Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că protecţia oferită de art. 10 din Convenţie ziariştilor în momentul în care comunică informaţii ce privesc chestiuni de interes public este subordonată condiţiei ca aceştia să acţioneze cu bună-credinţă, pe baza unor fapte exacte şi să furnizeze informaţii fiabile, precise şi credibile, cu respectarea deontologiei profesionale. În speţă, însă, condiţia bunei-credinţe a jurnalistului nu a fost îndeplinită, instanţa de apel, reţinând, pe baza probelor administrate, că prin articolele publicate la adresa reclamantului nu s-a dorit să se prezinte vreo informaţie credibilă şi dovedită, ci, dimpotrivă, discreditarea reclamantului, iar termenii utilizaţi în articolele publicate pentru desemnarea reclamantului – ”hoţ, mafiot, capul mafiei, incompetent, il capo di tutti capi, latifundiar, satrap, Don Costelino R.” –  sunt tendenţioşi şi ofensatori, neputându-se reţine că s-ar încadra în doza de exagerare a limbajului artistic, nefiind în niciun caz necesari pentru transmiterea mesajului chiar critic al jurnalistului, depăşind astfel limitele admisibile ale exerciţiului dreptului la liberă exprimare, consacrat de art. 10 din Convenţia europeană. Prin urmare, constatându-se existenţa faptei ilicite (afirmaţii defăimătoare la adresa reclamantului prin articole de presă), a prejudiciului (afectarea onoarei şi a demnităţii reclamantului prin producerea cel puţin a unor suferinţe psihice pe care orice persoană  le-ar încerca în situaţia la care a fost expus reclamantul), precum şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi culpa ziaristului, Înalta Curte a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile art. 998-999 şi art. 1000 alin. (3) din vechiul C.civ. pentru angajarea răspunderii civile a autorului articolelor şi a comitentului acestuia. (Decizia nr. 5807 din 16 decembrie 2013 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect daune morale)

Corina CIOROABĂ