Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Drept penal RNSJ

Au fost dezincriminate faptele prevăzute în art. 8 din Legea nr. 39/2003?

29 aprilie 2014 | Cristina ROTARU

Prin Legea nr. 187/2012 (art. 126) a fost modificată Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, în sensul că a fost redefinit grupul infracțional organizat, definiția fiind cea redată în art. 367 alin. 6 C.p. și a fost modificat conținutul noțiunii de ”infracțiune gravă”. Legea prevede expres că art. 7-10 și 13 se abrogă.

După intrarea în vigoare a noului Cod Penal s-a pus problema dacă faptele prevăzute în art. 8 din Legea nr. 39/2003 au fost dezincriminate sau dacă ele continuă să fie sancționate conform dispozițiilor art. 367 din Noul Cod Penal.

A existat și înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod penal o dispută în doctrină și în practica judiciară cu privire la conținutul articolului 8 din Legea nr. 39/2003. În practica judiciară se întâmpla deseori să fie schimbată încadrarea juridică din art. 7 în art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu motivarea că grupul organizat nu era suficient de structurat, nu avea o dezvoltare pe verticală, ci pe orizontală, etc., fără a fi identificate însă criterii sigure de distincție între cele două texte de lege.

În doctrină, unii autori considerau art. 8 din Legea nr. 39/2003 drept o normă de trimitere, alții o incriminare de sine stătătoare.

Dacă ar fi să privim retrospectiv, am constata că în partea specială a Codului din 1969, ca de altfel și în legislațiile anterioare, legiuitorul a înțeles să sancționeze pluralitatea constituită.

Pentru a înțelege însă ce categorie de fapte penale erau sancționate de cele două texte trebuie avută în vedere diferența între:
– pluralitatea naturală
– pluralitatea constituită
– pluralitatea ocazională.

Pentru tema în discuție, de interes este distincția între pluralitatea constituită (legală) și cea ocazională (participația).

Dacă pluralitatea ocazională reprezenta, așa cum îi spune și titlul, o asociere momentană în vederea săvârșirii de infracțiuni, urmând ca în funcție de contribuția fiecărui participant, acesta să primească și o anumită calitate (autor, complice, instigator), această calitate fiind indispensabil legată însă de fapta săvârșită, pluralității constituite legiuitorul îi trasa un conținut de sine stătător, independent de existența concretă a faptei pe care asocierea de persoane și-o propusese drept scop.

Pluralitatea constituită, concretizată într-o incriminare, era în realitate un artificiu al legiuitorului, care sancționa astfel o faptă, fără ca ea să vatăme în concret vreo valoare socială. Printr-o asemenea infracțiune se sancționa asocierea mai multor persoane în scopul de a săvârși fapte penale, indiferent dacă acestea ajungeau să fie comise sau nu. Ca atare, un asemenea text, avea un rol preventiv, permițând sancționarea unor acte de pregătire în vederea săvârșirii unei alte infracțiuni. Dacă faptele-scop erau comise se reținea un concurs între infracțiunea de asociere și infracțiunea-scop.

Existența unei asociații sau grupări în vederea comiterii de infracțiuni era sancționată prin intermediul a două texte[1]:
– infracțiunea de complot, prevăzută de art. 167 C.pen., prin care se sancționa asocierea în vederea săvârșirii unor infracțiuni contra siguranței statului[2],
– infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni (art. 323 C.pen)[3].

Între cele două texte nu exista o deosebire de substanță, ci doar de natură a infracțiunilor-scop, articolul 323 fiind aplicabil atunci când se viza săvârșirea oricăror infracțiuni, mai puțin cele privind siguranța statului, când aplicabil devenea textul de la art. 167 C.pen.

Acest echilibru a fost bulversat de apariția Legii nr. 39/2003 care introducea două texte prin care sancționa inițierea, constituirea ori aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional (art. 7 și 8 din lege).

Art. 7 sancționa ”inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup”, prevăzând că dacă aceste fapte erau urmate de infracțiuni grave se va reține un concurs de infracțiuni[4].

Termenul de grup infracțional organizat era definit în art. 2 lit. a): ”grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”.

