Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituționalitate respinsă ref. infracţiunea de delapidare
15.05.2014 | Lorina PÎRVAN

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Drept penal, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din data de 21 ianuarie 2014 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 493 din 21 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 din Codul penal.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia penală cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de delapidare.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2151 din Codul penal cu denumirea marginală Delapidarea, care au următorul conţinut: „Însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, în condiţiile în care limitele pedepsei pentru infracţiunea de la alin. 1 sunt de la 1 la 15 ani, iar pentru infracţiunea de la cel de-al doilea sunt de la 10 la 20 de ani, există posibilitatea ca pentru o faptă mai puţin gravă să se aplice o pedeapsă mai mare decât pentru săvârşirea unei fapte cu consecinţe deosebit de grave. Astfel, din puctul de vedere al autorului, prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la România ca stat de drept, în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.

În urma analizei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că pedeapsa privativă de libertate prevăzută în partea specială a Codului penal pentru fiecare infracţiune în parte are avantajele gradării şi divizării ei, permiţând judecătorului o individualizare adaptată diferitelor fapte şi modalităţi de săvârşire, precum şi diferiţilor făptuitori, iar acesta va ţine seama atât de existenţa circumstanţelor agravante, cât şi de a celor atenuante. De aceea legiuitorul nu a optat pentru un sistem determinat absolut şi l-a relativizat prin aceea că limita minimă specială prevăzută în alin. 2 al art. 2151 din Codul penal este mai mică decât limita maximă specială prevăzută în alin. 1 al aceluiaşi articol, acest mod de reglementare fiind întâlnit şi la alte fapte prevăzute de legea penală, cum ar fi înşelăciunea, gestiunea frauduloasă, tâlhăria, furtul calificat şi altele, toate din Codul penal.

Prin urmare, nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece întreaga suită de garanţii referitoare la individualizarea în concret a pedepselor se aplică de către judecător, în condiţii de unicitate, imparţialitate şi egalitate, tuturor persoanelor aflate în ipotezele date.

De asemenea, Curtea a afirmat că nu sunt afectate nici prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi că întreaga viziune adoptată cu prilejul instituirii limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal nu fac altceva decât să dea eficienţă exigenţelor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la România ca stat de drept, în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, deoarece acestea nu vor depăşi niciodată limitele generale de pedeapsă prevăzute în art. 53 din Codul penal.

În ceea ce priveşte art. 20, Curtea remarcă faptul că autorul excepţiei nu face trimitere la nicio normă cuprinsă în tratate internaţionale referitoare la drepturile omului, care să justifice, în caz de neconcordanţă, prioritatea acestora din urmă.

Astfel, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 2151 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Lorina PÎRVAN

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti