Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Subiectul activ al infracțiunii de luare de mită, săvârșită în modalitatea pretinderii, primirii, acceptării sau nerefuzării unor foloase pentru îndeplinirea unui act conform îndatoririlor de serviciu
16.05.2014 | George-Dominic POP, George Dominic POP, Mircea Constantin SINESCU

Secţiuni: Drept penal, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Dacă în vechea reglementare a art. 254 C.p. (1969), atât doctrina cât și jurisprudența erau cvasiunanime că infracțiunea de luare de mită poate fi săvârșită în oricare dintre modalitățile alternative și cu orice scop, de către oricare din funcționarii de la art. 147 C.p. (1969), atât publici cât și privați, actuala redactare a textului incriminator (art. 289 C.p.) elimină în mod expres din sfera subiecților activi ai infracțiunii de corupție pasivă pe funcționarii asimilați celor publici, atunci când luarea de mită este săvârșită în vederea îndeplinirii unui act conform îndatoririlor de serviciu.

Astfel, în condițiile art. 254 C.p. (1969) subiect activ calificat al infracțiunii de luare de mită putea fi orice funcționar public sau alt funcționar, după distincțiile arătate în art. 147 alin. 1 sau 2 C.p. (1969), în materia de interes fiind elocvent exemplul medicului care a primit o sumă de bani în timpul îndeplinirii unui act privitor la funcția sa, pentru a-l efectua cu deosebită grijă[1].

În prezent însă, legiuitorul a înțeles în ipoteza luării de mită săvârșită de una dintre persoanele arătate în art. 175 alin. 2 C.p. să constituie infracțiune doar fapta comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor de serviciu, adică doar în ipotezele în care acțiunea sau inacțiunea funcționarului este ilicită nu și atunci când aceasta are caracterul unei conduite licite[2].

Rațiunea acestei repoziționări a legiuitorului nu se regăsește doar în rezolvarea controversei dacă notarul public, executorul judecătoresc sau alte persoane care exercită o funcție de interes public pot fi subiecți activi ai infracțiunii de luare de mită[3].

Prin limitarea sferei subiecților activi ai luării de mită săvârșită în legătură cu un act conform îndatoririlor de serviciu se dă cuvenita protecție valorii sociale care constituie obiectul juridic special al infracțiunii, respectiv normala desfășurare a raporturilor de serviciu și combaterea venalității funcționarilor publici, a căror probitate constituie o condiție indispensabilă a bunului mers al activității unității în care își exercită atribuțiile[4].

Dacă în situația funcționarilor publici această obligație de loialitate și transparență atrage necesitatea incriminării faptei de luare de mită, indiferent dacă aceștia adoptă ca urmare o conduită conformă sau contrară îndatoririlor de serviciu[5], în cazul altor funcționari obligația de loialitate presupune per se o atitudine conformă intereselor angajatorului său.

În consecință, pretinderea sau acceptarea promisiunii unor foloase sau nerespingerea acestora de către funcționarii privați în scopul îndeplinirii conforme a îndatoririlor de serviciu nu poate aduce atingere valorii sociale ocrotite în cazul infracțiunii de luare de mită.

În sprijinul acestei opinii sunt de menționat prevederile Convenției Națiunilor Unite Împotriva Corupției[6] prin care statele semnatare s-au obligat să adopte criterii de integritate și coduri de conduită pentru funcționarii publici, astfel încât să fie prevenită corupția în sectorul public.

În privința sectorului privat, statele semnatare ale Convenției s-au îndatorat să adopte măsuri de prevenire și sancționare a faptelor de corupție prin care întreprinderile sau profesiile interesate să fie protejate de conflictele de interese și să fie respectate bunele practici în materie, prin înlăturarea conduitei nelegale a funcționarilor privați.

Similar, prin Convenția Penală privind Corupția, adoptată la Strassbourg la data de 27 ianuarie 1999 de către statele membre ale Consiliului Europei[7], atât corupția activă cât și corupția pasivă în mediul privat este în mod explicit condiționată de conduita funcționarului contrară obligațiilor sale (art. 7 și 8), spre deosebire de funcționarii publici în privința cărora corupția activă sau pasivă exista indiferent dacă scopul este îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act în exercițiul funcției, neimportând natura acestuia licită sau ilicită (art. 2 și 3).

De altfel și legislația internă a statelor comunitare sancționează faptele de corupție a altor categorii de funcționari decât cei publici doar în cazul în care acestea sunt săvârșite în legătură cu efectuarea unor acte contrare îndatoririlor de serviciu.

În acest sens amintim exemplificativ dispozițiile art. 332 din Codul penal german, conform cărora luarea de mită este condiționată de lezarea îndatoririlor de serviciu de către funcționar prin actul în schimbul căruia este pretins, primit sau promis folosul[8].

În considerarea sferei funcționarilor publici propriu-ziși (art. 175 alin. 1 lit. a, b și c C.p.), infracțiunea de luare de mită săvârșită în legătură cu îndeplinirea unui act conform îndatoririlor de serviciu va constitui infracțiune doar atunci când este comisă de persoanele cu atribuții sau responsabilități în domeniul puterii legislative, executive sau judecătorești, de demnitarii publici sau de cei care exercită o funcție publică în înțelesul Legii nr. 188/1999[9] precum și de funcționarii care exercită atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al regiilor autonome, operatorilor economici sau persoanele juridice cu capital integral sau majoritare de stat.

În schimb, în ipoteza dată nu vor fi subiecți activi ai luării de mită persoanele care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost investite de autoritățile publice sau care sunt controlate sau supravegheate de aceste autorități (art. 175 alin. 2 C.p.), precum și alte persoane care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. 2 sau în serviciul oricărei persoane juridice (art. 308 alin. 1 C.p.).

Este adevărat că potrivit prevederilor art. 308 C.p.p., dispozițiile art. 289 C.p. se aplică și acestor din urmă persoane, fără ca legiuitorul să distingă în privința naturii actului în legătură cu care se săvârșește fapta de corupție pasivă.

Cu toate acestea, ar fi un non-sens ca un funcționar asimilat celor publici să nu răspundă penal pentru actele de corupție legate de îndeplinirea unui act conform îndatoririlor de serviciu, în timp ce persoanele care exercită o însărcinare în serviciul acestora sau în serviciul oricărei persoane juridice (funcționarii privați propriu-ziși) să fie sancționați de lege pentru o asemenea conduită.

În aceste condiții, cu titlu de exemplu, arătăm că nu este prevăzută de legea penală în înțelesul art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.p.p. fapta notarului, medicului, executorului judecătoresc sau oricărui funcționar privat care pretinde, primește sau accepta promisiunea unor foloase în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

În același sens s-a pronunțat și doctrina relevantă, susținându-se că: ”De asemenea, în textul art. 175 alin. (2) NCP se regăsesc, în opinia noastră, și alte profesii (chiar considerate independente sau liberale) care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autoritățile publice: medicii angajați în unități spitalicești finanțate de către stat sau autoritățile publice locale”[10].

Mai mult, s-a apreciat că “Alineatul 2 asimilează funcționarului public persoanele fizice care exercită un serviciu de interes public pentru care este necesară o abilitare specială a autorităților publice și care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătorești, medici)” [11].

Față de aceste poziții doctrinare, de interes devine o încheiere recentă a Tribunalului București, Secția a I-a penală[12], în care s-a arătat că medicul are calitatea de funcționar public în înțelesul art. 175 alin. 1 C.p., atunci când activează în calitate de angajat al unui spital public de urgență, astfel încât acesta exercită atribuții în legătură cu realizarea obiectului de activitate al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat.

Este adevărat că potrivit art. 165 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 95/2006 spitalele de urgență pot fi doar spitale publice, însă caracterul de interes public al acestora nu echivalează cu asimilarea lor cu persoanele juridice cu capital de stat.

Spitalele publice sunt instituții publice (art. 171 din Legea nr. 95/2006), înființate prin Hotărâre de Guvern (art. 174 din Legea nr. 95/2006), finanțate prin venituri proprii și cu un buget de venituri și cheltuieli (art. 188 din Legea nr. 95/2006), însă în niciun caz acestea nu dețin un capital, înțeles că totalitatea bunurilor economice utilizate în scopul producerii de bunuri și servicii destinate vânzării și obținerii de profit[13].

Ca atare, distincția fundamentală între persoanele juridice avute în vedere de legiuitor prin art. 175 alin. 1 lit. c C.p. și spitalele publice rezidă tocmai în natura economică a activității primelor, care înlătură per se orice asemanare de regim juridic sau conceptual între cele două. Mai mult decât atât, considerăm că voința legiuitorului a fost de a include în categoria persoanelor juridice cu capital integral sau majoritar de stat inserate în cadrul art. 175 alin. 1 lit. c), entitățile juridice subvenționate majoritar sau integral de stat, însă exclusiv în scop lucrativ, cum ar fi, spre exemplu: CEC, Banca de Export-Import a României, etc.

În consecință, în acord și cu alte opinii ale doctrinei[14], considerăm că medicul, indiferent unde își desfășoară activitatea, nu are calitatea de funcționar public în înțelesul art. 175 alin. 1 C.p., acesta fiind asimilat funcționarilor publici în condițiile art. 175 alin. 2 C.p., inclusiv atunci când își desfășoară activitatea în cadrul privat, serviciul prestat de acesta fiind de interes public, astfel încât acesta poate deveni subiect activ al infracțiunii de luare de mită doar atunci când actul de corupție este legat de îndeplinirea unor acte contrare îndatoririlor de serviciu, neîndeplinirea unor acte conforme atribuțiilor sale sau întârzierea acestora.


[1] Tribunalul Suprem, Secția penală, decizia 191/1971, apud Vasile Dobrinoiu, Drept penal, partea specială, Editura Lumina Lex, București 2000, Vol. II, p. 96
[2] Pentru distincția între acțiunile și inacțiunile licite sau ilicite ale funcționarului mituit, a se vedea V. Dongoroz, ș.a. Explicații teoretice ale Codului Penal, Ediția a II-a, Editura Academiei Române, București 2003, Vol. IV, p. 116
[3] Conform Expunerii de Motive a Noului Cod penal, disponibilă pe www.just.ro
[4] V. Donogorz ș.a., op.cit., vol. IV, p. 116
[5] A se vedea în acest sens sentința penală nr. 588/17.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nepublicată
[6] Adoptată la New York la 31.10.2003 și transpusă în legislația națională prin Legea 365/2004
[7] Ratificată prin Legea 27/2002
[8] Deutsches Strafgesetzbuch, disponibil pe http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/stgb/gesamt.pdf
[9] În sensul că prin persoanele care exercită o funcție publică potrivit art. 175 alin. 1 lit. b C.p. se au în vedere exclusiv persoanele enumerate în anexa la Legea 188/1999 a se vedea Toader Tudorel și colaboratorii, Noul Cod penal, Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, București, 2014, p. 300
[10]Corina Voicu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroșanu, Cristinel Ghigheci, Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, Ed. Hamangiu, 2014, pag. 280
[11]Mihail Udroiu, Victor Constantinescu, Noul Cod Penal, Codul penal anterior, Ed. Hamangiu, 2014, pag. 241
[12] Încheierea din 227.04.2014, nepublicată
[13] conform www.dexonline.ro
[14] Ilie Pascu ș.a., Noul Cod Penal Comentat, Partea Generală, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, 2014, pag. 803.


George Dominic POP
Avocat, Baroul București
Mircea Constantin SINESCU
Avocat, Baroul București

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti