Solicitare către CSM privind verificarea magistraților ref. colaborarea cu serviciile de informații
12 mai 2014 | Horatius DUMBRAVĂ
Transparenţă instituţională. Interdicţia judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi, personalului de specialitate juridică, personalului auxiliar de specialitate de a fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii (art. 7 din Legea nr. 303/2004). Verificarea magistraţilor în funcţie şi a personalului auxiliar de specialitate privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică (art. 6 din Legea nr. 303/2004).
La jumătatea lunii februarie am adresat membrilor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării ca, din oficiu, să purceadă la verificarea declaraţiilor anuale pe care magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi a le face în formă autentică şi în care să indice dacă sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. A se vedea: https://www.juridice.ro/308988/jud-horatius-dumbrava-solicita-csat-verificarea-magistratilor-ref-colaborarea-cu-serviciile-de-informatii.html.
Reamintesc că au trecut peste 9 ani de când această obligaţie legală a fost impusă C.S.A.T.-ului. Şi tot de atâta timp, C.S.A.T.-ul nu şi-a îndeplinit această obligaţie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 303/2004 rep. privind statutul judecătorului şi procurorului.
Consecinţa legală este că dacă un magistrat sau persoană prevăzută în art. 7 menţionat anterior se află într-o astfel de situaţie acesta urmează a fi exclus din profesie. O sancţiune firească, de altfel, dacă vorbim de independenţa şi imparţialitatea sistemului de justiţie, pentru că nu e permis ca alte structuri din afara sistemului de justiţie să intervină în cursul justiţiei.
Ca urmare a acestui demers, am primit răspunsuri de la mai mulţi membri C.S.A.T. Aşa cum se va arăta mai jos, doar într-un singur caz (Ministerul Apărării Naţionale), răspunsul a fost unul tranşant. În rest, celelalte instituţii fie nu au răspuns, fie au răspuns evitând esenţa solicitării adresate: ca din oficiu C.S.A.T. să verifice realitatea declaraţiilor autentice ale magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate.
De asemenea, în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 303/2004 rep., am adresat o solicitare Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pentru a afla câţi magistraţi, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor şi personal auxiliar de specialitate au fost verificaţi dacă au aparţinut structurii securităţii, ca poliţie politică, până în 22 decembrie 1989. Şi acest răspuns îl puteţi vizualiza într-un document ataşat.
Pentru că C.S.A.T. nu a înţeles să-şi îndeplinească rolul legal, am făcut solicitarea Plenului C.S.M. ca, în temeiul art. 7 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 rep. să ceară C.S.A.T. să verifice aceste declaraţii, după cum urmează:
1) Să solicite, C.S.M., Consiliului Suprem de Apărare al Ţării ca, acesta, să procedeze la verificarea respectării interdicţiei judecătorilor şi procurorilor de a nu fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii urmând ca acesta să comunice nominal C.S.M., pentru fiecare judecător şi procuror în parte, rezultatul verificării pentru a fi procesat şi depus la dosarul profesional al fiecărui magistrat.
Întrucât sunt de analizat peste 7.000 de astfel de situaţii – judecători şi procurori –, vă solicit ca în prima fază Plenul C.S.M. să solicite C.S.A.T. să analizeze în primul rând la nivelul cel mai înalt al autorităţii judecătoreşti că interdicţia este respectată, şi anume:
– pentru membri aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii – judecători şi procurori;
– pentru judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
– pentru procurorii ce fac parte din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Urmând ca celelalte verificări să se facă ulterior prin verificarea de către C.S.A.T. a tuturor informaţiilor şi dosarelor deţinute de serviciile de informaţii;
2) Nu în ultimul rând, ar fi util ca, în aceeaşi idee a prezervării statului de drept, C.S.A.T. să verifice dacă serviciile de informaţii au întocmit dosare informative privind judecători sau procurori sau au declanşat, în afara limitelor mandatelor date de judecători, verificări sau analize informative privind judecători sau procurori şi să comunice acest lucru C.S.M.