În art. 2 lit. b) erau enumerate infracțiunile grave, intrând în această categorie omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, lipsirea de libertate în mod ilegal, sclavia, șantajul, infracțiunile contra patrimoniului, care au produs consecințe deosebit de grave, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind combaterea traficului de persoane și Legea nr. 243/2002 privind combaterea traficului de migranți, bancruta frauduloasă, contrabanda, divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri, infracțiunile privind nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile privitoare la falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunea de proxenetism și cele privind jocurile de noroc; infracțiunile de corupție și cele asimilate acestora, precum și infracțiunile în legătură directă cu infracțiunile de corupție, infracțiunea de spălare a banilor, infracțiunile privind traficul de droguri sau precursori, infracțiunile săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații, infracțiunile privind traficul de țesuturi sau organe umane. Era, de asemenea, considerată gravă orice altă infracțiune pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii, al cărei minim special era de cel puțin 5 ani.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003[5] preciza că inițierea, constituirea ori aderarea la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni se pedepsea conform art. 167 sau 323 C.pen.

Ca atare art. 8 vorbea despre grup, (și nu despre grupul infracțional organizat), iar asocierea trebuia făcută în scopul săvârșirii de infracțiuni (nu de infracțiuni grave, ca în cazul art. 7).

Faptul că art. 2 lit. a) cuprindea și o definiție negativă, arătând că ”nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului” a condus la ideea că aceasta este definiția dată de legiuitor ”grupului” și că o astfel de asociere este cea care comite infracțiunea reglementată la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În practica judiciară s-au desprins diverse concluzii în legătură cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, prin raportare la conținutul infracțiunii prevăzute de art. 7 din aceeași lege:
– un text care sancționa asocierea într-un grup mai puțin structurat decât grupul infracțional organizat
– un text ce sancționa asocierea și atunci când finalitatea infracțiunilor scop nu era cea a obținerii unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material
– un text care sancționa asocierea în vederea săvârșirii altor infracțiuni decât a celor grave, ce făceau obiectul articolului 7.

Dificultăți au apărut și în ceea ce privește distincția între infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și cea prevăzută de art. 323 C.pen. Se susținea că deosebirea între cele două infracțiuni este dată de:
– numărul subiecților activi (cel puțin doi în cazul infr. prev. de art. 323 și cel puțin trei în cazul infr. prev. de art. 7), dar de regulă în cauzele penale erau trimiși în judecată cel puțin trei inculpați, astfel încât acest criteriu de distincție nu era unul util,
– sfera infracțiunilor-scop – considerându-se că art. 323 poate fi aplicată doar atunci când asocierea vizează o altă infracțiune decât cele grave, prevăzute în Legea nr. 39/2003
– durata în timp (continuitatea), organizarea mai bună și rolurile prestabilite ale membrilor grupării care erau obligatorii în cazul grupului prev. de art. 7.

În final care era raportul între art. 7, art. 8 din nr. Legea 39/2003, art. 323 C.pen și art. 167 C.pen.?

Consider că textul prevăzut de art. 323 C.pen. putea fi considerat norma generală, atât în raport cu art. 167 C.pen., cât și în raport cu art. 7 din Legea nr. 39/2003 ce reprezentau norme speciale.

Între art. 323 și art. 167 C.pen nu au existat confuzii, de aceea nu voi insista cu privire la deosebirea dintre ele, aceasta fiind precizată mai sus.

Când existau dubii cu privire la aplicarea art. 323 C.pen. sau a art. 7 din Legea nr. 39/2003 consider că trebuia verificată îndeplinirea cumulativă a tuturor criteriilor impuse de lege pentru a verifica dacă putea fi reținută infracțiunea prevăzută de norma specială și în măsura în care acestea nu erau îndeplinite se putea verifica incidența art. 323 C.pen.

Pentru reținerea art. 7 trebuiau îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
– să se fi urmărit sâvârșirea unei infracțiuni grave în înțelesul legii speciale (dacă nu era îndeplinită această condiție se putea reține art. 323 C.pen.)
– grupul să fi urmărit un avantaj material (dacă nu era îndeplinită această condiție se putea reține eventual art. 323 C.pen.)
– grupul să fi fost structurat (dacă nu era îndeplinită această condiție se reținea doar participația penală). Natura grupului (structurat sau nu) nu introducea în realitate o deosebire între art. 7 și art. 8 sau între art. 7 și art. 323 C.pen, ci oferea doar indicii dacă pluralitatea era una constituită sau ocazională. Și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 323 membrii grupului aveau roluri bine determinate, ca atare grupul trebuia să aibă o anumită structură și o anumită durată în timp, pentru că altfel asocierea nu era decât una ocazională.

Ca atare, pentru a distinge între art. 7 și art. 323 C.pen. criteriile erau acelea dacă grupul a avut un scop material și dacă infracțiunea scop era o infracțiunea gravă în accepțiunea Legii nr. 39/2003. Dacă cele două criterii nu erau îndeplinite cumulativ trebuia reținută infr. prev. de art. 323 și nu cea prev. de art. 7.

De exemplu, dacă trei făptuitori îsi propuneau să ucidă pe rând membrii unei familii cu care erau în conflict, împărțindu-și rolurile, trebuia reținut art. 323 C.pen și nu art. 7 din Legea nr. 39/2003, deși infracțiunea-scop era una gravă.

Dacă cei trei făptuitori își propuneau însă să ucidă membrii grupului rival, care făcea trafic de persoane, pentru a-și mări influența în zonă, trebuia reținut art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Așa cum am precizat deja, dacă gruparea avea doar doi membri existența unui scop material sau intenția săvârșirii unei infracțiuni grave nu mai erau relevante, incidența art. 7 nefiind posibilă, din cauza condiției legale privind numărul membrilor grupului.

Ce rămânea în sfera de acoperire a art. 8 din Legea nr. 39/2003?

Cred că textul o spunea foarte clar, tot ce nu reprezenta art. 7 (grupul nu era organizat, adică putea avea și mai puțin de trei persoane, nu avea obiective materiale sau nu viza o infracțiune gravă) reprezenta infracțiunea prev. la art. 323 C.pen. (sau după caz infracțiunea de complot).

Ca atare, art. 8 reprezenta doar o precizare care atesta coexistența acestor incriminări, era doar o normă de trimitere, fără a fi o infracțiune de sine stătătoare. Articolul 8 nu putea fi conceput ca o infracțiune intermediară, între cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și cea prevăzută de art. 323 C.pen, sau ca o asociere ,,mai puțin organizată” decât cea prevăzută în cele două texte de lege, dar sancționată cu pedeapsa prevăzută în art.323 C.pen.

De altfel, în tot conținutul Legii 39/2003 nu se vorbea decât de infracțiunea prev. de art. 7, nu și de cea de la art. 8.

Cu toate acestea, unele instanțe făceau încadrarea juridică a unor fapte în art. 8 din Legea nr. 39/2003, fără raportare la art. 323 C.pen.

Ce se întâmplă după intrarea în vigoare a Noului Cod penal în cauzele în care inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și nu există o hotărâre definitivă de condamnare, pot fi considerate aceste fapte dezincriminate?

Conform unor opinii exprimate deja în practică, modul de definire a grupului infracțional organizat în singura infracțiune prin intermediul căreia se sancționează asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni – Art. 367 – Constituirea unui grup infracțional organizat, din Noul Cod penal[6] impune constatarea că faptele ce intrau anterior sub incidența art. 8 din Legea nr. 39/2003 și poate chiar cele care erau sancționate prin intermediul art. 323 din vechiul Cod penal sunt dezincriminate. Au fost însă exprimate și opinii contrare.

Consider că textul din Noul Cod penal nu a făcut altceva decât să creeze un cadru unitar pentru sancționarea asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, ca atare toate faptele ce intrau anterior sub incidența art. 167 C.pen., art. 323 C.pen, art. 7 din Legea nr. 39/2003 (am precizat deja că art. 8 nu reprezenta o infracțiune de sine-stătătoare) continuă să fie incriminate, cu precizarea că grupul trebuie să fi fost constituit din trei persoane sau mai multe. Ca atare, unica situație în care s-ar putea vorbi de dezincriminare ar fi cea în care faptele au fost comise înainte de 1 februarie de un grup format din două persoane, fapte ce îndeplineau elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 C.pen., deoarece infracțiunea prevăzută în noul cod impune ca grupul să fie alcătuit din trei sau mai multe persoane.

Apreciez că și expunerea de motive a Noului Cod penal confirmă această ipoteză: ”în privința grupărilor infracționale, proiectul propune renunțarea la paralelismul existent astăzi în textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracțional organizat, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări cadru – constituirea unui grup infracțional organizat – cu posibilitatea menținerii ca incriminare distinctă a asociației teroriste, dat fiind specificul acesteia”.


[1] Se poate vorbi și de alte texte prin intermediul cărora se sancționa pluralitatea constituită, cum ar fi cea prev. de art. 357 alin. 3 ,,Înțelegerea în vederea săvârșirii infracțiunii de genocid se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi” , dar aceasta reprezenta doar o variantă atenuată a infracțiunii de genocid, și nu o infracțiune propriu-zisă.
[2] Inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări în scopul săvârșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155-163, 165 și 166/1 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociații sau grupări se pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
[3] Art. 323 prevedea: „Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.
[4] ”Initierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.”
[5] ”Initierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal.
[6] (1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) și (2), dacă denunță autorităților grupul infracțional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit și să se fi început săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile care intră în scopul grupului.
(5) Dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) – (3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracțional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.


Conf. univ. dr. Cristina ROTARU
Judecător, Înalta Curte de Casație și Justiție

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership