TVA persoane fizice. Decizia ICCJ 38/10.01.2014, cazul PLAVOȘIN, dosar 731/59/2010. Casare cu trimitere spre rejudecare
12 mai 2014 | Ionuț DOBRINESCU, Ionuț DOBRINESCU, Daniela GUNTHER
În esență, prin Decizia 38/10.01.2014 de casare cu trimitere spre rejudecare în cazul Plavoșin, un caz urmărit cu interes de justitiabili, avocati și judecători deopotrivă, ICCJ găsește persoanele fizice ca fiind urmăribile și impozabile în scop de TVA pentru desfășurarea de activități economice (tranzacții cu bunuri imobile din patrimoniul personal) și obținerea de venituri cu caracter de continuitate, inclusiv sub imperiul legislației anterioare anului 2007.
Pe această dezlegare în drept, promisă încă prin conținutul încheierilor din 15 martie 2012 (când Curtea a apreciat cu privire la alte întrebări preliminare sugerate că este singură în măsură să răspundă prin prisma reglementării naționale în materia TVA) observăm că ICCJ s-a pronunțat irevocabil, chiar „fără a nega dificultățile de interpretare generate de transpunerea în legislația națională a prevederilor art. 9 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA” astfel că discuția este de plano tranșată, cu valabilitate în majoritatea celorlalte dosare aflate încă pe rolul instanțelor.
Cu aceeași ocazie, ICCJ a mai statuat în materie fiscală regula de prioritate a nulităților parțiale în raport de anulabilitatea în tot a actelor de impunere. Se pare că de aici ar decurge o anumită libertate (controversată!) a instanțelor de a proceda la reformarea actului de impunere în locul cenzurării integrale prin admiterea fie și numai a unui motiv de nelegalitate, din mai multe. Se pare că ICCJ nu ezită să reformeze impunerea chiar și direct în recurs (cazul Maurer Alexandra 110/43/2011) atunci când se simte sigură pe stabilirea situației de fapt încă la fond.
Trimiterea spre rejudecare cu instrucțiuni pentru expertiză are la bază, în special, clarificarea bazei de impunere în lumina hotărârii CJUE din 7 noiembrie 2013 în cauzele conexate C‑249/12 Tulică și C‑250/12 Plavoșin.
În privința exercițiului dreptului de deducere, ICCJ nu a oferit dezlegări pe fond; a dat însă instrucțiuni pentru aprofundare cu ocazia rejudecării cazului în fond. Dezlegări suplimentare sunt de așteptat chiar din partea CJUE în baza întrebărilor preliminare ridicate de Curtea de Apel Cluj în cauza C-183/14, Salomie și Oltean.
Regimul devălmășiei soților din perspectiva urmăririi fiscale a persoanelor fizice pentru TVA rămâne problematic. ICCJ instrucționează judecătorul fondului să efectueze verificări privind actul preparator din inspecție, prin care se va fi desemnat (sau nu) unul dintre soții devălmași, ca fiind obligat să se înregistreze în scop de TVA, prealabil realizării impunerii.
Înalta Curte este deopotrivă atentă și la limitele învestirii, conform principiului disponibilității, și ține să respingă raționamentele speculative avansate omisso medio. Ajustarea impozitelor calculate și achitate prin intermediul notarilor publici asupra veniturilor realizate de către persoanele fizice din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal (conform art. 77^1 CF) cu venitul efectiv realizat ce va rezulta după recalcularea TVA prin metoda sutei mărite în interiorul prețurilor contractuale (și nu prin adăugare la acestea), rămâne o problemă insolubilă judiciar, cel puțin în ce privește litigiile aflate pe rol, cu perspective deopotrivă incerte de rezolvare pe cale administrativă, în lipsa unor prevederi legislative dedicate tocmai acestor ipoteze.
