BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
8 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte Marinescu. Abuzul în serviciu al ofițerilor de poliție și lipsa unei anchete efective. UPDATE: Hotărârea CEDO
23.05.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

 
Competition Law
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

23 mai 2019: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat, în data de 15 decembrie 2015 (scuze pentru întârziere), că articolul 3 a fost încălcat.

:: hotărârea CEDO (în limba română)

***

8 mai 2014: SECȚIUNEA A TREIA

Cererea nr. 68842/13
Șerban MARINESCU împotriva României
depusă pe 21 octombrie 2013 și comunicată în 17 aprilie 2014

Reclamantul, dl Șerban Marinescu, este un cetățean român, născut în 1979 și care locuiește în București.

1. Circumstanțele cauzei (așa cum sunt prezentate de către reclamant)

La 2 iunie 2007, după o altercație verbală cu un șofer de taxi, șoferul l-a condus pe reclamant la o secție de poliție, împotriva voinței sale. La secție, reclamantul a dorit să depună o plângere împotriva șoferului dar în schimb a fost insultat și bătut de trei ofițeri de poliție neidentificați. Ulterior, el a fost și încătușat, timp de 20 de minute, de o șină de metal.
La 5 iunie 2007, reclamantul a depus o plângere penală împotriva celor trei ofițeri de poliție pentru abuz în serviciu și insultă. În plus, el a solicitat autorităților demararea investigației pentru a se putea identifica cei trei ofițeri de poliție și șoferul de taxi implicat în incident.
La 26 iunie 2007, Institutului de Medicină Legală Mina Minovici a concluzionat într-un raport de expertiză medicală emis la solicitarea reclamantului, că acesta a suferit, în data de 2 iunie 2007, leziuni traumatice care ar fi putut fi cauzate de lovirea cu un corp solid, dar și zgârieturi și comprimarea degetului. Acestea necesitau șapte-opt zile de îngrijiri medicale.
La 1 iulie 2009, Parchetul București – după ce a identificat pe cei trei ofițeri de poliție și șoferul de taxi – a întrerupt ancheta penală deschisă de către solicitant pe motiv că nicio faptă prevăzută de legea penală nu a fost comisă.
Reclamantul a contestat decizia în fața instanțelor naționale.
La 1 iunie 2010, Judecătoria București a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Reclamantul a introdus recurs.
La 29 iunie 2010, Tribunalul București a admis recursul reclamantului și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță. S-a susținut că prima instanță a omis să examineze toate aspectele legate de plângerea reclamantului.
La data de 22 septembrie 2010, Judecătoria București a admis recursul reclamantului împotriva deciziei Parchetului și a ordonat redeschiderea urmăririi penale. Aceasta a considerat că Parchetul a examinat doar parțial plângerea depusă de reclamant împotriva celor trei ofițeri de poliție.
Ofițerii de poliție au introdus recurs.
La data de 18 noiembrie 2010, Tribunalul București a respins recursul drept nefondat.
La 2 decembrie 2011 Parchetul a întrerupt urmărirea penală împotriva celor trei ofițeri de poliție pe motiv că nicio faptă prevăzută de legea penală nu a fost comisă.
Reclamantul a contestat decizia în fața instanțelor naționale.
La 14 martie 2012, Judecătoria București a admis recursul reclamantului împotriva deciziei din 2 decembrie 2011 și a ordonat Parchetului București redeschiderea urmăririi penale în ceea ce privește actele celor trei ofițeri de poliție. S-a motivat că procurorul care a anchetat cazul nu l-a ascultat pe reclamant-victimă și nu a clarificat circumstanțele în care a avut loc incidentul dar și existența leziunilor reclamantului.

Procedurile sunt încă pendinte la nivelul Parchetului.

Reclamantul a anexat la scrisoarea sa inițială adresată Curții, mai multe fotografii care ar fi fost luate în secția de poliție cu telefonul său mobil, și care îl prezintă în cătușe, legat fiind de o șină dar și cu o rană deschisă sub ochiul drept.

2. Capete de cerere

În temeiul articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unui tratament inuman și degradant de către agenții de stat, fiind bătut și abuziv încătușat. În plus, ancheta penală ulterioară a fost de lungă durată și ineficientă.
De asemenea, invocând articolul 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut acces la un remediu intern pentru presupusele încălcări aduse drepturilor sale și protejate de articolul 3 CEDO.

3. Întrebări adresate părților

1. A fost reclamantul supus la tratamente inumane sau degradante, cu încălcarea articolului 3 al Convenției, ca urmare a pretinsei maltratări din data de 2 iunie 2007 realizată de către poliție?
2. Având în vedere protecția procedurală față de tratamente inumane sau degradante (a se vedea Labita c. Italiei [GC], nr. 26772/95, CEDO 2000 – IV), a fost ancheta autorităților naționale, în cazul de față, realizată cu încălcarea articolului 3 din Convenție?
3. Reclamantul a avut la dispoziție un remediu intern efectiv pentru plângerile sale întemeiate pe încălcarea articolului 3 din Convenție, în conformitate cu articolul 13 din Convenție?

Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova


Aflaţi mai mult despre , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 8 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte Marinescu. Abuzul în serviciu al ofițerilor de poliție și lipsa unei anchete efective. UPDATE: Hotărârea CEDO”

  1. România a fost condamnată în data de 15 decembrie 2015 pentru încălcarea art. 3 CEDO. Pentru detalii, a se vedea aici dar și aici

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Am citit că Curtea EDO (cacofonie intenţionată!) i-a acordat victimei miliţienilor suma de 4000 (patru mii) de euro cu titlu de cheltuieli de judecată, deşi ceruse 6620 de euro. Avînd în vedere că unii reclamanţi primesc o mie-două mii de euro ca despăgubiri principale, mă întreb dacă nu cumva costurile astea avocăţeşti sînt supraevaluate… Dacă îmi amintesc bine, parcă şi M. Macovei luase vreo opt mii de euro la una bucată cauză admisă de CEDO. În aceste condiţii, aproape că îţi vine să aprobi zicerea lui G. Oprea, citez: „Nu ne putem preface că este normal ca un preşedinte de ţară europeană să primească la sfârşitul lunii aproximativ 1500 de euro”.

      Întrebarea firească este: cîţi români mor cu dreptatea în mînă la CEDO doar pt. că nu şi-au permis să achite sume de-astea astronomice unui avocat „bine văzut” de CEDO?

      De altfel, dacă e să ne luăm după sinistra, pardon, ministra finanţelor, cei mai mulţi români ar trebui să lucreze şi pe 2 lei, ca în Brazilia sau India, aşa încît speranţa acestora de a cîştiga vreodată la CEDO tinde spre zero infinit…

      • CEDO acordă, la solicitare, ajutor financiar pentru a-ti permite un avocat. Sumele diferă în funcție de complexitatea cauzei. Scrie totul O Boyle in ultima editie a cartii lui, cea din 2014. Dar daca nu o aveti pe aceea, puteti gasi toate informatiile relevante pe HUDOC. Daca nu le gasiti, o sa va trimit eu un e-mail, cadou de Sarbatori. Numai să-mi spuneți dacă vă interesează cu adevărat.

        Oricum CEDO joaca un rol activ deloc de neglijat. Dovada stau si intrebarile pe care le adreseaza Agentului guvernamental, și/sau atunci când solicită predarea de către Guvern a anumitor documente. Plus că din când în când pot interveni chiar profesori renumiți – pe post de experți, pentru a vă susține, eventual, cauza. 🙂

        Nu mi se par costuri supraevaluate având în vedere pregătirea suplimentară pe care un avocat ce vrea să se specializeze pe CEDO trebuie să o aibă. Plus să cunoască musai la nivel profesional fie engleza, fie franceza.

        • Iar în unele state membre ale Convenției, chiar norme de drept național oferă ajutor public judiciar pentru reprezentare în fața CEDO. Este cazul Danemarcei, de exemplu (a se vedea cauza Vasileva v. Denmark, la para. 50 și la care trimite O Boyle la p. 137, nota de subsol 200). Poate veți milita pentru inserarea unei astfel de norme și în România:

          50. The Court is satisfied that there was a causal link between the damages claimed as to the applicant’s costs and expenses before the High Court and the violation found of the Convention. Accordingly, it awards the sum of EUR 135. As to the remainder of the applicant’s claim the Court notes the existence in Denmark of a Legal Aid Act (Lov 1999-12-20 nr. 940 om retshjælp til indgivelse og førelse af klagesager for internationale klageorganer i henhold til menneskerettighedskonventioner) according to which applicants may be granted free legal aid as to their lodging of complaints and the procedure before international institutions under human rights conventions. Moreover, it notes that the applicant provisionally has received EUR 5,384 pursuant to the said Act. In these circumstances the Court is satisfied that the applicant is being reimbursed under domestic law and it sees no reason to award the applicant further compensation for costs and expenses.

          • Florin-Iulian HRIB spune:

            Eu sper că nu voi mai fi nevoit să apelez la CEDO vreodată! Mulţumesc, totuşi, pt. intenţia de „cadou de Sarbatori”! 🙂

            Oricum, e greu să-mi mai schimbe cineva opinia despre CEDO după ce am dat deja verdictul, ca un judecător care nu-şi mai poate schimba hotărîrea după ce a pronunţat-o…

            Cît despre ideea de a milita pt. ajutor public judiciar acordat de România la CEDO, cred că s-ar crăcăna de rîs toţi reprezentanţii autorităţilor cărora le-aş propune aşa ceva. Ştiu din proprie experienţă cum au reacţionat cei din CSM cînd le-am cerut să elimine taxele percepute la concursurile din justiţie sau măcar să acorde nişte facilităţi candidaţilor care nu prea îşi permit să le plătească. Recent, am solicitat şi guvernului să abroge art. 2 alin. (2) lit. a) din cuprinsul H.G. nr. 183/2005 ori, cel puţin, să modifice H.G. nr. 183/2005 în sensul eliminării taxei de concurs la SNG (pe care CSM a inventat-o, adăugînd la Legea 567/2004). În caz că „nu se poate” acest lucru, am rugat guvernul să introducă în H.G. nr. 183/2005 nişte criterii minimale şi un plafon maximal de determinare a taxei de concurs (atît pentru SNG, cît şi pentru alte concursuri juridice), precum şi posibilitatea acordării unor facilităţi (scutiri, diminuări, eşalonări) celor cu venituri mici sau inexistente. Răspunsul guvernului a fost că… a trimis petiţia mea la ministerul justiţiei, de unde mă aştept să primesc acelaşi răspuns în doi peri, poate chiar să mi se spună că petiţia va fi trimisă la CSM…

            • Cu mare plăcere domnule Hrib. Dar aș avea o singură adăugire:

              Intuiția îmi spune că în viitorul foarte apropiat, apelul la CEDO va deveni ca un control de rutină la medicul de familie (mai ales că avem acum Protocolul nr. 16 http://www.mae.ro/node/29238 ). Ar trebui, în această eventualitate, să doriți să cunoașteți maniera în care puteți apela la CEDO fără a vă simți discriminat, adică inclusiv atunci când nu beneficiați de mijloace financiare adecvate.

              Oferta mea de cadou nu a expirat încă.

        • Iar într-o cauză, Curtea a oferit și 100.000 de euro cheltuieli cu avocații: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-126289
          Totodată, CEDO nu cere ca reclamantul să fi plătit deja onorariul avocaților. Ci doar să se fi obligat să-l plătească.

  2. În legătură cu discuția din comentarii ref. la ajutorul judiciar, a se vedea și această decizie CEDO într-o cauză venită din România. CEDO în zadar încerca să-i indice calea reclamantului, că reclamantul nu și nu: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-156538

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.