎRSAN
Facultatea de Drept a Universității din București
* Textul a fost publicat în broșura In memoriam GHEORGHE BELEIU 1943-1997, pregătită de către Editura Hamangiu pentru evenimentul Probleme de drept civil și de procedură civilă în reglementarea noilor coduri, organizat la Alba Iulia în memoria marelui dispărut.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