Răspunsurile primite de la membrii C.S.A.T. (cei care au răspuns) au variat prin conţinut şi prin raportarea la dispoziţiile legale la care am făcut anterior referire, respectiv la interdicţiile la care sunt supuşi judecătorii şi procurorii, de a nu fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii (anexa 2 – răspunsurile autorităţilor şi instituţilor vizate, membri ai C.S.A.T.).
Reamintesc că potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 415/2002 membrii C.S.A.T. sunt: ministrul apărării naţionale, ministrul de interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul industriei şi resurselor, ministrul finanţelor publice, directorul S.R.I., directorul S.I.E., şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pentru securitate naţională. Preşedintele acestei autorităţi este Preşedintele României, iar vicepreşedinţi sunt Preşedintele Senatului şi Primul Ministru.
Cel mai tranşant răspuns a fost al Ministrului Apărării Naţionale (nr. DG(S)143/2014), care, cu prisosinţă, a înţeles să-şi îndeplinească rolul de instituţie publică comunicând că „… în evidenţele M.A.N. nu figurează persoane din rândul judecătorilor sau procurorilor” şi că „… la nivelul M.A.N. nu s-au întocmit dosare informative privind judecători sau procurori şi nu s-au declanşat, în afara limitelor mandatelor date de judecători, verificări sau analize informative privind categorii de magistraţi”.
La polul opus, de opacitate în comunicarea publică, se află Directorul Serviciului de Informaţii Externe, care, prin răspunsul dat (nr. 19131/19.02.2014), în fapt escamotează problema extrem de importantă pentru un stat de drept, cea în care justiţiei trebuie să fie protejată de orice ingerinţe din exterior, inclusiv din perspectiva interdicţiei ca un magistrat să fie ofiţer sub acoperire sau colaborator al vreunui serviciu de informaţii. Din păcate, S.I.E. a perceput ca pe o cerere prin care s-ar indica posibile suspiciuni în ce priveşte racolarea şi funcţionarea unor magistraţi ca ofiţeri sub acoperire sau de colaboratori ai acestui serviciu şi nu ca pe o datorie pe care legea i-o impune ca membru C.S.A.T. Fără să fac vreo speculaţie, astfel de răspunsuri date sub imperiul emoţiei mai degrabă ridică semne de întrebare decât clarifică chestiunea.
Un răspuns evaziv îl dă C.S.A.T. (nr. DSN/242 din 24.02.2014), prin Secretarul acestei instituţii. După ce răspunde că şi-a îndeplinit anual obligaţia de verificare a declaraţiilor fiecărui judecător şi procuror depuse conform legislaţiei în vigoare, de rezultat fiind încunoştiinţaţi şefii instituţiilor specificate în Legea nr. 303/2004 (punctul 1 din răspunsul dat), revine, în acelaşi răspuns scris şi susţine C.S.A.T. nu poate rezolva decât pe cale instituţională solicitările de verificare a declaraţiilor depuse anual de judecători şi procurori şi că adresează rugămintea C.S.M.-ului de trimitere a declaraţiilor anuale depuse de judecători şi procurori pentru a fi verificate (punctul 2 al răspunsului).
Aşadar, din răspunsul C.S.A.T. rezultă, în esenţă:
a. Că C.S.A.T. a verificat toate declaraţiile şi că ar fi informat instituţiile abilitate de Legea 303/2004. Nu rezultă care ar fi aceste instituţii, însă instituţia cea mai importantă – Consiliul Superior al Magistraturii, cea care gestionează cariera magistraţilor şi care este îndrituită să propună, potrivit art. 7 aliniat ultim din lege, eliberarea judecătorului sau procurorului care este ofiţeri, inclusiv sub acoperire, sau colaboratori ai unui serviciu de informaţii, în mod cert nu a fost informată. Rămâne întrebarea: dacă au fost verificate aceste declaraţii, cum de C.S.M. nu a fost informată cu privire la rezultatul verificărilor?
