Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Interviuri
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Interviu Natalia Roman. Despre candidatura pentru CSM
04.05.2014 | Alina MATEI

Alina Matei: Mulțumim că ați acceptat să acordați un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. Sunteți candidat pentru un loc în CSM, ca reprezentat din partea judecătorilor de tribunal. De ce candidați?

Natalia Roman: Schimbările care au afectat sistemul de justiție au fost numeroase în ultimii ani, însă problemele cu care se confruntă judecătorii sunt în mare măsură aceleași: volumul de activitate, lipsa spațiilor adecvate și a resurselor umane și materiale necesare, o legislație incoerentă și instabilă, iar mai recent afectarea statutului magistraților prin cercetarea acestora pentru soluțiile pronunțate și modul de administrare a probelor.

CSM e chemat să găsească soluții pentru toate aceste probleme, iar pentru aceasta trebuie să fie o instituție puternică și eficientă.

Am acumulat o experiență importantă prin participarea la numeroasele dezbateri legate de legea salarizării, de codurile juridice, de regimul răspunderii disciplinare, la procedura de revocare a membrilor Consiliului. Am realizat că atingerea obiectivelor noastre depinde în foarte mare măsură de cât de pregătiți, curajoși, diplomați și responsabili sunt cei chemați să reprezinte sistemul.

Mi-am depus candidatura din dorința și cu convingerea că pot folosi această experiență pentru a îmbunătăți activitatea Consiliului în folosul magistraților.

Alina Matei: Despre pierderea încredererii cetățenilor în justiție s-a tot vorbit, dar despre pierderea încrederii judecătorilor în justiție și în rolul lor mai puțin. De altfel, așa vă începeți proiectul cu care candidați. Mi s-a părut interesant că un judecător care candidează pentru CSM să aibă ca și motto al proiectului său un citat dintr-un autor, de profesie avocat, Piero Calamendrei (“cei care caută dreptatea dreptatea trebuie sa creadă în ea, pentru că Justiția, ca orice altă divinitate, se înfățiseaza doar celor care cred în ea”). Dumneavoastră credeți în justiție?

Natalia Roman: Categoric DA. În 1998, când am intrat în magistratură ca judecător, mi-am promis că voi rămâne în sistemul de justiție doar atâta timp cât voi crede în el. Mă bucur că după 16 ani de carieră pot spune că eu cred în justiție, în justiția pe care o fac în fiecare zi judecătorii.

Atunci când fiecare judecător va realiza că în mâinile sale legea este un instrument pe care îl poate folosi fie pentru a face DREPTATE, fie pentru a face dreptatea sa, vom fi cu toții mult mai încrezători în justiție.
În cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu colegii judecători de la tribunalele din țară am cunoscut oameni minunați, dedicați profesiei și preocupați să schimbe lucrurile în bine, ceea ce ne îndreptățește să privim cu încredere spre viitor.

Alina Matei: Principala vulnerabilitate a Consiliului este, în opinia dumneavoastră, nefuncționalitatea lui ca și organism colectiv. Dumneavoastră nu sunteți un simplu judecător, sunteți și președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România. Deci, ați fost în contact cu CSM mai mult poate decât alți candidați. Și cum veți schimba nefuncționalitatea în funcționalitate? 

Natalia Roman: Într-adevăr, cred că se impune de urgență o schimbare a modului de funcționare a Consiliului pentru ca acest organism colectiv să reușească să gestioneze în mod eficient problemele sistemului judiciar. Este evident că un organism în care toate lumea face de toate și nimeni nu răspunde în concret pentru nimic, este un organism care nu funcționează eficient.

O primă măsură ce se impune este cea de stabilire de responsabilități individuale, pe domenii de activitate, pentru fiecare dintre membrii Consiliului. Astfel,s-ar atinge mai multe ținte: un plan clar, coerent și de durată pentru dezvoltarea fiecărui domeniu de activitate, transparență în activitatea Consilului, magistrații cunoscând care membru al Consililui răspunde de un domeniu anume de activitate precum și posibilitatea de evaluare a modului în care fiecare membru CSM își îndeplinește în concret atibuțiile.

Alina Matei: Susțineți importanța stabilirii de responsabilități individuale pentru membrii Consiliului. Totuși responsabilitatea de a fi membru CSM presupune și asumarea responsabilității individuale în proiecte/comisii. Mi se pare că ține mai degrabă de caracterul omlui decât de alocarea pentru fiecare membru a unui domeniu de care să răspundă. Adică, ești membru CSM…

Natalia Roman: Orice instituție, cu atât mai mult una atât de importantă cum este CSM-ul, trebuie să funcționeze eficient dincolo de caracterul sau personalitatea membrilor care îl compun, pentru că acestea sunt aspecte care nu pot fi schimbate.

Asumarea unui domeniu de activitate de care să fie în mod individual responsabil un membru al Consiliului este în primul rând o măsură de responsabilizare a membrilor CSM. Totodată, le dă acestora posibilitatea să gestioneze domeniul în care au cea mai mare expertiză și pentru care au abilitățile necesare, având astfel posibilitatea să stabilească un plan concret pentru dezvoltarea respectivului domeniu, cu indicarea de direcții de acțiune, de măsuri concrete, de termene. Evident că fiecare membru al Consiliului va fi cel care va trebui să prezinte și să susțină în secții sau plen măsurile din domeniul pe care îl gestionează, iar la finele fiecărui an va trebui să prezinte un raport de activitate, ceea ce va permite și evaluarea concretă a modului în care fiecare dintre membri și-a îndeplinit atribuțiile, inclusiv prin prisma a ceea ce și-au asumat prin proiectele cu care au candidat și au fost aleși.

Alina Matei: Deși greoaie, procedura de revocare a membrilor CSM a fost inițiată de mai multe ori atât în privința membrilor din mandatul trecut, cât și împotriva celor actuali. Cel puțin, în ultimul caz, deși greoaie, judecătorii s-au mobilizat. Deci, atunci când s-a dorit cu adevărat, s-a putut. A, că motivele revocării nu se regăseau printre motivele de revocare nu ține de procedură. Sunteți de părere că cererea de revocare să poată fi făcută de fiecare adunare generală a instanței/parchetului pe care-l reprezintă. Oare nu ar exista pericolul ca, destul de frecvent, să fie astfel de cereri de revocare și o parte din resursele Consiliului să fie alocate acestui proces? 

Natalia Roman: Singura pârghie legală prin care membrii aleși ai CSM răspund față de coprul professional al magistraților care i-a trimis în acest organism o reprezintă procedura de revocare. În lipsa acesteia, există pericolul real al transformării CSM-ului într-un organism autist, independent și indiferent la problemele sistemului judiciar.

Singura procedură de revocare a membrilor CSM care a fost pornită și finalizată de sistemul judiciar a dovedit, așa cum bine ați remarcat, că judecătorii știu să reacționeze ca un corp profesional unit și articulat, retrăgând încrederea acelora care prin acțiunile lor s-au dovedit nedemni de ea. Vreau să reamintesc că această procedură de revocare a fost demarată și s-a desfășurat în mod absolut legal, Curtea Constituțională sancționând neclaritatea textelor legale și nu procedura care s-a desfășurat în sine.

Se impune adoptarea cât mai curând a unei modificări legislative în sensul celor reținute în decizia Curții Constituționale, iar dreptul de a iniția procedura de revocare trebuie să aparțină oricărei adunări generale de la nivelul instanței/parchetului pe care membrul CSM îl reprezintă, cu convocarea din oficiu a tuturor adunărilor generale pentru aceeași dată și oră, și cu centralizarea votului de către CSM, care apoi constată în plen încetarea mandatului.

Nu cred deloc că există pericolul demarării unor astfel de proceduri în mod frecvent, experiența de până acum fiind o dovadă elocventă în acest sens.

Alina Matei: Răspunderea magistraților este un subiect extrem de sensibil pentru aceștia. Ce ar trebui să facă membri CSM pentru a înlătura această presiune de pe umerii magistraților? O procedură de cercetare disciplinară nu este tocmai ce își dorește un magistrat, indiferent de cine sesizează Inspecția Judiciară…

Natalia Roman: Este un domeniu extrem de sensibil, în care rolul Consiliului este determinat. Discuțiile recente din interiorul sistemului legate de păstrarea secretului deliberării, de nesocotirea normelor de drept material și procedural, de condiția bunei-reputații etc. arată în mod clar că se impune adoptarea de către CSM a legislației secundare în materia răspunderii disciplinare.

Mă refer aici la stabilirea prin hotărâre de plen a sferei de cuprindere pentru fiecare din abaterile disciplinare în parte, pentru a se cunoaște astfel care sunt conduitele sancționabile disciplinar. Nu orice nesocotire a normelor legale constituie abatere disciplinară, însă în lipsa unor delimitări clare și precise în această materie sunt posibile abuzuri împotriva magistraților. De aceea, CSM trebuie să reacționeze preventiv și să asume o astfel de hotărâre cât mai curând.

Alina Matei: Cum veți convinge membri CSM că deliberarea din Plen nu este tot una cu deliberarea în cazul pronunțării unei soluții? Adică dumneavoastră spuneți în proiect că votul este secret, însă discuțiile sunt publice.

Natalia Roman: Legea e foarte clară aici: doar votul este secret, ceea ce înseamnă că toate dezbaterile care preced votul sunt publice. Față de claritatea legii, nu cred că mai e nevoie de a convinge pe vreun membru al Consiliului de obligativitatea publicității dezbaterilor. E necesară doar schimbarea unei practici incorecte, iar un prim pas ar fi expunerea în timpul ședințelor a argumentelor pe temele aflate pe ordinea de zi, de către cât mai mulți dintre membrii Consiliului. Cu siguranță că în postura de membru al Consiliului mi-aș expune, de fiecare dată în cadrul dezbaterilor publice, părerile argumentate asupra temelor aflate în discuție.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru colegii care vor participa la vot. De ce să vă voteze pe dumneavoastră și nu pe ceilalți?

Natalia Roman: Știu că proiectul meu de candidat este important. Pentru mine personal au fost extrem de importante întâlnirile pe care am reușit să le am cu colegii din țară, întâlniri în care am discutat împreună problemele cu care ne confruntăm. Timpul scurt stabilit pentru aceste întâlniri precum și perioada aleasă-care a cuprins Sarbătorile Pascale și zilele libere de 1 Mai- nu mi-a permis să ajung decât la câteva din tribunalele din țară, astfel că am regretul de a nu fi reușit să mă prezint în fața tuturor colegilor pentru a-mi susține proiectul și pentru a le putea răspunde la întrebări.

Le mulțumesc tuturor celor care, atât acum doi ani cât și anul acesta, au putut să participe la aceste întâniri și mi-au dat posibilitatea să îi cunosc personal și să le vorbesc în mod direct și nemijlocit.
Mulți colegi sunt dezamăgiți de activitatea Consiliului în ansamblul său și de prestația unora dintre membrii acestuia. E nevoie de mai multă eficiență șI transparență. Știu ce anume trebuie schimbat și am propus măsuri concrete ce pot fi implementate într-un termen foarte scurt. Mă bazez pe experiența pe care am acumulat-o până în prezent în numeroasele situații bine cunoscute în care am susținut cu toată convingerea interesele sistemului.

Contextul actual în care se pune problema răspunderii judecătorilor pentru soluțiile pe care le adoptă și pentru modul în care apreciază probele este unul extrem de periculos. Prin această nouă practică se pune în discuţie însăşi independenţa judecătorului, ceea ce este inacceptabil. Se impune, în mod necesar, intervenția fermă si rapidă a Consiliului, ca garant al independenţei justiţiei, pentru a stabili clar limitele până la care o cercetare de orice natură a unui judecător pentru soluții poate ajunge, penru a împiedica, în fond, abuzurile, iar pentru mine acesta este obiectivul prioritar pe care mi-l asum în postura de membru al CSM. Sunt un judecător independent şi imi doresc să reprezint judecători independenti in Consiliu. Independenţa judecătorului este nu numai un concept, este un principiu de bază al statului de drept, iar tentaţiile de a-i rediscuta conţinutul au şi vor avea in mine un adversar declarat.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine. Succes la alegeri!

Natalia Roman: Vă mulțumesc mult pentru interviu și pentru urări. Vă doresc dumneavoastră și cititorilor dumneavoastră o primăvară frumoasă în continuare!


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Interviu Natalia Roman. Despre candidatura pentru CSM”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Doresc să întreb dacă se consideră că votul secret ar trebui păstrat în toate situațiile mai ales în contextul în care vorbim de răspunderea magistraților, și implicit a membrilor CSM?

    Votul secret este o modalitate de înlăturare a răspunderii în cazul membrilor CSM. În situația concretă a plângerilor prealabile, acest vot secret nu ar trebui să existe deoarece ulterior se merge în instanță iar dacă finalitatea votului secret (i.e. Hotărârea CSM- act administrativ) este ulterior anulată, acei membri CSM ar putea fi ulterior trași la răspundere în mod individual deoarece altfel, s-ar putea ajunge în situații în care anulări ale hotărârilor CSM să se realizeze pe bandă rulantă în instanțe, iar membrii CSM să rămână aceiași. Adică să se constate problema, dar să nu se reușească să se găsească soluția și să se ajungă precum a ajuns România la CEDO: cetățenii plătesc, daunele se acumulează, contextul rămâne la fel deoarece nu poate fi schimbat din moment ce nu ai răspundere individuală ci doar colectivă.

    Apoi, nu înțeleg de ce doamna candidat nu consideră că simplele propuneri legislative făcute de CSM și trimise spre dezbatere la Parlament nu reprezintă o acțiune suficientă pentru a reglementa mai bine acest domeniu. Câte propuneri de modificări legislative a făcut CSM în ultimii 2 ani cu privire la modalitatea de lucru a CSM, propuneri ce nu au fost implementate?

    În ceea ce privește acțiunea de revocare, părerea mea este că dacă norma nu era găsită neconstituțională, acțiunea era oricum considerată nelegală deoarece dispozițiile normative incidente nu au fost corespunzător observate atunci când s-a motivat revocarea. Dar faptul că dispoziția a fost găsită neconstituțională nu înseamnă că acțiunea de revocare a fost în conformitate cu dispoziția găsită neconstituțională. Deci nu înseamnă neapărat că datorită acelei acțiuni de revocare, judecătorii știu să acționeze, așa cum susține doamna candidat.

    Ca o ultimă remarcă, mi-au plăcut extrem de mult întrebările adresate! Mulțumesc!

  2. Florin-Iulian HRIB spune:

    Citez: „CSM […] trebuie să fie o instituție puternică și eficientă.”

    Comentez: Oricine vine acum in CSM nu mai e credibil, pur si simplu pt ca sistemul si-a dovedit nonvaloarea, slabiciunea si ineficienta atit la primul, cit si la al doilea plen CSM faurit din 2004 incoace.

    Citez: „Singura procedură de revocare a membrilor CSM care a fost pornită și finalizată de sistemul judiciar a dovedit, așa cum bine ați remarcat, că judecătorii știu să reacționeze ca un corp profesional unit și articulat, retrăgând încrederea acelora care prin acțiunile lor s-au dovedit nedemni de ea.”

    Comentez: membrii V.C.Danilet si A.N. Ghica nu erau singurii care meritau revocati din CSM. Au fost si sint altii mai revocabili decit ei, din motive mult mai intemeiate. Simplul fapt ca sistemul a reactionat tardiv si apoi pripit – intocmai ca la referendumul din 2012 pt demiterea presedintelui T. Basescu – dovedeste ca sistemul nu este capabil sa-si faca singur curatenie in ograda sa, fiind inert si dezorganizat, nicidecum „unit si articulat”. Ba mai mult, V.C. Danilet si A.N. Ghica au ajuns chiar de invidiat pt ca s-au impotrivit inertiei si incompetentei sistemului si au invins, la fel ca T. Basescu. Evident ca sistemul a reactionat impotriva celor care incercau sa-l schimbe, dar esecul sistemului de a-i sanctiona pe cei indezirabili a compromis si mai mult ideea de dreptate/democratie. Trist e ca „succesurile” unicilor si inimitabililor pomeniti supra mi-au demonstrat inca o data falsitatea dictonului „munca il innobileaza pe om”. Aiurea! Ati vazut vreodata un nobil muncind sau un muncitor devenit nobil prin munca? Astea-s pastile de inghitit pt prosti; tot ciocoii vechi si noi se catara in fruntea romanilor, de la N. Filimon citire…

    Citez: „Contextul actual în care se pune problema răspunderii judecătorilor pentru soluțiile pe care le adoptă și pentru modul în care apreciază probele este unul extrem de periculos. Prin această nouă practică se pune în discuţie însăşi independenţa judecătorului, ceea ce este inacceptabil.”

    Comentez: DNA face acum treaba Inspectiei Judiciare. Nu competenta anchetatorilor este buba cea mare, ci fondul problemei, recte criticarea/acuzarea unor judecatori pt solutiile pronuntate in dosare, iar chestia asta-i roade pe multi magistrati care se simt cu musca pe caciula. Daca Inspectia Judiciara si CSM si-ar fi facut datoria in litera si spiritul legii in cei 10 (ZECE!) ani de nonexistenta in aceasta materie (fara a mai pune la socoteala perioada de dinainte de 2004), atunci nu am mai fi asistat azi la circul mediatic produs de acrobatii DNA-ului impotriva saltimbancilor camuflati in roba de judecator.

  3. Florin-Iulian HRIB spune:

    Iata ce raspuns a dat un coleg de breasla de-al d-nei N. Roman, d-l M. Udroiu, la intrebarea reporterului luju.ro: „Credeti ca un judecator poate fi anchetat, urmarit penal si trimis in judecata exclusiv pentru o solutie data? Aceste practici nu incalca independenta judecatorului?”, citez: „In cazul in care judecatorul a comis un abuz in serviciu sau o infractiune de coruptie sau un fals material in inscrisuri oficiale ori un fals intelectual cu ocazia judecarii unui dosar acesta trebuie sa fie supus rigorilor legii ca si orice alta persoana, in aceasta materie neexistand imunitati sau privilegii.”

    Vasazica, d-l Udroiu nu vede nicio problema in anchetarea penala a judecatorilor pt solutiile pronuntate. Eu as merge mai departe si as spune ca solutiile anapoda emise de unii magistrati pot constitui abateri disciplinare, in masura in care nu reprezinta infractiuni.

    De pilda, o decizie irevocabila prin care aceiasi judecatori isi contrazic flagrant o decizie anterioara din alt dosar (fara sa invoce decizii de indrumare ale ICCJ sau decizii CCR ori hotaririle CEDO/CJUE, ba chiar ignorindu-le) denota o vadita rea-credinta. Nici macar un magistrat nu poate sa spuna ieri ca zapada e alba, iar azi, ca e neagra, decit daca e fie nebun/handicapat (ceea ce nu prea poti sa crezi despre niste ditamai judecatori de curte de apel), fie ticalos/razbunator (ceea ce pare mai verosimil). In asemenea cazuri, in care justitiabilul nu mai dispune de o cale de atac in instante/parchete, singura solutie e reclamatia disciplinara la inspectia judiciara impotriva magistratilor care si-au exercitat functia (adica au pronuntat solutia dintr-un anumit dosar) cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.