b. Deşi afirmă că ar fi verificat anual declaraţiile date sub proprie răspundere de magistraţi, afirmaţia este evident lipsită de suport real din moment ce din evidenţele C.S.M. rezultă că această instituţie ar fi transmis doar în anii 2005 un număr de 2526 de declaraţii autentice ale magistraţilor pentru care s-au primit un număr de 199 de răspunsuri de la CSAT ca rezultat al verificării, iar în 2010 au fost trimise spre verificări doar un număr de 349 de declaraţii de magistraţi pentru care nici în ziua de azi nu s-a primit de către CSM un răspuns de la CSAT. Or, este clar că C.S.A.T., contrar afirmaţiilor făcute, nu a făcut anual această verificare şi, chiar atunci când i s-au transmis de către C.S.M. declaraţiile anuale, C.S.A.T. nu a comunicat aceste verificări decât într-un număr insignifiant (199 de răspunsuri). De altfel, chiar C.S.A.T. recunoaşte implicit în răspunsul dat – punctul 2 – că nu a făcut aceste verificări, motiv pentru care solicită C.S.M. transmiterea declaraţiilor anuale.
În fine, ceilalţi membri ai C.S.A.T. fie nu au răspuns (Primul Ministru, Preşedintele Senatului, Ministrul Justiţiei, S.R.I.), fie au transmis C.S.A.T. sau C.S.M. solicitarea făcută.
Au trecut 9 ani de la stabilirea de către legiuitor a interdicţiei şi a obligaţiei pentru C.S.A.T. prevăzute de art. 7 din Legea nr. 303/2004 rep.
Este, cred, momentul ca toate instituţiile implicate, inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii, să purceadă la respectarea legii. Este în interesul justiţiei, a corpului magistraţilor ca această chestiune să fie lămurită, chestiune care, repet, o prevede legea ca obligaţie atât pentru judecător sau procuror, de a nu fi ofiţer, inclusiv sub acoperire, sau colaborator al vreunui serviciu de informaţii.
Tăcerea într-o astfel de problemă nu face decât rău şi corpului profesional al judecătorilor şi procurorilor, dar şi justiţiei. Ea, justiţia, are nevoie de garanţii ferme că nu poate fi şantajată în vreun fel, că este independentă şi imparţială. Iar respectarea obligaţiei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 303/2004 este, fără îndoială, o astfel de barieră în calea unui posibil abuz al statului de drept. Clarificarea acestui aspect, prin depunerea la mapa profesională a fiecărui judecător şi procuror, va îndepărta orice astfel de suspiciune şi va conduce la creşterea încrederii publice într-un act de justiţie independent şi imparţial.
Spre comparaţie, atât în ce priveşte asumarea rolului public instituţional, inclusiv din perspectiva comunicării publice, dar şi în ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor legale, o reprezintă verificarea efectivă pe care, tot în temeiul Legii 303/2004 rep. (art. 6) a făcut-o Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii: din răspunsul cu nr. nr. P 554/2044 şi 5/2014 din 12.03.2014 (anexa 3) acesta a răspuns că „ … după procesarea informaţiilor provenite atât din bazele de date proprii, cât şi din acelea care se regăsesc în administrarea S.R.I., ale S.I.E. sau ale Serviciului Istoric al Armatei, pentru un număr de 1.286 magistraţi au fost emise decizii de necolaborare, dintre care 402 au fost menţinute (potrivit O.U.G. nr. 24/2008). Unui număr de 1.722 de magistraţi le-au fost eliberate adeverinţe de necolaborare, iar 26 magistraţi figurează irevocabil drept lucrători (ai fostei securităţi ca poliţie politică – n.m.), respectiv 3 magistraţi, şi colaboratori ai securităţii (un număr de 23 de magistraţi)”.
:: scrisoarea adresată CSM
:: răspunsul MFP
Jud. Horațius DUMBRAVĂ
Membru CSM
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
